Category: Cărţi
-
Cea mai frumoasă nevastă
Un țăran avea trei băieți. De cei doi mai mari era mulțumit, căci erau harnici și-l ajutau la orice muncă. Cu cel mai mic însă nu se împăca nicidecum, fiindcă nu făcea nimic. Stătea toată ziua pe cuptor şi nu se clintea de acolo. Tatăl celor trei băieți, simțindu-se tot mai bătrîn și lipsit de…
-
Nobilul şi ţăranul
De mult de tot, pe vîrful unui deal, se ridica un castel cu șaptesprezece turnuri, cu creneluri şi cu ferestre atît de mici, de ai fi crezut că lumina nu iscat niciodată-n sălile lui. În vale însă, la poalele dealului, se odihnea ca-ntr-un culcuș o căsuță sărăcăcioasă, în care locuia un biet țăran, rob pe…
-
Frumoasa din pădurea adormită
Cînd s-a născut prinţesa, despre care va fi vorba în acest basm, tatăl ei, împăratul, stăpînul împărăţiei de la miazăzi, era tare fericit. Dăduse porunci să se ţină mari serbări în toată ţara, cu cîntece şi jocuri şi cu mese îmbelşugate, la care fuseseră invitaţi toţi supuşii săi. La curtea împărătească, fuseseră invitaţi la ospăţ…
-
Povestea celor şapte fraţi eschimoşi
Opt frați eschimoşi locuiau pe o insulă în ținuturile lor nordice, unde e veşnic zăpadă şi frig. Şase dintre ei se duceau cu caiacul pe mare, să vîneze balene pentru hrană. Ceilalţi doi, fratele cel mai mare şi mezinul nu plecau niciodată la vînătoare. Cel mai mare nu mergea, fiindcă era atît de mătăhălos, încît…
-
Regele Rîului de Aur
În Stiria, într-un colţ de ţară uitat de lume, unde munţii erau atotstăpînitori, se-ntindea demult de tot e vale mănoasă cum nu era alta pe pămînt. Din toate părţile o-nconjurau stînci abrupte şi piscuri semeţe, pe care domneau zăpezile veşnice. Din stîncile-astea ţîşneau nişte rîuri ce-o porneau năvalnic, sărind din cascadă-n cascadă. Una din ele…
-
Jack şi vrejul de fasole
A fost odată ca niciodată o văduvă sărmană care avea un fecior. Ea şi Jack, căci aşa-l chema pe băiat, stăteau amîndoi într-o căsuţă. Jack era cam găgăuţă, cam nechibzuit, dar altfel avea un suflet de aur. Fusese o iarnă grea și-n primăvară biata maică-sa zăcuse de friguri. Jack nu era încă destul de mare…
-
De ce iepuraşul are urechile lungi
A fost odată un iepuraş frumos, rotund şi alb ca un ghem de vată; şi avea nişte urechiuşe ca două petale mătăsoase. Dar faptul că era atît de mic şi atît de pufos nu-i era deloc pe plac şi cînd întîlni o Zînă bună, plutind pe un nouraş, îi spuse: — Zînă bună, de ce…
-
Muntele Speranţei
Vă voi povesti acum o legendă veche-veche, o legendă pe care locuitorii ţinutului de la gurile fluviului Mi o ştiau dintotdeauna şi o transmiteau din tată-n fiu. Se spune că dintr-un sătuc de pescari, un sătuc sărăcăcios, pitit sub o creastă de deal, ca toate satele de pe acolo, au plecat într-o dimineaţă la pescuit…
-
Ginerele șoricelului
Povestea noastră s-a petrecut demult-demult, pe vremea cînd oamenii și animalele trăiau laolaltă, în cea mai bună înţelegere, bucurîndu-se deopotrivă de darurile naturii şi agonisindu-și hrana fără ca nimeni să supere sau să păgubească pe altul. În acele îndepărtate timpuri trăia în beciul unui han, printre saci, lăzi şi butoaie cu vin, o familie de…
-
Bogatul cel lacom
Trăia demult, într-un sat din nordul Coreei, un om care avea doi feciori. Aceștia se deosebeau atît de mult unul de altul, încît nici n-ai fi zis că sînt fraţi. Cel mare era zgîrcit, stăpînit de patima înavuţirii şi apuca totul cu japca. Cel mai mic, în schimb, muncea mai mult de dragul muncii. Îndrăgea…
-
Povestea cîinelui credincios
Trăiau odată doi frați care se deosebeau atît de mult unul de altul, încît nici n-ai fi zis că se trag amîndoi din aceiaşi părinţi. Stăteau împreună în casa bătrînească, unde cel mare îşi adusese şi nevasta, dar nu semănau unul cu altul cum nu seamănă un om de-aici cu unul de la capătul pămîntului.…
-
Podul pisicii
Trăia pe o străduță în Hangiou, Iîngă un pod, un bătrîn cizmar. Acesta, fiind singur, crescuse o pisică care n-avea nici un fir de păr pe ea. Era aşa de urîtă, că-ţi era teamă să te uiţi la ea. Şi era leneșă cum nu s-a mai văzut: nu prindea șoareci și îi era lene chiar…
-
Friptura lui Su Tungpo
Într-un an, pe vremea cînd Su Tungpo era guvernator la Hangiou, acesta a dat ordin ca lacul Sihu să fie curățat și limpezit spre marea bucurie a celor care locuiau aici. De atunci localnicii nu au mai avut a se teme nici de secetă, nici de revărsări. În semn de mulţumire, de Anul Nou, locuitorii…
-
Judecata evantaielor
Su Tungpo fusese numit guvernator la Hangiou. Vestea se răspîndise în tot orașul, iar oamenii se îmbulzeau în fiecare zi, în fața prefecturii, să-l vadă pe noul guvernator. Dar degeaba așteptau oamenii că Su Tungpo nu se arăta. Într-una din zile doi oameni băteau de zor în poarta prefecturii, strigînd în gura mare să li…
-
Izvorul tigrilor
Trăiau odată doi frați: pe cel mare-l chema Tigrul cel Mare, pe cel mic — Tigrul cel Mic, şi li se dusese vestea pentru vitejia lor. Auzind de frumuseţile orașului Hangiou, cei doi frați au plecat spre acest loc. În drumul lor, au ajuns la poalele unui munte de lîngă Hangiou unde au dat de…
-
Peştele cumetrei Sung
Lîngă podul retezat din Hangiou se afla odată o colibă. Stăpînul colibei se prăpădise şi nu rămăsese decît soţia acestuia Sung U-Sou sau cumătra Sung și fratele lui mai mic, un băieţel de doisprezece-treisprezece ani Siao Şu. Sung U-Sou era tînără și arătoasă și toţi vecinii o îndemnau să-și refacă viața, dar ea nu putea…
-
Vasele Carului Mare
Pe muntele Împăratului de Jad se afla odată o peşteră denumită „Peștera Dragonului Zburător“, dat fiindcă în această peșteră trăia un dragon care din zece în zece zile ieșea din peșteră prin văzduh împrăștiind perle de foc. Acesta era un fel de joc al lui: scuipa perle de foc şi apoi zbura după ele ea…
-
Podul aşteptării
Era la Hangiou pe vremuri, în apropierea Turnului Ceasului, un mic pod de piatră lîngă care se aciuise un vraci tare priceput, dar cam ciudat, și care avea un picior mai lung și altul mai scurt. Își pusese o umbrelă lîngă pod şi mai așezase o lădiţă veche cu leacuri pe care ziua ședeau bolnavii,…
-
Monumentul cu prunişor
Cu mult timp înainte, la Hangiou trăia un meşter cioplitor de piatră foarte iscusit. Acesta, toată viața lui, pînă ce barba i s-a făcut colilie, a tot cioplit la piatră. Singura lui avere era măiestria braţelor cu care însuflețea piatra. Îmbătrînise meșterul, se adusese de spate şi vederea îl lăsase, dar tot urca muntele zi…
-
Ceaiul „Fîntîna Dragonului“
Cu mult timp înainte, pe locul numit Fîntîna Dragonului se întindea un cătun în care trăiau vreo zece familii. Locuitorii acestui cătun o duceau ca vai de lume; munceau de se speteau şi de abia aveau cu ce să-și ducă zilele. Într-o colibă prăpădită, la marginea cătunului, locuia o bătrînă, singură-singurică. Era aşa de bătrînă,…
-
De ce broscoii au pete pe spinare
Cu mult, mult timp în urmă, păsările s-au hotărît să se adune în înaltul cerului şi să dea o mare, mare petrecere. Vestea aceasta a purtat-o Libelula pe aripile ei smălțuite spre pampasul cel nesfîrşit, spre inima umbroasei selve, spre culmile înalte şi spre piscurile înzăpezite ale Anzilor. Toate păsările s-au împodobit cu cele mai…
-
Furnicuţa Juanita
Cu mulți ani în urmă furnicuța Juanita îşi construise o căsuţă la rădăcina unui arbore stufos. Îi plăcea să trăiască acolo ferită de celelalte vietăţi ale pădurii și chiar de suratele ei, furnicile. Într-o dimineaţă, pe cînd era în căutare de provizii pentru cămările sale, găsi o cireaşă mare și frumoasă, coaptă şi dulce ca…
-
Povestea dantelei
S-a întâmplat de mult, de mult, în selva Paraguayului. Căzuse o ploaie foarte puternică. Cupele arborilor străluceau proaspăt spălate, iar printre ierburi susurau pârîiașe vesele. Furnicile selvei, care sînt niște furnici foarte mari, cărau cu spor provizii de apă şi de hrană. Arañitas, păianjenii, priveau liniștiți firele argintii pe care le țesuseră în timpul nopţii…
-
Măr și Păr
A fost odată ca niciodată. A fost un împărat și o împărăteasă care, cu toate că erau trecuți cu anii, nu aveau nici un copil, de care să se bucure, care să facă să le treacă de năcazuri, să mai uite de suferințele vieții acesteia, căci, ca și acum, atunci încă erau suferințe; n-aveau nici…
-
Poveste (Prostia omenească)
A fost odată cînd a fost, că dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti. Noi nu sîntem de pe cînd poveştile, ci sîntem mai dincoace cu vreo două-trei zile: de pe cînd se potcovea puricele cu nouăzeci și nouă de ocă de fier la un picior și tot i se părea că-i ușor. Cică era…
-
Poveste năstruşnică
A fost odată un tată care avea trei feciori. Cât au fost mici, s-a ocupat singur de ei, căci mama lor pierise de la ultimul băiat născut. Dar când au mai crescut copiii, i-a lăsat pe fiecare să se ducă unde o vedea cu ochii, ca să-şi aleagă ce meserie ar fi vrut ei. Le-a…
-
Povestea duhului Mirloret
Se spune că a fost odată o bătrână tare curajoasă şi harnică, dar era săracă; neavând bordeiul ei, locuia în ruinele unui vechi castel; de aceea toţi o numeau bătrâna din castel. Oamenii se cam temeau de ea, fiindcă toţi ştiau că ruinele castelului erau bântuite de stafii şi totuşi bătrâna locuia fără frică acolo.…
-
Castelul din Ardeni
Cutreierând Ardenii — un masiv muntos de mică altitudine, însă plin de turbării — călătorul neatent poate cădea pradă câmpurilor mişcătoare de turbă, care-l înghit fără să lase vreo urmă. Pe vremuri, acolo, pe platoul cel mai înalt, se înălța un castel strălucitor de-ţi lua ochii. Stăpân pe acest castel era un nobil tare hain…
-
Braconierul şi mistrețul
Toată lumea ştie că Sfântul Hubert este protectorul vânătorilor şi că şi-a petrecut zilele lui de pustnic prin pădurile Ardenilor. De aceea nici nu ne mirăm când auzim tot felul de poveşti vânătoreşti de la locuitorii acestor regiuni, care au darul vânătorii şi al poveştilor. Vă închipuiţi că nu totdeauna vânătorii din partea locului au…
-
Ţăranul cel şiret din Mussot
Mussot era un cătun pierdut printre dealurile acoperite de vii ale regiunii Reims şi, acum vreo două-trei sute de ani, era renumit prin turmele lui de oi şi de vaci. Pe vremea aceea, trăia în Mussot un ţăran şiret, care ştia să se descurce aşa de bine, încât chiar din cea mai neînsemnată întâmplare el…