În timpul foametei, un crescător de pui mergea în fiecare zi să descopere movile de furnici pentru hrana păsărilor sale, şi locul unde se ducea era mereu acelaşi. De fiecare dată când mergea găsea o njinkona (gogoaşă din făină de mei), care niciodată nu uita să-i spună:

— Crescătorule, fugi după mine şi, dacă mă ajungi, mănâncă-mă!

Omul, ascultând de acest îndemn, o urmărea; dar era în zadar: njinkona se rostogolea cu toată iuţeala până la o gaură în pământ şi dispărea înainte ca el să o poată ajunge.

Într-o zi, crescătorul îşi schimbă drumul şi trecând pe lângă gaura unde dispărea njinkona o astupă cu frunze. Se întoarse după aceea pe vechiul său drum, pe unde avea obiceiul să i se arate gogoaşa.

Când fu aproape de njinkona, aceasta îşi reînnoi propunerea sfidătoare. Alergă după ea şi gogoaşa nu mai putu să se strecoare în gaura pe care el o astupase cu frunze, aşa că o prinse fără greutate.

Era gata să muşte din ea, când gogoaşa îi zise:

— Nu mă mânca! Îţi voi arăta mijlocul de a avea cu ce să te hrăneşti întreaga ta viaţă.

— În cazul ăsta, răspunse crescătorul, grăbeşte-te să-mi arăţi acest mijloc.

— Iată: îţi voi da un vas şi un maligolo (bici din piele de hipopotam). De fiecare dată când te va apuca foamea, nu vei avea decât să-i spui vasului: „Vas, umple-te”, şi el se va umple cu bucate de tot felul. În ce priveşte biciul, îţi voi spune mai târziu la ce-i bun.

Crescătorul primi maligolo şi vasul şi se întoarse la familia lui. Îşi chemă nevasta şi copiii:

— Astăzi, le spuse el, vom avea o masă bună, şi, luând vasul, porunci: Vasule, umple-te!

Vasul se umplu până la vârf cu un delicios sahabo (plăcintă de mei), din care au mâncat toţi pe săturate.

Crescătorul îşi hrăni astfel familia timp de o lună întreagă. Bado-ul (căpetenia) ţinutului, auzind despre această întâmplare, îl chemă să vadă şi el vasul, şi i-l luă cu de-a sila.

Crescătorul, merse de îndată să se întâlnească cu njinkona, căreia îi povesti cum se purtase regele cu el.

— Acuma, îi spuse cocoloşul de cocă, îţi va fi de folos maligolo. Ia-l şi du-te la bado. Când vei fi în faţa lui, spune: „Bici, loveşte-l pe bado!” şi când vei crede că acesta şi-a primit pedeapsa, nu vei avea decât să porunceşti biciului să-l lase în pace.

Crescătorul făcu tot ceea ce-i spusese njinkona. Ajuns în faţa bado-ului îi ordonă biciului să-l lovească. Atunci maligolo intră în joc. Începu să-l bată pe rege care, de durere şi de furie, urla ca din gură de şarpe. Şi toţi cei din jur urlau o dată cu el.

— Opreşte biciul! îi strigă crescătorului femeia favorită a regelui. Opreşte-l şi-ţi vom da înapoi vasul!

— Daţi-mi mai întâi vasul, răspunse crescătorul, şi după aceea îmi potolesc şi eu biciul.

Se grăbiră să i-l aducă.

— Bici! porunci el atunci, lasă în pace pe bado! Şi biciul căzu la pământ.

Crescătorul îl ridică şi plecă, luându-şi cu sine vasul.