Zice că a fost o dată un împărat, gazdă nu tândală, oile lui se vedeau şi se cunoşteau dintre ale altor botezaţi, boii lui erau cei mai frumoşi, în tot satul. Apoi mai departe avea doară ţări întregi, că doară de aceea era el împărat: unele le moştenise de la tatăl său, altele le câştigase…

Într-o pădure mare s-au întâlnit odată doi oameni, unul mergea cătră răsărit şi celălalt cătră sfinţit, se prinseră la vorbă. — Bună ziua, vere! zice unul. — Să fii sănătos, zice celălalt, dar de unde şi până unde? Vin din lumeFăcând tot trebi bune;Şi mă duc în lumeSă fac tot trebi bune, zise cu îngâmfare…

Zice că era odată un om, om cu stare şi cu socoteală, după cum se mai află şi astăzi câte unul ici-colea, el îşi avea vituţele sale, moşioara sa, căsuţa sa, cu un cuvânt, avea ce-i trebuia. Un năcaz însă avea şi el ca toţi oamenii, că bag-seamă om fără nici un năcaz şi iarnă…

A fost odată ce-a fost, că de n-ar fi fost, nu s-ar pomeni; aşadară a fost într-un oraş un măsar, şi era atât de sărac, de nu-i ardea nici focul în vatră, fiindcă nu avea lemne să pună pe el; lemne de lucru încă nu avea. Altcum era meşter harnic, banii, câţi îi căpăta pentru…

Multe s-au mai întâmplat în lumea asta mare, şi câteodată auzim povestindu-ni-se câte o întâmplare de ne vine mai a n-o crede. Şi totuşi trebuie să credem multe din cele ce auzim; cel puţin eu unul mai bucuros cred toate, decât să merg să caut de sunt adevărate sau nu. Aşa se zice, că a…

Zice că odată au ieşit din şcoalele cele mai mari trei dieci foarte învăţaţi, unul era doctor, care da zile la cine vrea Dumnezeu şi i le lua de la care vrea el; al doilea era procatăr, adecă încurcător de trebi, sporitor de pricini; iar al treilea era şolomonar, care făcea călindare, adecă hastronom. Toţi…

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi fost, nu s-ar povesti. A fost odată un împărat, care a avut trei fete, dintre care cea mai mică aşa era de frumoasă, de gândeai că-i ruptă din soare, cu păr galbăn ca aurul; în aceea ţară deodată s-au trezit că nu mai au nici soare,…

În vremile de demult Dumnezeu umbla cu Sfântul Petru pe pământ printre oameni şi le cerca firea şi inima. Umblând ei aşa, au ajuns o dată pe-un munte unde era o stână de oi. Oile erau chiar după strungă; ei intrară dar în colibă, la baciul, şi-i dădură „bună vremea”, ca oamenii cei de omenie.…

Zice c-a fost odată un om şi când era să moară, chemă pe cei trei fii ai săi la pat şi le zise: — Dragii mei copii, dacă voi muri eu, voi să-mi faceţi la mormânt un foc de nouăzeci şi nouă de cară de lemne şi din nouăzeci şi nouă cară de paie. Şi…

Un copil orfan, adecă fără mumă şi fără tată, a plecat prin lumea mare, cum pleacă omul năcăjit, să-şi capete pânea de toate zilele, care o cer toţi oamenii de la Dumnezeu sfântul. Şi s-a dus copilul, s-a dus ca omul năcăjit, care nu ştie nici unde a plecat, nici când se va-ntoarce; s-a dus…

Cică a fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti, că nu-s dator a minţi, ca şi-un purece a plesni, că eu nu-s de când ferestrile, ci eu îs de când poveştile. Când poveştile pe la noi treceau, mama atunci mă făcea şi apucai una de chică şi-o aruncai într-o vică, şi-am…

Pe vremile când umbla Dumnezeu cu Sfântul Petru pe lume, trăia o păreche de oameni, un bărbat şi o muiere. Ei erau oameni săraci, n-aveau decât o vacă, de la care se îndulceau ei amândoi cu doi fii ai lor. Nici casa în care lăcuiau nu era a lor, nici că aveau vrun petec de…

Zice că a fost odată un om sărac, şi el avea trei feciori; pe cei doi mai mari nu ştiu cum i-a chemat, dară pe cel mai mic ştiu că îl chema Toader şi fiindcă era mai mic îi ziceau Toderică şi Toderaş. După ce au crescut feciorii, de erau cât oamenii de mari, s-au…