Tag: Poveşti text
-
Un cal ş’un om.
Colecţii:
Omul nu cred să fi fost tare bătrân. Era încreţit la obraz şi sur la păr, de multe năcazuri pesemne. Umbla cu capu-n piept, parcă se furişa printre oameni, parcă-i era ruşine, că trăieşte. Numai când îşi ducea mârţoaga de căpăstru ş-o bătea c-o vargă1 noduroasă, numai atunci i se luminau ochii turburi. Atunci părea,…
-
Haznaua — roman poliţist
text preluat cu acordul autorului de pe blogul piticigratis.com Haznaua: capitolul 1. Revelaţia Ziua 7 Comisarul Rareş amuşină cu capul ridicat, fornăind nervos din nări. Faţa lui ridată se încruntă, umplându-se, pentru o clipă, şi mai tare de riduri. — Simţi, bobocule? — Nu simt nici un miros. — Exact, punctă comisarul, scoţînd cu două…
-
Trilogia Testiculară
text preluat cu acordul autorului de pe blogul piticigratis.com Mai citeşte cineva literatură? Mai exact literatură de tip parodie după romanţe pentru adulţi tineri care se petrec într-o distopie futuristă în care, printre glumele absurde se ascunde o critică fină a societăţii actuale? Trăim într-o lume cu deficit de atenţie. Nimeni nu mai are timp…
-
Istoria lui Ştefan-vodă cel Mare şi cel Bun
Colecţii:
I Spune la cărţile cele bătrîne că pe la începutul veacului al XV-lea domnea în ţara Moldovei înţeleptul şi bunul Alexandru-vodă, care cu dreptul s-ar cuveni să se numească: tatăl şi întemeietorul ţărei Moldovei. Mai întreg decît cei de mai naintea lui domni, el alcătuise multe aşezăminte folositoare ţărei, adică: şcoli pentru învăţat carte şi…
-
Poveşti despre Vlad-vodă Ţepeş
Colecţii:
[I] Vlad-vodă Ţepeş avea, o ţiitoare. Casa ei era într-o mahala înfundată şi singuratecă din Tîrgovişte. Nici apele nu simţea pe vodă cînd mergea la dînsa. Căzuse păcatele pe această femeie să placă lui vodă Ţepeş. Acesta avea pentru ea dragostea trebuinţei şi nimic mai mult. Biata femeie se silea în tot chipul să facă…
-
Viaţa şi faptele lui Vlad-vodă Ţepeş
Colecţii:
I Mircea-vodă cel Bătrîn, în domnia sa cea lungă, înzestrase ţara cu multe aşezăminte bune. După moartea sa, rudele lui, pînă la al nouălea neam, toate voiau să pună mîna pe cîrma ţării. Pînă şi copiii săi din flori alergau după domnie. Ca să ajungă a-şi împlini pofta inimii lor, se mîncau între dînşii ca…
-
Copilul netoatei
Colecţii:
A fost odată în Ţara Românească un domn din neamul Basarabilor. El era holtei, zburdalnic, iubăreţ şi neastîmpărat, cît nu-l încăpea ţara. El da cu plasa în dreapta şi în stînga şi ce putea prinde de aceea se folosea. Căci pe vremile acelea nu se pomenea ca vro femeie să calce strîmb. Cît despre fete,…
-
Dreptatea lui Vlad Ţepeş
Colecţii:
Vlad-vodă Ţepeş aflase că un călugăr grec umblă prin ţară în prostit, că e limbut şi cîrtitor. Şi dorind ca să-l cunoască, merse într-o duminecă la biserică. Acolo obicinuia şi călugărul a merge. Acesta, văzînd pe vodă, vru să-şi arate procopseala. Se urcă în anvon şi începu să înveţe pe poporeni cu cuvinte din Evangelie…
-
Cetatea Poenari
Colecţii:
Fratele lui Vlad-vodă Ţepeş îndrăgise o fată de boier. Aceasta fiind foarte înţeleaptă se făcea că nu bagă de seamă ceea ce voieşte fratele Măriei sale. El îi tot bătea capul şi nu-i da pace. Fata-l spune tătâne-său, iară acesta-l dete târgului, făcându-l de râs şi de ocară. Târgoveţi-l huiduiră ca pe o lichea de…
-
Doamna lui Neagoe-vodă
Colecţii:
Neagoe-vodă era un domn bun, temător de Dumnezeu şi evlavios, nevoie mare. Vrând să facă o biserică, care să rămână de pomenire, puse să se clădească mănăstirea de la Curtea de Argeş şi hotărî ca să fie astfel de frumoasă, încât seamăn pe lume să nu mai aibă. Pentru aceasta cheltui el atâta sumedenie de…
-
Povestea lui Tolpa ţiganul şi Ştefan-vodă cel Bun şi Mare
Colecţii:
Spun, măre, că Ştefan domnul să fi fost om dezgheţat şi verde ca busuiocul. Toţi oamenii de pe lîngă dînsul erau aleşi pe sprinceană; deştepţi, ugurlii1, veseli şi numai spirt, ştii colea, cum sunt buni să mi-ţi facă ispravă bună. Ştefan domnul era aşa de bun cînd vedea dreptatea înaintea lui, încît să mi-l pui…
-
Povestea lui Ştefan-vodă şi a credinciosului său Nouraş
Colecţii:
Ştefan-vodă era evlavios, nevoie mare. Dar nu avea evlavie de acea minciunoasă şi înşelătoare; ci era insuflat de adevărata iubire cătră cele sfinte şi drepte. Căci cine ca dînsul toată isprava lucrurilor lui Dumnezeu o da? Cine mai mult asuda ca să nu lase nimic dintr-acele ce omeneasca silinţă ar putea face? Cînd era trebuinţă…
-
Doi necunoscuţi
Colecţii:
Înainte vreme, aşa ne spun bătrânii, umbla prin lume şi prin ţară o pereche de oameni. Unul era bătrân, cu barba albă, dar drept şi în putere. Avea nişte ochi ageri şi o facia blândă, din care puteai citi că acest om a suferit multe, dar că suferinţele nu l-au putut şi nu-l pot înfrânge.…
-
Lipitura casei
Colecţii:
Un sătean, fiind de n-avea după ce bea apă, îşi luă toporul pe mână odată şi plecă la oraş, ca să vază de n-o putea găsi ceva de lucru, la tăiatul lemnelor, ori la altceva. Trecând pe lângă un heleşteu, văzu o mulţime de raţe sălbatice. El se ştia bun aruncător. Voi dar să cerce…
-
Trei snoave
Colecţii:
I Un flăcăiaş odată, întârziind prin sat, cătă să se adăpostească undeva, dar parcă era un făcut: unde năzuia, ori că găsea piţigoiul la uşă, ori că uşa era închisă tun; se fereau oamenii de dânsul ca de holeră ori ca de ciumă. Pasămite era îmbrăcat cu haine de slujitor de la Domnie. Şi se…
-
Copilul şi şarpele
Colecţii:
Un om avea odată un copil. Acesta ieşea adesea dimineaţa cu strachina cu lapte afară şi mânca. Lângă curtea acestui om era o grădină mare plină de hălăciugă1 şi nelucrată. În această grădină se pripăşise un şarpe. Într-una din zile şarpele se luă după mirosul laptelui şi veni până lângă copil. Copilul era încă micşor…
-
În Moldova şi la Dumnezeu toate sunt cu putinţă
Colecţii:
Spun să fi fost un boier mare moldovean, de pe timpul binişliilor1 şi al gugiumaniilor2, care să fi avut o nepoată. Cam trăinicică era făta: dar era nepoata boierului. Cînd trecea pe podul domnesc, alăturea unchiului, tinerii boiernaşi îşi dădeau coate. Boierul ajunsese la cărunteţe şi ar fi dorit, vedeţi D-voastră, să-şi mărite nepoata. Ea…
-
Mumă cu de-a sila
Colecţii:
Un sălaş de ţigani se luase odată la ceartă. Şi fiindcă obiceiul lor este de a vorbi toţi deodată, mai cu seamă cînd se ceartă, de nu se mai pot înţelege, a rămas şi la români vorba de cînd văd cîte vreo ceartă ori gîlceavă printre ai lor zic că era o pălălaie ţigănească. Astfel…
-
Mierloiul şi scatiul
Colecţii:
Un cizmar odată, mergînd să se rază la un bărbier, rămase cu gura căscată şi uimit de plăcere, auzind o mulţime de păsărele ce cîntau de te credeai în rai. Din fiecare colivie, şi era cam încărcată prăvălia bărbierului de colivii cu păsărele, din fiecare colivie zisei, ieşea cîte o cîntare păsărească, ce nu se…
-
Finul popii
Colecţii:
Preotul unui sat avea un fin ţigan. Dorind preotul ca finul să fie un bun creştin, îl luase pe lîngă dînsul şi cu mare chin îl învăţă să se închine şi să zică pe dinafară două, trei rugăciuni mici, precum şi Tatăl nostru. Nu se poate spune cîtă bucurie avu preotul cînd văzu că finul…
-
Cum cugetă sasul
Colecţii:
Hanţ, nume ce va să zică Ion, era un săsăloi voinic şi muncitor cât nu se poate spune. El se pomenise în curtea unui boier mare de-ai lor, căruia pe limba neamţului îi zice baron. Moşu-său, tată-său îmbătrânise slujind la curtea acestui baron. El însuşi, după ce se mări, ajunse a fi rândaşul curţii. Boierul…
-
Tifla sub giubea
Colecţii:
Pe vremile acelea Vilara era tare şi mare. De boier, boier; de învăţat, învăţat; dar se pricepea la multe drăcii. Om bogat, el luase în otcup1 ocnele şi vămile ţării (aşa se zicea pe atunci arendăşia astor venituri ale ţării). El punea în pâine pe slujbaşii de la aceste două aşezământuri, el îi scotea. Şi…
-
Ban la ban trage
Colecţii:
Un ţigan, auzind că ban la ban trage, ce se gîndi el, ce plănui, că numai iacă îşi dezleagă chimirul. Şi, scoţînd o para, o legă cu o aţişoară şi se duse la vistierie. Rîzînd, ţiganul zicea: „Dacă o fi adevărată zicătura, apoi are să mi se umple chimirul de bani.” Atunci îşi aruncă paraua…
-
Popa, călugărul şi turcul
Colecţii:
Un popă, un turc şi un călugăr se aflau în călătorie. Fiecare dintr-înşii îşi luase merinde de drum. Din întâmplare, întâlnindu-se launloc, şi făcând cunoştinţă, se vorbiră să meargă împreună, fiindcă făceau acelaşi drum. Plecară ei câteşitrei şi o duseră bine pe drum; vezi că se învoiau între dânşii; şi aşa, ajunseră cu bine la…
-
Neguţătorul şi chirigiul
Colecţii:
A fost odată un negustor. Pe ce punea mâna îi ieşea înde bine. Era drept, cinstit şi nu se bucura la simbria slugilor. El plătea tuturor până într-una. Negoţul lui creştea şi el din zi în zi se făcea mai de omenie. Unde se pomenea la dânsul judecată! El mai bine vindea mai ieftin şi…
-
Judecata vulpei
Colecţii:
Un om, odată, mergea la treaba lui prin nişte munţi. Alăturea drumului aude un glas milogindu-se şi grăind: — Fă-ţi milă şi pomană, creştine, şi mă scapă de la pieire. — Cine eşti tu, şi unde te afli? — Ia, aici, aici, în văgăuna asta. Fă bine, aşa să trăieşti, şi dă la o parte…
-
Bogăţia şi veselia
Colecţii:
Peste drum de palatul unui om bogat era odată bordeiul unui muncitor de pămînt. Cu cît casa bogatului sclipea de avuţie, cu atît bordeiul muncitorului sclipea de sărăcie. Stăpînul bordeiului avea şapte copii. Cinci băieţi şi două fete. Toţi mari, toţi ajunşi de însurat şi de măritat. Bogatul avea doi copilaşi. Copiii muncitorului rumeni şi…
-
Cîinele leneş
Colecţii:
Iarna sosise şi zloata, gerul, viscolele, ninsoarea, bruma, ceaţa, chiciura şi cîte nagode toate nu lipsiră. Grivei, într-una din acele zile în care seninul lasă să se vază faţa sfîntului soare, după ce se jucase cu cîţiva tovarăşi ce întîlni pe uliţă, după ce alergase în sus şi în jos, după ce sărise de atîtea…
-
Gazda norocului
Colecţii:
În vremurile cele vechi, pe cînd blagoslovenia Domnului era pe pămînt, trăia un boier mare. În casa acestui boier desjugase norocul şi-şi făcuse culcuşul aci. Din pricina aceasta, orice făcea boierul îi ieşea înde bine; oriunde punea el mîna, punea şi Dumnezeu mila. Şi era bine văzut la curtea lui vodă. Nu că doară era…
-
Ţapul şi şarpele
Colecţii:
Un ţap, voind să treacă într-o livede, fu silit să dea printr-o apă ce curgea între el şi acea livede. Şi fiindcă n-avea încotro, se lăsă în gîrlă şi începu să înoate. Cînd era pe la jumătatea gîrlei, se pomeneşte pe lîngă dînsul cu un şarpe că-i zice: — Măi, ţapule, ia-mă şi pe mine…