Lîngă podul retezat din Hangiou se afla odată o colibă. Stăpînul colibei se prăpădise şi nu rămăsese decît soţia acestuia Sung U-Sou sau cumătra Sung și fratele lui mai mic, un băieţel de doisprezece-treisprezece ani Siao Şu. Sung U-Sou era tînără și arătoasă și toţi vecinii o îndemnau să-și refacă viața, dar ea nu putea să uite cum bărbatu-său îi lăsase cu limbă de moarte să aibă grijă de băiat, așa că refuza pretendenții unul după altul. Sung U-Sou avea grijă de Siao Şu ca de propriul ei frăţior: tot ce avea mai bun de mîncare lui îi dădea, iar din veșmintele bărbatului ei îi croia haine călduroase. Dar şi Siao Şu o ajuta cu tragere de inimă pe tînăra lui cumnată la toate treburile gospodăriei.
Sung U-Sou se scula cu noaptea în cap, îl lua pe Siao Şu şi pleca cu o barcă veche pe lacul Si Hu să pescuiască pești și raci pe care-i dădeau pe orez şi sare, şi așa puteau să-și ducă zilele.
Dar într-o zi, din cauza vîntului de pe lac, băiatul s-a îmbolnăvit. Sung U-Sou nu știa cum să se mai împartă, ori să meargă la pescuit, ori să trimită după doctor, ori să fiarbă leacurile, de abia de-și mai putea trage sufletul. Dar după puţin timp, Siao Șu parcă simțind necazurile fetei, s-a însănătoșit. Rămăsese, însă, cu o slăbiciune şi lipsă de poftă de mîncare.
Sung U-Sou se tot frămînta cum să facă și ce să dreagă astfel ca Siao Şu să aibă din nou poftă de mîncare. Şi-a amintit că în copilărie părinții îi dădeau pește în sos dulce şi acrişor, care și hrăneşte și deschide pofta de mîncare. A hotărît să-i pregătească şi băiatului o asemenea mîncare.
Dar băiatul nici n-a vrut să audă de pește.
Sung U-Sou nu s-a lăsat şi a zis:
— Am să gătesc peștele cum n-ai mâncat tu niciodată! Aşteaptă puţin şi ai să te convingi!
A pus apa la fiert, a curăţat peştele, l-a fiert, a preparat sosul dulce-acrişor, l-a turnat peste peştele fierbinte și cînd totul a fost gata l-a îmbiat pe Siao Şu să mănînce. La început acesta de abia a luat o înghiţitură, dar simțindu-i gustul, a luat castronul din mîinile cumnatei sale şi cît ai clipi din ochi a mîncat tot peştele.
De atunci, în fiecare zi, Sung U-Sou oprea cîte un peşte pe care-l gătea pentru băiat. În curînd Siao Şu s-a înzdrăvenit şi a început să pescuiască din nou împreună cu cumnata lui.
Auzind vecinii că Sung U-Sou şi-a vindecat cumnatul hrănindu-l cu peşte în sos dulce și acrișor, au venit la fată să-i înveţe şi pe ei cum să gătească acest peşte căruia i-au zis: „Peștele cumnatei Sung“.
Văzînd aceasta că oamenilor le place din ce în ce mai mult peștele astfel gătit, s-a sfătuit cu băiatul, au economisit nişte bani și au deschis o prăvălie unde vindeau peşte în sos dulce-acrişor. Negoţul mergea destul de bine. În curînd s-a dus vestea în tot Hangioul despre mîncarea de peşte a cumetrei Sung de la Podul Retezat.
Într-o primăvară, un împărat din dinastia Sung se plimba cu barca-dragon pe lacul Si Hu, cînd la o adiere de vînt, dinspre Podul Retezat, a simţit o aromă de mîncare de peşte cum nu mai mîncase niciodată. I-a întrebat pe curteni de unde vine mirosul, dar nici unul n-a ştiut să răspundă. Printre aceştia se afla însă și un demnitar din Hangiou, care a răspuns:
— Mărite împărate, mirosul vine de la cumătra Sung care vinde mîncare de pește cu sos dulce-acrișor, lîngă Podul Retezat.
La care împăratul a răspuns:
— Negreșit trebuie să cunosc pe această femeie care ştie să facă o mîncare atît de aromată!
Şi-a dat jos mantia împărătească, și-a pus haina de muritor de rînd și a plecat la Podul Retezat. Cînd a ajuns acolo Sung U-Sou îmbrăcată cu haine simple albastre, cum au toate femeile, își servea mușterii1. Dar hainele simple nu-i ascundeau frumuseţea.
Împăratul a scăpat o exclamaţie văzînd cît de frumoasă este şi a zis:
— Mîncarea pregătită de tine miroase foarte frumos, dar nu mi-am închipuit că şi stăpîna casei este foarte frumoasă.
Sung U-Sou s-a ruşinat şi n-a răspuns.
La început, împăratul nu se gîndea să-i spună cine este, dar văzînd cît de frumoasă este Sung U-Sou, nestăpînindu-se a zis:
— Fată frumoasă, fată frumoasă, locul tău nu este în această casă! Vino cu mine la palat!
Sung U-Sou supărată, a răspuns:
— La palat stau numai oamenii bogați, eu sînt o biată pescăriţă, ce să fac eu acolo? Şi apoi m-am hotărît să-mi trăiesc toată viaţa în coliba aceasta. Aici e locul meu.
Înfuriat, împăratul a zis:
— Fie! Dar acum vei merge cu mine pe barca-dragon să găteşti peştele acolo.
Sung U-Sou, supărată, a răspuns:
— N-am ce să caut eu pe barca împărătească! Şi nici Înălţimea Ta la Podul Retezat! Împăratul n-a mai avut încotro și s-a întors pe barca-dragon.
împăratul a plecat supărat, Sung U- Sau se aștepta la tot ce era mai rău. Și-a strîns la repezeală lucrurile, l-a luat pe Siao Șu, s-au urcat într-o barcă și au fugit. După puţin timp au venit și oștenii împăratului, dar n-au mai găsit pe nimeni.
De atunci mîncarea de pește cu sos dulce-acrișor a început să fie din ce în ce mai cunoscută și căutată.
Repovestită de Eufrosina Dorobanțu
- mușteriu — client, clientelă, cumpărător, târguitor. ↩︎