Tag: Poveşti text

  • Cei trei fraţi săraci

    Cei trei fraţi săraci

    A fost odată ca niciodată etc. A fost odată trei fraţi. Şi nerămâindu-le nimic de la părinţi, fiindcă şi ei fuseseră săraci, au plecat în lume ca să se căpătuiască. Mergând pe drum şi ajungând la un loc unde li se făcea calea în cruci, hotărâră să facă popas. Cel mai mic zise: — Iată,…

  • Împăratul cel fără-de-lege

    Împăratul cel fără-de-lege

    A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi nu s-ar mai povesti; de când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele; de când se băteau urşii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau înfrăţindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca…

  • Piciul ciobănaşul şi pomul cel fără căpătâi

    Piciul ciobănaşul şi pomul cel fără căpătâi

    A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un împărat mare care era lăudat de toată împărăţia lui, pentru că era om de treabă, cu frica lui Dumnezeu şi drept. El se bucura în domnia lui de pace şi de bilşug. Toţi împăraţii, vecinii lui, râvneau la fericirea sa şi a supuşilor săi. El…

  • Tăleruş

    Tăleruş

    A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un unchiaş ş-o babă. Unchiaşul avea un băiat de la nevasta dintâi, şi baba o fată de la bărbatul dintâi. Calul dracului de babă nu putea să vază în ochi pe băiatul unchiaşului. Într-o zi ea îi zise: — Bărbate! Dacă nu ţi-oi duce băiatul de…

  • Moş-Lăcustă

    Moş-Lăcustă

    A fost odată un unchiaş. El se chema Lăcustă. Din pricina lui se făcuse vestit satul în care şedea: sfară se dăduse în ţară că Moş-Lăcustă ghiceşte mai bine decât o vrăjitoare. El nu punea oala goală la foc, nuieluşe de alun nici că se pomenea pe la dânsul, el nu cetea pe stele şi…

  • Liliacul şi celelalte jigănii

    La apus de soare,Sfat de zburătoare,Pentru-al obştii bine mi s-a fost ţinut.Liliacu-n zbor,Vine la sobor.Unei coţofene, logofăt limbut,Astfel i-a şoptit,Mereu el oftîndŞ-aripi întinzînd:„Nu-i de socotit,Fiarele-n turbare, se gătesc vîrtos,Ca să ne stîrpească spre al lor folos,Un şoarec mi-a spus-o, d-un picior cam strîmb,Sobor cînd ţinură la un loc pe dîmb.”Iară coţofana raportă îndatăPrimejdia-aceasta l-adunarea toată.Păsărimea-n…

  • Hârtia albă şi hârtia vânătă

    La un colţ de drum,P-un vîrf de gunoi,Petici de hîrtie, afumate, scrum,Date prin noroi,S-aflau răvăşite. Două ruptureleMai mari dintre ele,Una albă; ş-una vînătă-fusese,Gîra,Mîra,Iată, la sfadă — ajunsese.„Chioambo, teşmenito! Îmi sporovoiaHîrtia cea albă şi se răţoia,Mie cutezat-ai să te potriveşti?Află că ţinut-am hrisoave domneşti.Pe mine se scrise cu slove-auriteDocumente sînte, legi cu legăturăDe cele lumeşti,Ori bisericeşti,Şi…

  • Ciocîrlanul şi mîrtanul

    Ciocîrlanu-aflaseDe p-unde umblaseCă berea îmbată.Un bob de orz cată,În apă mi-l lasă de se plămădeşte,Şi cu dînsa gura ades mi-şi clăteşte.Voind ca să facă el acum pe beatul,Coada şi-o pleoşteşte, cu capu-ntr-o parte,Aripa-şi tîrăşte, şiovai cu umblatul,Merge rîzînd foarte.Cînd, dodată, haţ!Dă ca într-un laţÎn ghiara pisicei. Treaz fiind din fire,Zice Ciocîrlanul:„E de dimineaţă şi din…

  • Mîrtanul şi şoricelul

    Un pisoi de rasă —Leit,Poleit,Mă-sa vînătoare,Mîţă jucătoare,Care-n unghii ce-apucă nimic viu nu lasă,Dînd d-un şoricelSe ia după el.Şoarecul, de frică, zbughind-o la fugă,Coti-n dreapta-n stînga şi, neavînd scăpare,Svîc! Într-un clondir.Cotoşmanul iute, pe clondir călare,O ghiară d-o parte, alta pe dincoace,Chiar ca din găoaceVrea-a scoate vînatS-aibă de mîncat.În deşert; căci ghiar’-i luneca în jos;De sticlă nu…

  • Piţigoiul şi scatiul

    Omul strigă, cînd îi pare c-oarecine-l asupreşte,Şi pe tot ce-l încongioară îndîrjit el mi-ţi robeşte.Una zice şi-alta faceŞi nu stă de loc în pace.Cînd el boul mi-ţi înjugă şi pe cal in chingi mi-ţi strînge,Păsări la-nchisoare ţine, pentru ce mi se mai plînge?Asuprirea-i este şcoala din a lui copilărie.Nici văzduh, nici foc, nici apă, împotriv-ai…

  • Ciobanul şi oglinda

    De printre stei de piatră, de munte văgăună,Ciobanul, ce trăise cu oile-mpreună,Ieşi să vază tîrgul. Nescos fiind la lume,Nedus pe la icoane; chiabur însă cu numeCăsca prin uliţi gura. El nu-şi putu da seamăDe ce-aşa zgomot mare? Ce e şi cum se cheamăPăpuşile spoiteCu părul ţurlu,Burlu,Cu feţe încreţite?De ce-s multe fiinţe ce-ascund dorinţi viclene?De ce…

  • Cîinele şi şarpele

    Odată rău un cîine de colică-apucatMergea în jos cu capul şi trupu-ncovoiat,Cu foalele de coaste lipite de durereŞi coada-ntre picere.P-o pajişte-nverzită, sub crîng în pădurice,Abia mişcînd, molatec, un Şarpe întîlneşteŞi-ndată se opreşte.„Ce vînt mi te aduce?” Lui Şarpele îi zice:„Ia, umblu în neştire de colică coprins”.„Mănîncă într-adins,Din felul cel de iarbă şi îţi va trece-ndată.Apoi…

  • Fluturele şi musca

    Pe lîngă o tulpină de trandafiri în floare,Gîngănii serta,Ferta,Îmi zbîrnîiau la soare.Un Fluture ş-o Muscă d-o parte p-un bobocSe jeluiau cu foc.„Păianjenii d-o vreme se înmulţesc şi-s groaznici.Noi, negreşit pieri-vom, fiindu-ne ispravnici.Destul nu era nouă a pasărilor goană?Mai trebui prăpădul de l-astă lighioană?”Zicea biet Fluturelui,Cu graiul blînd ca mielul.„Cică-s burdufi de carte, a Muscă îi…

  • Găina şi porumbiţa

    Fiind vecini p-aproape o dalbă PorumbiţăŞ-o Găinuşe ciuşe,Rîvnea cum Porumbelul soţia îşi iubeşte,Şi cum o cuibăreşte,Sprijinitor fiindu-i, ca un arac la viţă.„Aşa mi-ar fi Cocoşul, viclean, zise găina,Mai des de mi-l voi duce prin cuib pe la vecina.”Şi ambele perechi o strînsă legăturăDe prietenii făcură.De cinci ori sîntul soare blînd vede trandafirulDe cinci ori cruda…

  • Muzicantul şi Vodă

    Un cîntăreţ vestit,De împăraţi cinstit,Mergînd cu muzicanţii, lui Vodă dezmierdareFăcu prin o cîntare.Acesta bucuros,Făgădui pe dată un dar foarte frumos.Viind apoi să-şi ceară dorita răsplătire,Cu gînd ca s-o păstreze ca dulce amintire,Păli cînd Vodă-i zise: „Urechea-mi desfătaşiCu sonuri drăgălaşi;De vei primi tu darul, te-alegi c-un bun folos;Din zgomotele tale, nimic eu nu am scos.Tu sunete…

  • Leul şi vulturul

    Un Leu, cu vizuina într-o pădure marePrieten c-o Maimuţă ajunse ca să fie.Ducîndu-se aceasta odată în primblare,La Leu ai săi puiendri în pază dă să-i ţie.Un Vultur cu seci foaie,Pe sus le dă tîrcoale,Şi-ndată-i şi răpiCum Leul adormi.Trezindu-se acesta, mîhnirea l-a lovitVăzînd în unghi la Vultur depozitu-i răpit.„Cumetre-i, zise Leul, noi suntem tariŞi mari:Tu, împărat…

  • Luna şi cîinii

    Luna şi cîinii

    În noaptea negurată a unei ierni geroase,La noi cum se găsesc,La Lună-ncep să latre potăi jegodioaseCe-n veci chelălăiesc.„De ce, o javră zice, acel ghem mic prin ceaţăAleargă, de se-nhaţăDe noi?” „De ce, alta răspunde,Pe hoţi călăuzeşte, şi-n umbră el ascundeP-acei tîlhari ce supăr ai noştri domni, şi paceNicicum nu dă el nouă?” „Noi alt n-avem…

  • Muzele

    Muzele

    Acum mare, dragii moşului, nepoţei şi nepoţele, spun că muzele erau nouă surori care de care mai frumoase, mai drăgălaşe şi mai înţelepte. Ele erau fete ale lui Joe, făcute cu Mnemosina, zeiţa aducerii aminte, şi cântau toată ziulica, se zbenguiau şi se dezmierdau în jocuri zglobii. Fiecare din ele îşi avea câte un dar…

  • Sabia lui Damocles. Urechea lui Dionisie

    Sabia lui Damocles. Urechea lui Dionisie

    Oraşul Siracuza din ostrovul Sicilia era odinioară un sătuleţ. Stăpânitorul din vechime al lui se numea tiranul Siracuzei. Unul din acei tirani s-a chemat Dionisie cel bătrân. Acest stăpânitor, cârtitor şi temător din firea lui, în fiecare din supuşii lui vedea câte un vrăjmaş. Şi atât de mult iubea el stăpânirea, încât socotea că lumea…

  • Pegas

    Pegas

    După moartea Meduzei, zeii voiră să arate că pot face şi câte ceva bun dintr-un lucru rău. Pentru aceasta, din sângele cel mohorât şi murdar al Meduzei, ei plămădiră şi făptuiră un cal, pe care îl numiră Pegas. Atât   capul, atâta făcură. Acest telegar, mlădiţă de zeu, ca şi Meduza din al cărui sânge…

  • Capul Meduzei

    Capul Meduzei

    Capul Meduzei, şi mort şi tot al dracului era. Spun că Perseu, după ce a ucis pe Meduza, i-a luat capul şi până a nu-i da Minervei ca să-l aşeze la pieptul platoşei ei, a făcut multe izbânzi cu dânsul. Să vă povestesc una din aceste izbânzi. Perseu era şi el un piciu de zeu,…

  • Nodul Gordian

    Nodul Gordian

    A fost odată în vechime un neam de oameni, ce se numeau frigieni. În propăşire, în meşteşugul de a cânta din fluier şi în meserii, erau fruntaşi printre neamurile ce trăiau pe-atunci în lume. Obiceiurile lor erau fără multe marafeturi şi apucăturile lor paşnice. Scaunul domniei lor se lua prin moştenire. Poporimea îşi alegea domn…

  • Pânza Penelopei

    Pânza Penelopei

    A fost odată în vechime un viteaz mare, pe nume Odiseu. El avea de soţie o femeie anume Penelopa. Tineri fiind, le dărui şi lor Dumnezeu un copil, ce-i puse numele Telemac. Şi atâta îngăduială şi dragoste era în casa lor, încât toată lumea râvnea la dânşii. Iscându-se nişte neînţelegeri între crai, din pricina că…

  • Ioviţă, Făt-frumos

    Ioviţă, Făt-frumos

    A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un împărat şi o împărăteasă. Ei n-avuseră parte de cele trei fiice ale lor, căci li le răpiseră nişte zmei. Nu se poate spune mâhnirea ce avu acest împărat când auzi de prăpădul copilelor sale. Ridică oaste mare şi purcese să bată pe zmei, ca să-şi…

  • Fiul vânătorului

    Fiul vânătorului

    A fost odată ca niciodată. A fost odată un vânător foarte meşter. EI îşi pusese de gînd a scoate din fiul său un vânător de să se ducă vestea; dară n-avu parte să-şi împlinească pofta inimii, căci muri, rămâind fiu-său mic. După ce se făcu mai măricel fiul vânătorului, mumă-sa îl dete la carte şi…

  • Găsitu

    Găsitu

    A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi fost nici nu s-ar fi povestit. A fost un pădurar nevoiaş, care zi şi noapte alta nu făcea decât pază moşiilor şi pădurilor unui crai prea puternic şi prea bogat. Sâmbrie nu avea românul nostru pentru trebuliţa asta, decât bureţii1 ce şi-i strângea de pe cele…

  • Introducere [de B. P. Hasdeu]

    Sunt acum câţiva ani, d . I. C. Fundescu, editând o colecţiune de basme, adunate în diferite părţi ale Munteniei, mă rugase a o precede printr-o introducere asupra caracterului general al literaturei poporane a Românilor. Primisem cu plăcere invitaţiunea, precum primesc nu mai puţin astăzi o altă de aceeiaşi natură din partea d-lui P. Ispirescu,…

  • Prefaţă [de Petre Ispirescu]

    Încă de la 1862 parte din aceste Legende sau Basme, s-au dat la lumină prin foaia « Ţăranul Român ». S-au cules atunci din gura poporului şi s-au scris prin îndemnul D. I. Ionescu, redactorul şi proprietarul acelei foi. Primirea favorabilă ce a avut a doua ediţie, a făcut pe colectorul lor să nu înceteze…

  • Răvăşelul spânului

    Răvăşelul spânului

    A fost odată într-un sat un om, care avea un fecior. El în toate zilele şi în totdeauna, învăţa şi povăţuia pe fiul său, ca să se ferească cât va putea să nu aibă a face cu spânii. Fiu-său, un flăcăiandru, viu, ştii, ca spirtul şi deştept, învăţase toată treaba câmpului, şi lucra el în…

  • Întâmplările lui Păcală

    Întâmplările lui Păcală

    Păcală se însurase de aproape doi ani. Şi-a făcut şi el rândul ca oricare. În fine scăpase de ponosul de flăcău unguresc. Nu se mai temea că a să vie fetele să-i spargă oalele, a doua zi de lăsatul secului de brânză. Cum, cum, el era mulţumit de femeia lui. Cât pentru dânsa, vom vedea…