Recente

• Tata florilor
  35 minute 5340 cuvinte 0 vizualizări A fost ce a fost… A fost un împărat, — căci ce vreţi, — poveste fără-mpărat, pomană fără popă, târg fără ţigani poate-se? Şi împăratul acela avea o grădină de parcă nici raiul nu era mai rai decât ea. Plină de pomi, plină de flori, plină de pasări şi de mândrenii, iar chiar în mijlocul grădinei o fântână de lapte dulce. Nici că se mai afla pe podul pământului fântână scumpă ca aceea. Dar nime nu era iertat să ieie lapte dintr-însa, nici chiar pentru curtea împărătească, căci aşa dedese împăratul poruncă. Şi de… Read more: Tata florilor
• Pasărea cântă, domnii dorm
  54 minute 8153 cuvinte 2 vizualizări A fost odată ce-a fost, că de n-ar fi fost nu s-ar povesti, că nu m-aş da a minţi, ca purecile-ar plesni; sări purecile pe părete, mai mincinos cel ce nu crede; sări purecile sus pe grindă, mai mincinos e cel din tindă. A fost odată un împărat foarte bătrân, dar atât de bătrân, că de-abia mai putea îmbla de bătrâneţe, şi de murit nu putea să moară, că-i era ursit de ursitoare, că el nu va muri până când va auzi glasul de la „Pasărea cântă, domnii dorm”. Şi ar fi voit bietul… Read more: Pasărea cântă, domnii dorm
• Cuvântul ursitoarelor
  19 minute 2921 cuvinte 7 vizualizări Zice că a fost odată un împărat, pe care-l chema împăratul Verde. El era mare vânător, cum sunt mai toţi împăraţii. Odată mergând la vânat, a dat de urma unui cerb şi s-a tot dus prin cei codri tot după el, până ce l-a apucat noaptea. Acum ce să se ştie el face? Singur era singur, că se zărătise de oamenii lui, întunerec era de puteai tăia cu brişca-n el. Se suie deci într-un vârf de copaci şi se uită în toate părţile, doară va zări undeva o zare de foc ori de lumină,… Read more: Cuvântul ursitoarelor
• Man Tâlhariul
  22 minute 3375 cuvinte 4 vizualizări Fost-au în săcreata astă de lume mare, de când s-a zămislit ea şi până astăzi, multe feliuri de oameni, cu fire bună şi cu fire slabă, care precum i-a fost ursita; dar om ca Man tâlhariul nu s-a mai pomenit altul pe podul pământului. Zice că el a fost cel mai mic din trei copii, ce avu tatăl său. Odată, când erau ei mărişori, i-a luat tată-său cu sine şi s-a dus cu ei în pădure. Cum mergeau ei aşa prin pădure, iacă cel mai mare din fraţi se opreşte şi zice: — Tată,… Read more: Man Tâlhariul
• Părintele Arvinte
  14 minute 2113 cuvinte 4 vizualizări Bine zice moş ArvinteVai de cap unde nu-i minte.prov. pop. Sus, în sus, în cei munţi săcreţi, trăia odată, demult, un sihastru alb ca oaia de bătrân şi gârbovit de spate ca o leucă; lumea-i zicea părintele Arvinte. Nime nu-l ştia când s-a aşezat pe acelea locuri, de unde a venit şi cum a ajuns el chiar acolo. Dar părintele Arvinte era un om cucernic şi cu frica lui Dumnezeu trăia înfrânat în toate poftele trupeşti, numai în post şi-n rugăciuni îşi petrecea viaţa. Iarna, vara el era tot în munte; oamenii mai milostivi… Read more: Părintele Arvinte
• Urmă Galbină şi Pipăruş Petru
  30 minute 4425 cuvinte 4 vizualizări Zice că a fost odată un împărat mare şi puternic, numit Împăratul Verde. El avea împărăţia sa lungă şi lată, încât îi trebuia câţiva ani ca să o poată ocoli; chiar lângă palat, adică nu departe de curţile lui, avea o grădină fermecată, dar fermecată nu glumă, atât de fermecată, de ea făcea minuni cu oamenii care treceau pe lângă ea, că de cumva cel ce trecea pe lângă ea era tânăr, se făcea bătrân, de era bătrân se făcea tânăr, de era fată sau nevastă devenea împovărată. Şi Împăratul Verde avea feciori şi… Read more: Urmă Galbină şi Pipăruş Petru
• Voinicul Parsion
  24 minute 3545 cuvinte 7 vizualizări A fost odată ce-a fost, că de n-ar fi fost nu s-ar povesti. A fost odată un moşneag bătrân, dar bătrân nu şagă, de abia se mişca dintr-un loc într-altul, apoi era şi sărac, dar sărac de n-avea chiar nimic. Numai cât avea trei feciori harnici de muncă, aceia ţinea şi pe bietul moşneag, din lucru mânilor lor, lucrând adecă pe plată pe la alţii. Odată iar ies feciorii tustrei în sat să capete ceva de lucru şi căpătară cei doi mai mari numaidecât, dar cel mai mic, anume Parsion, era cât pe aci… Read more: Voinicul Parsion
• Zâna Apelor
  31 minute 4637 cuvinte 4 vizualizări Pe vremile pe când era iobăgia cea grea, trăia un om sărac într-o colibă din pădurea domnească, căci era păzitor la pădurea aceea. O dată a mers domnul la pădure şi părându-i-se că pădurarul ar fi dat cuiva lemne fără slobozenie domnească, atâta l-a bătut, până ce l-a lăsat mort. Muierea pădurarului cu un copil ca de 3-4 ani, plângea şi se ruga la domnul să nu mai bată pe bietul om, că nici vreascuri n-a dat cuiva fără poruncă domnească, necum lemne. Dar domnul nu vru să creadă ci, după ce omorî pe… Read more: Zâna Apelor
• Pipăruş Petru şi Florea Înflorit…
  58 minute 8623 cuvinte 5 vizualizări A fost ce-a fost, că de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost o dată o muiere văduvă, îi murise adecă bărbatul şi ea rămase cu trei copii; doi feciori şi o fetiţă. Şi nu era săracă văduva, că bărbatu-său, fie iertat şi mâie pe unde a înserat, fusese un om foarte harnic; avea o moşioară bună, avea boi şi plug de putea ara ea de ea, fără a se mai însâmbra cu alţii şi mai avea câte ceva, ştii cum au muierile, care rămân după oamenii harnici. Destul că era pe timpul aratului,… Read more: Pipăruş Petru şi Florea Înflorit…
• Nu minţi!
  15 minute 2219 cuvinte 6 vizualizări Era odată un om foarte sărac, dar atâta era de sărac, încât nici focul în vatră nu-i ardea. Şi astăzi mai sunt oameni săraci, dar parcă tocmai ca acela rar ai afla. Şi avea omul acela o fată, dar aşa fată frumoasă, cum nu era în toată lumea ca ea. Lumea zice că la omul sărac o fată frumoasă îi face şi mai mare sărăcie; dar pe el nu-l putea sărăci mai tare, căci nu avea chiar nimic, decât un bordei vechi în pământ. Odată veni la bordeiul acela zâna Ilina, cea mai măiastră… Read more: Nu minţi!
• 
  Povestea lui Pahon
  32 minute 4896 cuvinte 6 vizualizări A fost odată un moşneag bătrân, dară bătrân ca vremea, alb ca zăpada şi bun ca pâinea cea bună. El avea un băiat, vedeţi dumneavoastră, băiat ca toţi băieţii, frumuşel şi sprintenel, dară şi fără obrăzel. Moşneagul însă nu avea nici o avere, nici o bogăţie, numai inima cea bună şi sufletul în oase. El începuse a slăbi, ba era slab cum e data, iar băiatul nu se prea îndemna la lucru. Odată zice bătrânul către băiat: — Mă Pahoane, că Pahon îi era numele, tu vezi bine că avere nu avem, vezi bine… Read more: Povestea lui Pahon
• Azima mergătoare
  27 minute 4125 cuvinte 5 vizualizări Zice că a fost ce-a fost, că de n-ar fi fost nu s-ar povesti; că nu-s de când poveştile, ci-s mai dincoace cu vreo două, mai dincolo cu vreo nouă. Au fost odată trei fraţi orfani, care adecă nu aveau nici tată nici mamă. De atunci însă este tare de demult, a trecut multă vreme, cu toate că şi azi sunt destui copii orfani, supăraţi, săraci şi năcăjiţi, în cea lume mare. Şi fraţii aceşti trei, ca mai toţi orfanii, erau foarte săraci; ei n-aveau decât un bordei gol, o grădiniţă mică şi un… Read more: Azima mergătoare