Category: Basme valahe de fraţii Schott
-
Ţiganul care a fost cât p-aci să clocească un mânz într-un dovleac
Un husar care ducea doi dovleci în mână se întâlni cu un ţigan, care-şi vedea de drum, vesel şi fără griji, cum e firea acestui popor, şi care îi vorbi astfel soldatului: — Ei, bună ziua, domnule husar, să trăieşti şi să fii sănătos! Dar ce lucru frumos duci acolo? Pus pe şotii, soldatul îi…
-
Ţiganul, vânător de lupi
Se întâmplă multe lucruri, nu se ştie cum, şi aşa se şi nimeri că un ţigan se văzu odată cu o puşcă în mână. Chiui, zicând femeii sale: — Ehei, să împuşti un iepure, nu-i mare lucru! Eu mă duc acum după un lup! Cu aceste cuvinte, ieşi într-un câmp, pe care-l străbătu în lung…
-
Femeia învăţată minte
O pereche de oameni săraci, prisosindu-le odată timpul, stăteau de vorbă despre mâncare. Mai cu seamă zicea, între altele şi femeia, ce bine ar fi dacă ar putea să mănânce şi ei nişte brânză bună de oaie. — Asta n-ar fi cu neputinţă, zise bărbatul, asta nu costă aşa de mult. Să meargă femeia să…
-
Ţiganul şi darul său
Un ţigan prinse odată o bufniţă, o pasăre care îi era complet necunocută. O suci şi-o răsuci, o cercetă şi o pipăi şi văzu, că în afară de picioare şi pene, nu avea nimic special. „Ce fel de pasăre o fi şi asta” se gândi ţiganul, „nu e pentru oameni săraci, trebuie să fie o…
-
Cum a prins ţiganul o scroafă de mistreţ
S-a întâmplat odată că zmeoaica a vrut să încerce puterea feciorului ei, zmeul, de aceea îi zise: — Mergi, fiule, cu ţiganul la pădure, acolo unde sălăşluieşte mistreţul cel mare, pe care nu poţi tu să-l răpui, mână-l către ţigan, că el o să-l doboare cu siguranţă. Aceste vorbe îl jigniră pe zmeu, iar pentru…
-
Slasta ţigănească
— Ei, cumetre, ai mâncat bine ieri la nuntă? îl întrebă un ţăran pe cumătrul ţigan, iar acela răspunse: — Binişor, dar n-au fost prea multe bucate; nici măcar slastă! — Dar au fost prăjituri şi plăcintă? Şi friptură de viţel? A fost şi friptură de miel? îl întrebă din nou acela. Iar ţiganul răspunse:…
-
Ţiganul, hoţ de vaci
Un ţigan şi un valah furară împreună o vacă. La scurtă vreme, ţăranul păgubaş îl întâlni pe ţigan care îi dădu bineţe, zicându-i: — Bună-ziua, păgubaşule! Acela se uită la el, îi răspunse, de altfel, la bineţe şi-şi văzu de drum. Atunci ţiganul strigă în urma lui: — Hei, nu te duce într-acolo de unde…
-
Cum şi-a apărat un ţigan mama de o muscă
Un ţigan văzu o muscă stând pe nasul mamei sale şi se înfurie în asemenea hal, încât se gândi s-o omoare, şi anume astfel ca să fie mai mult decât moartă. Luă deci un baros, lovi şi-şi nimeri mama drept în faţă, încât aceasta căzu moartă jos. Nu ştiu însă dacă nimerise musca ori ba.
-
Îmbucătura bună
Cred că era de Paşte, când un părinte chemă odată la masă pe învăţătorul feciorului său, spre a-i face cinste şi a-l dispune în favoarea sa şi a ştiinţei copilului său. Domnul învăţător, la rândul său, nu dispreţuia mâncarea şi mergea bucuros acolo unde erau bucate bune. De aceea îi plăcea deosebit de mult la…
-
Ce a păţit prima pisica la ţigani
Când prima pisică ajunse la ţigani — în ce fel n-a înţeles nimeni până azi, căci n-avea ce să caute şi să găsească acolo, n-avea ce să roadă şi ce să muşte — pe scurt, când prima pisică ajunse la ţigani, aceştia se speriară rău şi nu ştiură ce să facă cu ea. Căscau gura…
-
Istoria fracului
S-ar zice că nimeni nu poate să cânte atât de mult ca nemţii şi d-asta s-a supărat tare la vremea lui dracul. Se duse de aceea la un neamţ şi se prinse cu el care dintre ei doi avea să cânte mai mult. Neamţul făcu liniştit târgul şi-l luă pe drac în spinare pentru ca…
-
Ţiganul şi zmeul
O dată un ţigan se nimeri cu un zmeu (duh). Unii spun că a fost dracul; e posibil însă că acela să fi luat doar chipul acestuia, căci zmeul poate să facă şi aşa ceva. Stând ei astfel la sfat, ajunseră să vorbească despre care dintre ei e mai puternic. Cum fiecare dintre ei se…
-
Baovao, baovao! Pitpalac, pitpalac!
Într-un sat trăia odată o cârciumăriţă frumoasă care număra, fireşte, mulţi adoratori şi admiratori printre cei ce veneau să bea zilnic aici. Cârciumarul, bărbatul ei, se simţea, din pricini lesne de înţeles, onorat de asta şi îngăduia, ca şi cum n-ar fi băgat de seamă, să i se arunce nevesti-si priviri şi să i se…
-
Legendă din vremea lui Traian
Când Traian, puternicul împărat roman, voi să abată cursul Dunării prin munţii sălbatici ai aşa numitei Clisuri, ţinutul cuprins între Moldova şi cetăţile de la Golubaci, pe de-o parte, şi Orşova până jos la Porţile de Fier, la graniţa cu Valahia, pe de altă parte, sili pe toţi locuitorii din zonă să facă ani de…
-
Cum au ajuns peştii să aibă sânge roşu
Sfântul Teodor Tiron era pe vremea împăratului roman Diocleţian o căpetenie a Bisericii creştine, pe care stăpânitorul o ura nemaipomenit de mult şi o persecuta. Pentru a-i chinui tare pe adepţii acestei religii noi, dispreţuite, puse odată să se frământe făină cu sânge de copii creştini jertfiţi idolilor, iar din coca rezultată să se facă…
-
Istoria împăratului Matei Corvin
Un spiţer crescuse odată un copil luat de suflet pe care îl chema Matei, căci era băiat. Când făcu şaisprezece ani, îl folosi şi ca laborant, ca să înveţe ceva ca lumea. Stăpânul însuşi petrecea multă vreme căutând plante pe care le folosea la tot soiul de doctorii şi la felurite leacuri. Astfel aduse odată…
-
Singurul leac
A fost odată un împărat, povestea pare să-i fi uitat numele, pe care norocul nu l-a lipsit de nimic din tot ceea ce pământul, cu comorile şi bunurile sale, poate să dăruiască. De cum era gândită, orice dorinţă îi era împlinită, chiar şi dintre cele mai tainice, astfel încât ar fi fost cel mai fericit…
-
Cei doi fraţi de cruce
Dacă nu pot să spun când şi unde, e totuşi adevărat că un împărat puternic, stăpânind peste o mare împărăţie, avea odată o singură fată. Aceasta rupea în fiecare noapte douăsprezece perechi de cizme care, cum se poate închipui, nu erau din cele mai proaste, de vreme ce aparţineau unei prinţese. Nici tatăl ei, nici…
-
Împăratul porcar
A fost odată un împărat a cărui putere era la vremea sa aproape fără pereche. Purtase războaie cu mulţi duşmani şi-i bătuse pe toţi, aşa încât vecinii săi îl socoteau, cu toţii, de neînvins. Dar, cum toate lucrurile au un sfârşit, aşa şi strălucirea acestui împărat puternic. Purtând odată, iarăşi, război cu unul din vecinii…
-
Povestea sărmanului Stanciu
Am auzit povestindu-se adesea, iar dacă aş fi un cărturar, v-aş dovedi şi cu ajutorul cărţilor, că trăia odată un om pe care îl chema Stanciu. N-avea decât un pogon de pământ, pe care îl semăna în fiecare an cu porumbul de care avea trebuinţă pentru gospodăria lui sărăcăcioasă. Odată, când porumbul tocmai începea să…
-
Dumnezeu ca naş
Ostenit de multă perindare prin lumea largă, Domnul Dumnezeu ajunse cu însoţitorul său Sfântul Petru într-o seară la un ţăran bogat căruia voi să-i ceară ospitalitate. Dar când vorbiră cu el şi-l rugară să le dea o cină şi un loc de odihnă, ţăranul îi alungă, iar la rugămintea lor de a le tăia o…
-
Oaia cu lâna de mătase sângerie
Un copil orfan, căruia îi muriseră tatăl şi mama, se tocmi la un om care avea cinci oi. Acesta îi dădu câte un galben de oaie ca să le păzească şi-i zise să caute în pădure un loc de păşune. Când avea să se întoarcă înapoi, la toamnă, avea să-i dea pentru fiecare nouă oaie…
-
Peripeţiile călătoriei lui Petru Săvoianţu
Întâmplările despre care vorbeşte această poveste sunt deosebit de ciudate, căci mă pun chezaş că sunt adevărate. Satul Ciuchici e destul de cunoscut şi acolo trăieşte încă feciorul celui care a trecut prin toate aceste peripeţii şi pe care l-am cunoscut şi eu foarte bine, pe numele său Petru Săvoianţu. Nu doar o dată ne-a…
-
Solia din cer
Un om sărac, nemaiştiind cum să se hrănească, îşi părăsi în ascuns casa, femeia şi copilul, lăsându-i în voia sorţii. După ce umblă încoace şi-ncolo o vreme, ajunse pentru prima oară de când trăia într-un oraş mare cu case înalte, bogate. Cu mâinile împreunate la spate, mergea încet pe străzi, fără să-şi desprindă privirea de…
-
Posturile Sfântului Petru
Sfântul Petru avea cândva de drăguţă o pescăriţă, căreia îi făcea tot soiul de hatâruri. Între altele, ea avu odată mare noroc la pescuit şi într-o noapte adună o imensă grămadă de peşte, pe care o duse apoi la piaţă. Deoarece însă îi era mai uşor să prindă peştele decât să scape de el, trebui…
-
Coborârea lui Cristos de pe cruce
În faţa crucii pe care era răstignit Mântuitorul lumii se aflau, printre alţii, un maghiar, un neamţ, un valah şi un rascian (slav ilir). Şi pe ei îi cuprinse o tristeţe adâncă, iar după ce Domnul îşi dădu duhul, voiră să-l înmormânteze. Deoarece soldaţii romani păzeau straşnic Golgota, nu ştiau cum să ajungă în posesia…
-
Cum şi-au pierdut ţiganii biserica
Ţiganii au avut odată pentru slujba lor o biserică frumoasă ridicată solid, în vreme ce valahii şi-au înălţat una din slănină şi şuncă. Ţiganii nu mergeau tocmai des la biserica lor şi, deoarece ei fuseseră dintotdeauna răi gospodari şi nu le plăcea să se îngrijească de ziua de mâine, se uitau adesea cu jind la…
-
Lumânarea ţiganului
Pe un drum desfundat şi mlăştinos, căruţa unui ţigan, în care acesta îşi încărcase întreaga familie, cortul şi bulendrele sale, intrase odată până la osie în noroi. În ciuda tuturor îndemnurilor din gură şi din bice, la care se pricep temeinic doar ovreii şi ţiganii, calul mărunţel, singurul tovarăş sârguincios din toată obştea nomadă, nu…
-
Soarele, luna şi vântul
În peregrinările sale, un ţigan zdrenţăros întâlni odată Soarele, Luna şi Vântul. Trecând pe lângă ei, le zise: — Ziua bună unuia dintre voi trei! Cei salutaţi râseră pe seama veselului flăcău tuciuriu, dar nu se putură dumiri ce era cu aceste bineţe ciudate. — E limpede, zise Luna, de obicei tăcută, că ţiganul la…
-
Calea laptelui
Calea laptelui, care se întinde noaptea pe cer ca o fâşie de ceaţă, nu e altceva decât o grămadă de paie risipite. Căci Sfânta Vineri le-a furat cândva din stogurile aflate în curtea Sfântului Petru şi, fugind în ascuns, le-a risipit pe multe dintre ele.