Era la Hangiou pe vremuri, în apropierea Turnului Ceasului, un mic pod de piatră lîngă care se aciuise un vraci tare priceput, dar cam ciudat, și care avea un picior mai lung și altul mai scurt. Își pusese o umbrelă lîngă pod şi mai așezase o lădiţă veche cu leacuri pe care ziua ședeau bolnavii, iar noaptea dormea vraciul.
La început, oamenii nu voiau să creadă că acest vraci poate lecui vreo boală. Apoi, într-o zi a venit sub umbrelă un om care suferea de trei ani de zile de picioare, şi peste tot umblase şi se căutase, dar nu se vindecase. Auzind de Vraciul de la pod, s-a dus și el să-și încerce norocul. Acesta i-a dat o pomadă1 şi-n trei zile s-a vindecat. După aceasta s-a dus vestea şi mai mult despre iscusința vraciului. Acum veneau oamenii cu grămada la pod să se lecuiască. Vraciul cu pomada lui a lecuit multe boli, aşa că tot Hangiou-ul vorbea numai despre el. Ba unii l-au și poreclit zicîndu-i „Mai tare decît Hua Lung2”, adică Sai Hualung.
Dar acest lucru i-a nemulțumit pe toţi doctorii şi farmaciștii din Hangiou, care au pus mînă de la mînă, au strîns vreo 2000 liang3 de argint și i-au trimis la prefectură cu rugămintea să-l alunge pe acest Hualung din oraş.
Cei de la prefectură au trimis îndată străjerii să-l prindă și să-l aducă. Cînd l-au adus la prefectură, acesta s-a aşezat tacticos pe un scaun.
Prefectul, văzînd că Sai Hualung s-a așezat, a bătut cu pumnul în masă şi a strigat:
— Nătărăule! Cum de îndrăznești să nu te lași în genunchi în fața autorităţilor?!
Sai Hualung a răspuns:
— Eu sînt infirm, oasele mele sînt bătrîne și ţapene, nu pot să îngenunchez.
Prefectul l-a mai întrebat:
— Cum te cheamă pe tine, şi de unde vii?
Sai Hualung, a răspuns:
— Eu n-am nici un nume, dar oamenii de aici m-au poreclit Sai Hualung.
Prefectul a izbucnit în rîs:
— Va să zică îndrăznești să te compari cu Hua Lung! Atunci de ce nu vindeci mai întîi propriile-ţi picioare?
Și zicînd acestea a simţit cum îi umblă ceva pe spate și-l pişcă de-l înnebunește. Și-a vîrît mîna sub haine, dar n-a dat de nimic.
Izbucnind în rîs, vraciul a zis:
— Stăpîne, tu eşti un om luminat și știi doar că în lumea astea sînt atîtea cazuri cînd poţi vindeca pe alţii, dar nu te poți vindeca pe tine însuţi. Cei care construiesc case de ce locuiesc în colibe? Cei care cresc viermi de mătase de ce umblă îmbrăcaţi în zdrenţe? Cei care cultivă pămîntul de ce suferă de foame?
Înfuriat, demnitarul a dat ordin să-l arunce pe vraci în temniță.
Apoi s-a întors la palat, dar mîncărimea de pe spate îl supăra mereu. S-a dezbrăcat, a chemat slujnicele să vadă ce este, şi acestea au găsit pe spatele lui așa ca un punctişor care cu cît se scărpina cu atît creştea, pînă ce a ajuns ca un neg. Apoi negul a început să-l doară de se tăvălea şi urla ca din gură de șarpe. Atunci, mai marele curții a îndrăznit și i-a spus:
— Stăpîne, am auzit că Sai Hualung e tare priceput în a vindeca negii. Să-l chemăm mai întîi să te vindece și apoi să-și ispăşească pedeapsa.
Nemaiputînd răbda de durere, prefectul a trimis oamenii să-l aducă pe Sai Hualung. Acesta i-a aplicat peste neg pomada renumită.
Dar, să vezi! După o noapte, negul nu numai că nu a dat înapoi, dar a crescut şi mai mare şi s-a prefăcut într-un buboi rău mirositor. A doua zi, prefectul a trimis iarăși oamenii să-l aducă pe Sai Hualung de la închisoare. Şi de cum l-a văzut i-a strigat:
— Negul mă doare şi mai tare. Cu siguranță că mi-ai pus cine ştie ce otrăvuri în pomadă.
Sai Hualung a răspuns:
— Stăpîne, să vedem mai întîi despre ce este vorba.
S-a uitat la buboi, şi-a încruntat sprîncenele şi apoi a zis:
— Stăpîne, nu mai ai nici o scăpare. Putreziciunea vine din tine. Te-a pătruns pînă la inimă, fiindcă în tot ce faci pui prea multă răutate şi ură. Pomada mea nu poate să te ajute.
Înnebunit de ură şi durere, acesta a strigat:
— Să i se taie capul! Să i se taie capul! Şi şi-a dat duhul.
Slujbașii n-au avut încotro, l-au dus pe Sai Hualung în piaţa publică pentru execuţie. Aici se strînsese lume cîtă frunză şi iarbă. Trecînd pe lîngă podul cu umbrela Sai Hualung le-a zis oamenilor:
— Oameni buni, s-a hotărît să mă întorc în lumea cealaltă şi trebuie să mă întorc chiar și fără voia mea.
Şi s-a aruncat în apă. Îndată valurile l-au înghiţit şi în locul unde a căzut el s-a ridicat un norişor. Şi-n acel norişor şedea Sai Hualung și se ridica tot mai sus.
Atunci oamenii şi-au zis că Sai Hualung a fost chemat de un zeu. Cu greu l-au uitat oamenii! Nu era zi în care să nu vină cineva la pod aşteptînd că poate vraciul cu leacurile lui se va întoarce; şi după un timp, au numit acel mic pod de piatră „Podul aşteptării“.
Repovestită de Eufrosina Dorobanțu
- pomadă — produs farmaceutic de uz extern, preparat dintr-o materie grasă (lanolină, vaselină etc.), în care s-au încorporat una sau mai multe substanțe medicamentoase. ↩︎
- Hua Lung — medic vestit din China antică. ↩︎
- banul Liang — a fost prima monedă unificată a imperiului chinez, bătută pentru prima dată încă din anul 378 î.Hr. și introdusă de primul împărat Qin Shi Huang ca prima monedă unificată a Chinei în jurul anului 210 î.Hr.; era rotundă, cu o gaură pătrată în mijloc. ↩︎