Category: Poveşti româneşti
-
Baba nesăţioasă
Colecţii:
A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi fost nici nu s-ar povesti, şi ascultaţi că povestea de aci încolo s-o găti. A fost odată doi bătrâni: un unchiaş şi o babă, şi ăşti doi bătrâni erau săraci… ştii, lipiţi pământului, doar un biet bordei aveau şi ei rămas de la părinţi, unde să-şi…
-
Ţapul babii
Colecţii:
A fost odată, când o fi fost, demult, doi bătrâni, un unchiaş şi o babă. Ăşti bătrâni erau sărmani. N-aveau ei după sufletul lor decât o viţeluşe. Într-o zi, nemaiavând deloc parale, n-au avut ce face şi a zis moşul: — Du-te, babo, cu a viţea la bâlci ş-o vinde. — Bine, moşule, să mă…
-
Vaca neagră
Colecţii:
A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti, a fost o femeie şi un bărbat şi ei aveau o fată. Fata s-a strâns la un an cu altele şi s-au prins pe un caier de lână, care nu l-o isprăvi să găsească pe mă-sa acasă vacă neagră. Fata femeii şi a…
-
Fata din sfeşnic
Colecţii:
A fost odată ca niciodată, a fost ce-a fost şi n-a mai fost, a fost un moşier bogat care era însurat şi avea şi soacră şi o fată de era frumoasă de s-ar fi uimit de ea cine o vedea. Nevasta lui, ce a făcut ce a dres, s-a bolnăvit rău odată şi a ajuns…
-
Trei fraţi vânători
Colecţii:
A fost odată ca niciodată, a fost ce-a fost şi n-a mai fost; a fost un om care alt meşteşug n-avea, decât era vânător dibaci. Ăst om a fost având trei feciori cari nici ei n-aveau alt meşteşug, că îi învăţase tatăl lor ce ştiuse el, îi făcuse tot vânători dibaci, că îi luase cu…
-
Chelbea năzdrăvanul
Colecţii:
A fost odată, Când scria musca pe perete,mai mincinos cine n-o crede, a fost un român care a avut nouă feciori, ş-a plecat cu opt din ei ca să-i însoare, că pe ăl d-al noulea n-au vrut fraţii ăilalţi să-l ia, că ziceau că e mic. Umblară ce umblară, şi iacă dădură d-un zmeu care…
-
Muma-Pădurii
Colecţii:
A fost odată în vremurile de demult încolo, au fost doi oameni săraci: un bărbat şi o nevastă, şi ăşti doi oameni aveau o fată şi aveau şi un bordei într-a pădure. Într-o zi, având ei a se duce la un bâlci, lăsă pe fată singură acasă zicându-i: — Fată, noi poate nu venim diseară…
-
Cele două sălcii
Colecţii:
A fost odată ca niciodată, a fost o femeie care mult cu multul ar fi dat să aibă şi ea un copil, dar mult se rugase la Dumnezeu şi multe făcuse în zadar. Într-un an, ducându-se la biserică în noaptea sfintelor Paşte, pe o cărare lăturaşe aşa, iaca îi iese înainte o femeie bătrână care…
-
Cei trei fraţi
Colecţii:
A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti, a fost un împărat şi ăst împărat a avut o fată pe care i-a furat-o un zmeu. Ce să facă bietul om?… Cum să-şi ia fata îndărăt din mâinile spurcatului, că fugise cu ea pe tărâmul ălilalt … A dat sfoară în ţară…
-
Floarea şi Florea
Colecţii:
A fost odată ca niciodată, a fost un împărat mare. Ăst împărat a avut război o dată cu nişte zmei pe cari bătându-i, ei s-au jurat că de va face nevasta împăratului fată, că era borţoasă, apoi ei o fură şi o batjocoresc. Împăratul auzind aşa şi întâmplându-se să fie copilul ce născu împărăteasa tocmai…
-
Floarea de aur
Colecţii:
S-a fost făcut odată, demult, o clacă de tors la un român într-un sat, şi la astă clacă a fost venit, fireşte, lume mai multă. Printre lume ce să vază sătenii?… Un flăcău galben la faţă şi slab, dar frumos altminteri, care nimeni nu ştia de unde era şi cum, că nici unul nu-l mai…
-
Finul lui Dumnezeu
Colecţii:
A fost odată un om care avea copii mulţi. Acuma de… mulţi ca mulţi, dar vezi că era sărac lipit pământului. Nevestii şi copiilor le chiorăiau maţele de foame, n-aveau nici zdrenţe pe ei, şi la el bani nici de prăsilă. Dar, vezi dumneata păcatu, când e el să fie şi mai mare: cum făcu,…
-
De ce se miros câinii
Colecţii:
În vremurile de demult, pe când domnea în ţara românească nu ştiu care domn, cică s-ar fi dat împotriva câinilor porunci straşnice ca să-i ciomăgească, să le lege tinichele de coadă, să-i otrăvească, în sfârşit, câte rele toate numai şi numai să le stârpească neamul or barim să-i facă să se mai împuţineze la număr.…
-
De ce fuge ogarul după iepure
Colecţii:
Cică-n vremea de demult, când erau ogarii graşi ca porcii şi când umblau jivinele înţolite ca oamenii, ursul a fost pus laba pe puii iepurilui şi s-ar fi ospătat cu carnea lor. Bietul iepure hotărî să-şi izbândească asupra ursului, dar singur neîncumetându-se se duse la ogar de-i ceru mână de ajutor. Ogarul a prins bucuros,…
-
De ce n-are ursul coadă
Colecţii:
În vremea de demult avea şi ursul coadă ca toate jivinele, coadă lungă, stufoasă, coadă-n lege… Într-o zi, un pescar încărcase o căruţă de peşte de la baltă, şi venea cu ea încet-încet spre oraş, ţinând calul de căpăstru. Din pricină că era prea-ncărcată, când se zguduia căruţa, izbindu-se de vreun bolovan or nemerind în…
-
De unde se trag ogarii
Colecţii:
Cică-n vremea de demult, nu ştiu din ce pricină, s-ar fi luat la harţă câinii cu fraţii lor lupii. Azi harţă, mâine harţă, veni vremea de se hotărâră câinii a face bătaie în regulă. De!… acu’ frumos era să se bată fraţii între ei? Da’ ce-i faci dacă ăi mari râvnesc la bunul ălor mici?…
-
Câinele, pisica şi şoarecele
Colecţii:
Cică demult, pe când se cobora Dumnezeu pe pământ, că nu-l scârbise încă într-atât fărădelegile oamenilor, încât să nu mai vrea să mai dea ochi cu ei, ar fi tras într-o zi la casa unui român care avea, ca tot omul la casa lui, pisică, câine şi şoarece. Pisica, pe vremea aia, nu se tolănea…
-
Ţiganul şi popa
Colecţii:
Un popă venea cu un ţigan, de la oraş spre casă. Se întâlniseră pe drum. Tot vorbind ei de una, de alta, la marginea unui sat prin care trecuseră, iacă un purcel rătăcit. — Haoliu, haţin-te, părinte, să-l prindem, că nu ne vede nimeni! — Fugi d-acolo, mă ţigane, că e păcat… — Lasă pacatu,…
-
Legende despre Iovan Iorgovan şi muştele columbace
Colecţii:
(fragmente de articol preluate cu aprobarea autorului, Vasile Neagu, de pe blogul său, Banatul montan; articolul integral se găseşte aici) Introducere Muştele columbace sunt insecte dăunătoare care fac parte din familia Simuliidae şi care, în România, îşi aveau habitatul numai în partea de sud-vest, în Banat şi Oltenia. În funcţie de zonă, insectele erau cunoscute…
-
Ţiganul care a fost cât p-aci să clocească un mânz într-un dovleac
Un husar care ducea doi dovleci în mână se întâlni cu un ţigan, care-şi vedea de drum, vesel şi fără griji, cum e firea acestui popor, şi care îi vorbi astfel soldatului: — Ei, bună ziua, domnule husar, să trăieşti şi să fii sănătos! Dar ce lucru frumos duci acolo? Pus pe şotii, soldatul îi…
-
Ţiganul, vânător de lupi
Se întâmplă multe lucruri, nu se ştie cum, şi aşa se şi nimeri că un ţigan se văzu odată cu o puşcă în mână. Chiui, zicând femeii sale: — Ehei, să împuşti un iepure, nu-i mare lucru! Eu mă duc acum după un lup! Cu aceste cuvinte, ieşi într-un câmp, pe care-l străbătu în lung…
-
Femeia învăţată minte
O pereche de oameni săraci, prisosindu-le odată timpul, stăteau de vorbă despre mâncare. Mai cu seamă zicea, între altele şi femeia, ce bine ar fi dacă ar putea să mănânce şi ei nişte brânză bună de oaie. — Asta n-ar fi cu neputinţă, zise bărbatul, asta nu costă aşa de mult. Să meargă femeia să…
-
Ţiganul şi darul său
Un ţigan prinse odată o bufniţă, o pasăre care îi era complet necunocută. O suci şi-o răsuci, o cercetă şi o pipăi şi văzu, că în afară de picioare şi pene, nu avea nimic special. „Ce fel de pasăre o fi şi asta” se gândi ţiganul, „nu e pentru oameni săraci, trebuie să fie o…
-
Cum a prins ţiganul o scroafă de mistreţ
S-a întâmplat odată că zmeoaica a vrut să încerce puterea feciorului ei, zmeul, de aceea îi zise: — Mergi, fiule, cu ţiganul la pădure, acolo unde sălăşluieşte mistreţul cel mare, pe care nu poţi tu să-l răpui, mână-l către ţigan, că el o să-l doboare cu siguranţă. Aceste vorbe îl jigniră pe zmeu, iar pentru…
-
Slasta ţigănească
— Ei, cumetre, ai mâncat bine ieri la nuntă? îl întrebă un ţăran pe cumătrul ţigan, iar acela răspunse: — Binişor, dar n-au fost prea multe bucate; nici măcar slastă! — Dar au fost prăjituri şi plăcintă? Şi friptură de viţel? A fost şi friptură de miel? îl întrebă din nou acela. Iar ţiganul răspunse:…
-
Ţiganul, hoţ de vaci
Un ţigan şi un valah furară împreună o vacă. La scurtă vreme, ţăranul păgubaş îl întâlni pe ţigan care îi dădu bineţe, zicându-i: — Bună-ziua, păgubaşule! Acela se uită la el, îi răspunse, de altfel, la bineţe şi-şi văzu de drum. Atunci ţiganul strigă în urma lui: — Hei, nu te duce într-acolo de unde…
-
Cum şi-a apărat un ţigan mama de o muscă
Un ţigan văzu o muscă stând pe nasul mamei sale şi se înfurie în asemenea hal, încât se gândi s-o omoare, şi anume astfel ca să fie mai mult decât moartă. Luă deci un baros, lovi şi-şi nimeri mama drept în faţă, încât aceasta căzu moartă jos. Nu ştiu însă dacă nimerise musca ori ba.
-
Îmbucătura bună
Cred că era de Paşte, când un părinte chemă odată la masă pe învăţătorul feciorului său, spre a-i face cinste şi a-l dispune în favoarea sa şi a ştiinţei copilului său. Domnul învăţător, la rândul său, nu dispreţuia mâncarea şi mergea bucuros acolo unde erau bucate bune. De aceea îi plăcea deosebit de mult la…
-
Ce a păţit prima pisica la ţigani
Când prima pisică ajunse la ţigani — în ce fel n-a înţeles nimeni până azi, căci n-avea ce să caute şi să găsească acolo, n-avea ce să roadă şi ce să muşte — pe scurt, când prima pisică ajunse la ţigani, aceştia se speriară rău şi nu ştiură ce să facă cu ea. Căscau gura…
-
Istoria fracului
S-ar zice că nimeni nu poate să cânte atât de mult ca nemţii şi d-asta s-a supărat tare la vremea lui dracul. Se duse de aceea la un neamţ şi se prinse cu el care dintre ei doi avea să cânte mai mult. Neamţul făcu liniştit târgul şi-l luă pe drac în spinare pentru ca…