Sfântul Teodor Tiron era pe vremea împăratului roman Diocleţian o căpetenie a Bisericii creştine, pe care stăpânitorul o ura nemaipomenit de mult şi o persecuta. Pentru a-i chinui tare pe adepţii acestei religii noi, dispreţuite, puse odată să se frământe făină cu sânge de copii creştini jertfiţi idolilor, iar din coca rezultată să se facă pâine. Porunci ca aceasta să fie apoi dusă la piaţă. Deoarece tiranul îşi rezervase doar pentru sine vânzarea pâinii, bieţii creştini erau aproape siliţi să ia din acea pâine şi să mănânce.

Auzind Teodor de asta, îşi adună oamenii şi îi opri cu străşnicie să ia din pâinea aceea, le spuse să piseze în piuă grâu spălat, să-l fiarbă şi să-l mănânce în loc de pâine. Deoarece creştinii ascultară de căpetenia lor sfântă, pâinea spurcată, pe care împăratul poruncise să se coacă, se strică, iar Teodor o aruncă în apă, unde o înghiţiră peştii. De-atunci toţi peştii au sânge roşu, căci el s-a colorat de la pâinea îngrozitoare.