În ţinutul Bana era un boa care le răpea pe toate noile căsătorite chiar din prima noapte de nuntă, şi după şapte zile le mânca. Nimeni nu-i putea veni de hac, pentru că de fiecare dată când i se tăia capul îi creştea altul nou.

Într-o zi, boa o răpi pe femeia unui om numit Ntiy. A doua zi, soţul plecă să se lupte cu şarpele. Ajuns în vizuină, o auzi pe nevasta sa vorbind astfel:

— Frumosul meu boa, moartea care mă ameninţă nu mă poate împiedica să am o dorinţă; aş vrea să ştiu cum s-ar putea să ţi se ia viaţa?

— Femeie, răspunse boa, în pădurea care se află în partea de miazăzi a satului trăieşte un taur sălbatic. În burta acestui taur se află o căprioară vie şi în căprioară o bibilică; la rândul ei, bibilica are în trup o turturică, iar în burta turturicii se găseşte un ou. Pentru a mă putea omorî, ar trebui spart oul. După asta, ar trebui ca o muscă să-şi mânjească picioarele în oul spart şi să vină să se aşeze pe mine. Cum m-ar atinge, aş muri pe loc.

Ntiy înţelese, auzind aceste cuvinte, că în zadar ar folosi împotriva şarpelui boa arme sau mijloace obişnuite de luptă. Se retrase deci şi se îndreptă spre pădure. Cum trecu de sat se întâlni cu un leu foarte mare, care îi tăie calea răgind şi arătându-i ghearele şi colţii. Ntiy îşi urmă drumul fără să arate nici cea mai mică teamă.

— Omule, îi spuse leul mirat, eşti cel dintâi pe care răgetele şi colţii mei nu l-au îngrozit! De unde vine asta?

Ntiy răspunse:

— Asta se datoreşte faptului că în curând voi avea de-a face cu un animal mai cumplit decât tine!

— Vrei să-ţi ţin tovărăşie? zise leul.

Şi după ce căpătă învoirea lui Ntiy îl urmă.

La câţiva paşi de acolo, o panteră se repezi asupra lui Ntiy şi îl zgârie cu o lovitură de gheară. Ntiy o împinse cu cotul şi-şi urmă drumul. Pantera mirată îl întrebă atunci:

— Cum se face, omule, că nu ţi-e frică?

— Pentru că am lăsat în vizuina lui un animal mult mai rău decât tine şi fiindcă mă duc să caut mijlocul să-l înving.

— Vrei să merg tu tine?

— Sigur! Şi Ntiy îşi urmă drumul, întovărăşit de leu şi de panteră.

Ajuns pe o pajişte cu iarbă, un vultur îi rupse lui Ntiy urechea dreaptă cu ghearele.

— Poţi chiar să mă şi omori! îi zise el răpitorului, puţin îmi pasă, căci am de luptat cu un duşman mult mai de temut decât tine!

Vulturul îi ceru de asemenea voie să-l întovărăşească.

La oarecare depărtare, un uliu îi rupse urechea stângă lui Ntiy, care însă îi zise:

— Vulturul este mai puternic decât tine şi nu mi-a fost frică de el.

Atunci uliul îi ceru şi primi învoirea de a se alătura cetei.

Mergând, Ntiy se împiedică de un pietroi mare, care făcu să-i sară unghia degetului cel mare de la picior. Nu se opri pentru asta şi-şi urmă calea fără măcar să-şi privească piciorul. Şi piatra îi zise:

—— Ntiy, eşti cel dintâi pe care l-am rănit şi care n-a luat în seamă rana! Dă-mi voie, deci, să merg cu tine oriunde vei merge!

Ntiy îi dădu voie.

La câţiva paşi de acolo, o muscă îi intră în nară şi îi ieşi prin gură fără ca el să strănute.

— Cum! exclamă musca, nu strănuţi?

-— Nu, pentru că am de-a face cu alţii mai grozavi decât tine!

Ea îi ceru de asemenea să-l întovărăşească şi el primi.

Toţi împreună se îndreptară către pădure. Când au ajuns, Ntiy le spuse tovarăşilor lui:

— Bunii mei prieteni, ştiţi că în satul meu se află un boa care fură toate tinerele mirese? Noaptea trecută a furat-o şi pe soţia mea. Mă pregătisem să mă lupt cu el şi m-aş fi luptat, fără sorţi de izbândă, la fel ca toţi aceia care l-au atacat. Dar când am ajuns aproape de vizuina lui, l-am auzit mărturisindu-i soţiei mele că pentru a-l omorî trebuie ca o muscă să vină să se aşeze pe el după ce s-a mânjit cu gălbenuşul unui ou spart. Acest ou se află în burta unei turturele, turturica este închisă într-o bibilică, iar bibilica într-o căprioară. În sfârşit, căprioara trăieşte în trupul unui taur mare şi sălbatic din această pădure. Fiecare dintre voi va putea să-mi fie de un preţios ajutor în lupta mea!

Se aflau în acest moment chiar în inima pădurii. Taurul fu repede descoperit şi leul îl sugrumă. Când i se despică burta, ieşi la lumină căprioara; cu omorârea ei se însărcină pantera.

Când şi căprioara fu despicată, bibilica îşi luă zborul. Dar vulturul se aruncă asupra ei şi i-o aduse lui Ntiy. O spintecară şi din burta ei ţâşni turturica. Nu apucă să zboare prea departe, căci uliul o şi înhăţă. Când ieşi la iveală oul, piatra îl sparse şi musca se mânji pe picioare în zeama lui, apoi zbură şi se aşeză pa boa. Monstrul făcu mare gălăgie, încolăcindu-se în gaura lui, dar în curând nu se mai auzi nimic: murise.

După ce mulţumi călduros tovarăşilor săi, Ntiy se îndreptă spre vizuină, unde-l găsi pe boa mort şi pe femeia lui teafără şi sănătoasă. O aduse în sat; pe urmă îi spuse lui fama (căpetenia) că-i venise de hac şarpelui.

Fama îl trimise pe primul său griot (servitor) să se încredinţeze dacă Ntiy a spus adevărul. Griotul se întoarse, aducând vestea că boa era într-adevăr mort de-a binelea.

Atunci fama îi dărui lui Ntiy o sută de lucruri din fiecare fel, aşa că acesta deveni foarte bogat.