Tag: Basme populare
-
Cum şi-a apărat un ţigan mama de o muscă
Un ţigan văzu o muscă stând pe nasul mamei sale şi se înfurie în asemenea hal, încât se gândi s-o omoare, şi anume astfel ca să fie mai mult decât moartă. Luă deci un baros, lovi şi-şi nimeri mama drept în faţă, încât aceasta căzu moartă jos. Nu ştiu însă dacă nimerise musca ori ba.
-
Îmbucătura bună
Cred că era de Paşte, când un părinte chemă odată la masă pe învăţătorul feciorului său, spre a-i face cinste şi a-l dispune în favoarea sa şi a ştiinţei copilului său. Domnul învăţător, la rândul său, nu dispreţuia mâncarea şi mergea bucuros acolo unde erau bucate bune. De aceea îi plăcea deosebit de mult la…
-
Ce a păţit prima pisica la ţigani
Când prima pisică ajunse la ţigani — în ce fel n-a înţeles nimeni până azi, căci n-avea ce să caute şi să găsească acolo, n-avea ce să roadă şi ce să muşte — pe scurt, când prima pisică ajunse la ţigani, aceştia se speriară rău şi nu ştiură ce să facă cu ea. Căscau gura…
-
Istoria fracului
S-ar zice că nimeni nu poate să cânte atât de mult ca nemţii şi d-asta s-a supărat tare la vremea lui dracul. Se duse de aceea la un neamţ şi se prinse cu el care dintre ei doi avea să cânte mai mult. Neamţul făcu liniştit târgul şi-l luă pe drac în spinare pentru ca…
-
Ţiganul şi zmeul
O dată un ţigan se nimeri cu un zmeu (duh). Unii spun că a fost dracul; e posibil însă că acela să fi luat doar chipul acestuia, căci zmeul poate să facă şi aşa ceva. Stând ei astfel la sfat, ajunseră să vorbească despre care dintre ei e mai puternic. Cum fiecare dintre ei se…
-
Baovao, baovao! Pitpalac, pitpalac!
Într-un sat trăia odată o cârciumăriţă frumoasă care număra, fireşte, mulţi adoratori şi admiratori printre cei ce veneau să bea zilnic aici. Cârciumarul, bărbatul ei, se simţea, din pricini lesne de înţeles, onorat de asta şi îngăduia, ca şi cum n-ar fi băgat de seamă, să i se arunce nevesti-si priviri şi să i se…
-
Legendă din vremea lui Traian
Când Traian, puternicul împărat roman, voi să abată cursul Dunării prin munţii sălbatici ai aşa numitei Clisuri, ţinutul cuprins între Moldova şi cetăţile de la Golubaci, pe de-o parte, şi Orşova până jos la Porţile de Fier, la graniţa cu Valahia, pe de altă parte, sili pe toţi locuitorii din zonă să facă ani de…
-
Cum au ajuns peştii să aibă sânge roşu
Sfântul Teodor Tiron era pe vremea împăratului roman Diocleţian o căpetenie a Bisericii creştine, pe care stăpânitorul o ura nemaipomenit de mult şi o persecuta. Pentru a-i chinui tare pe adepţii acestei religii noi, dispreţuite, puse odată să se frământe făină cu sânge de copii creştini jertfiţi idolilor, iar din coca rezultată să se facă…
-
Istoria împăratului Matei Corvin
Un spiţer crescuse odată un copil luat de suflet pe care îl chema Matei, căci era băiat. Când făcu şaisprezece ani, îl folosi şi ca laborant, ca să înveţe ceva ca lumea. Stăpânul însuşi petrecea multă vreme căutând plante pe care le folosea la tot soiul de doctorii şi la felurite leacuri. Astfel aduse odată…
-
Solia din cer
Un om sărac, nemaiştiind cum să se hrănească, îşi părăsi în ascuns casa, femeia şi copilul, lăsându-i în voia sorţii. După ce umblă încoace şi-ncolo o vreme, ajunse pentru prima oară de când trăia într-un oraş mare cu case înalte, bogate. Cu mâinile împreunate la spate, mergea încet pe străzi, fără să-şi desprindă privirea de…
-
Posturile Sfântului Petru
Sfântul Petru avea cândva de drăguţă o pescăriţă, căreia îi făcea tot soiul de hatâruri. Între altele, ea avu odată mare noroc la pescuit şi într-o noapte adună o imensă grămadă de peşte, pe care o duse apoi la piaţă. Deoarece însă îi era mai uşor să prindă peştele decât să scape de el, trebui…
-
Coborârea lui Cristos de pe cruce
În faţa crucii pe care era răstignit Mântuitorul lumii se aflau, printre alţii, un maghiar, un neamţ, un valah şi un rascian (slav ilir). Şi pe ei îi cuprinse o tristeţe adâncă, iar după ce Domnul îşi dădu duhul, voiră să-l înmormânteze. Deoarece soldaţii romani păzeau straşnic Golgota, nu ştiau cum să ajungă în posesia…
-
Cum şi-au pierdut ţiganii biserica
Ţiganii au avut odată pentru slujba lor o biserică frumoasă ridicată solid, în vreme ce valahii şi-au înălţat una din slănină şi şuncă. Ţiganii nu mergeau tocmai des la biserica lor şi, deoarece ei fuseseră dintotdeauna răi gospodari şi nu le plăcea să se îngrijească de ziua de mâine, se uitau adesea cu jind la…
-
Lumânarea ţiganului
Pe un drum desfundat şi mlăştinos, căruţa unui ţigan, în care acesta îşi încărcase întreaga familie, cortul şi bulendrele sale, intrase odată până la osie în noroi. În ciuda tuturor îndemnurilor din gură şi din bice, la care se pricep temeinic doar ovreii şi ţiganii, calul mărunţel, singurul tovarăş sârguincios din toată obştea nomadă, nu…
-
Soarele, luna şi vântul
În peregrinările sale, un ţigan zdrenţăros întâlni odată Soarele, Luna şi Vântul. Trecând pe lângă ei, le zise: — Ziua bună unuia dintre voi trei! Cei salutaţi râseră pe seama veselului flăcău tuciuriu, dar nu se putură dumiri ce era cu aceste bineţe ciudate. — E limpede, zise Luna, de obicei tăcută, că ţiganul la…
-
Calea laptelui
Calea laptelui, care se întinde noaptea pe cer ca o fâşie de ceaţă, nu e altceva decât o grămadă de paie risipite. Căci Sfânta Vineri le-a furat cândva din stogurile aflate în curtea Sfântului Petru şi, fugind în ascuns, le-a risipit pe multe dintre ele.
-
Originea muştelor golumbace
La o zi de mers în sus de Orşova, la poarta unde apele puternice ale fluviului Dunării, după ce străbat câmpiile maghiare, intră din nou în munte, se întind pe un mal stâncos străvechile cetăţi de la Golumbaci, azi în ruină. În jurul zidurilor lor se ridică recife muntoase uriaşe, despicate de peşteri adânci. Într-una…
-
Rândunica
După o legendă, a fost cândva o fată care se sfădea cu părinţii ei şi-i vorbea de rău pe alţii. De aceea a fost prefăcută sub chipul pe care îl are astăzi şi de-atunci trebuie să-şi facă cuibul în hornuri, expunându-se fumului care înnegreşte.
-
De ce nu mai e albina albă
Când Dumnezeu a făcut lumea asta, o trimise pe albină la diavol să-l întrebe cum e mai bine, să facă mai mulţi sori sau unul singur? Albina se duse, puse diavolului întrebarea şi se aşeză şiret pe capul lui. Necuratul cumpăni cum să răspundă înţelept la întrebare şi zise pentru sine: „Dacă ar fi mai…
-
Babacai
Chiar în faţa cetăţilor de la Golumbaci, se ridică în mijlocul apelor înspumate ale Dunării un con înalt de stâncă numit Babacai, ceea ce înseamnă căinţa babei, căci babă înseamnă mamă sau bătrână, iar cai, căinţă. După cum povestesc locuitorii din zonă, care sunt un amestec de valahi şi rascieni (slavi iliri), în acele locuri…
-
Jucăria uriaşului
Mai înainte pământul era locuit de uriaşi puternici. Un asemenea uriaş a găsit în timp ce ara câteva făpturi mici, aşa cum sunt astăzi oamenii; le luă din brazdă şi le duse ca pe o jucărie femeii sale acasă.
-
Retezatul
Pe patul de moarte, un stăpânitor puternic îşi lăsă copiilor săi, o fată şi un băiat, ţara împărţită pe din două. Când îşi luară în primire moştenirea, ca să o cuprindă cu privirea şi poate ca fiecare să măsoare partea celuilalt, cei doi se urcară pe cele mai mari înălţimi. Astfel băiatul se urcă pe…
-
Stânca fetei de la Luncani
La Luncani, nu departe de muntele Ruşiţa, în Almaş, se ridică stânca numită Stânca Fetei. Potrivit legendei, numele vine de la o fată care a fost necredincioasă iubitului ei şi peste care zeul iubirii, mânios, a prăvălit stânca.
-
Mânia lui Ilie
Sfântul Ilie era odată husar în slujba împăratului. Diavolul îl minţi că tatăl său bun se ţine cu nevastă-sa. Fire iute, Sfântul grăbi spre casă chiar în acea noapte şi găsi într-adevăr în pat un bărbat şi o femeie. Cuprins de o mânie oarbă, îi răpuse pe loc dar, mai apoi, aducând lumină, îşi recunoscu…
-
Călătoria lui Dumnezeu cu Sfântul Petru
(fragment) Într-o zi Sfântul Petru îl însoţea pe bunul Dumnezeu într-o călătorie pe pământ. Merseră mai multă vreme alături în tăcere, când Sfântul Petru îl întrebă pe Domnul de ce umpluse lumea şi cu oameni buni, şi cu răi. Creatorul răspunse: — Cei buni trebuie să trăiască pentru cei răi, iar cei răi pentru cei…
-

Fântâna Sticlişoarei
A fost odată ca niciodată, a fost un împărat bătrân nevoie mare, că i se împreunase genile şi sprâncenile cu cârjile ochilor, de bătrân ce era; barba îi era colilie şi lungă… să stai să te cruceşti; dinţii încailea uitase de când îi căzuseră, iar picioarele… da ce mai vorbă lungă, zi-i coclit şi lasă-l…
-

Înşir-te mărgărite cu dalbe flori aurite
A fost cică, măre, odată, da de mult de tot, când avea ursul coadăşi dădea salcia roadă, a fost un împărat tânăr. Şi ăst împărat, când îi dădea răspas trebile împărăţiei, se îmbrăca tiptil şi se ducea să se plimbe. Aşa, iaca trece odată pe dinaintea palatului unui împărat vecin, ş-acolo uitându-se pe geam vede…
-

Răsplata Sfintei Sâmbete
A fost odată un om vârstnic, care era însurat d-al doilea, şi ăst om avea două fete: una de la nevasta d-intâi, iar alta de la a doua. Nevastă-sa d-al doilea era o urâtă, să ferească Dumnezeu — vezi cum orbeşte el rumânu la bătrâneţe — şi rea!… şi mai şi ca Muma-Pădurii. Necazu ei…
-

Un mort a omorât doi şi doi au omorât doisprezece
Cic-a fost, măre, într-o vreme, dar demult de tot, a fost cică un om cu starea lui… cu acareturile lui… sta rumânul, cum se zice, din belşug, nu-i păsa, numai îşi vedea d-ale lui, că nu era nevoiaş cum sunt unii; el alt ajutor n-avea decât un fecior, ş-ăla harnic tot ca el. Trăiau ei…
-

Norocul şi nenorocul
Colecţii:
A fost odată… e mult d-atunci şi de m-aţi apuca de scurt, nici n-aş şti când, dar a fost un împărat mare şi puternic. Şi era aşa de milostiv şi de drept, că venea lumea la el, să le facă dreptate de prin nouă împărăţii. Împăratul era bogat şi în bogăţii şi în copii. Şi…
