Un om sărac, nemaiştiind cum să se hrănească, îşi părăsi în ascuns casa, femeia şi copilul, lăsându-i în voia sorţii. După ce umblă încoace şi-ncolo o vreme, ajunse pentru prima oară de când trăia într-un oraş mare cu case înalte, bogate. Cu mâinile împreunate la spate, mergea încet pe străzi, fără să-şi desprindă privirea de…

Sfântul Petru avea cândva de drăguţă o pescăriţă, căreia îi făcea tot soiul de hatâruri. Între altele, ea avu odată mare noroc la pescuit şi într-o noapte adună o imensă grămadă de peşte, pe care o duse apoi la piaţă. Deoarece însă îi era mai uşor să prindă peştele decât să scape de el, trebui…

În faţa crucii pe care era răstignit Mântuitorul lumii se aflau, printre alţii, un maghiar, un neamţ, un valah şi un rascian (slav ilir). Şi pe ei îi cuprinse o tristeţe adâncă, iar după ce Domnul îşi dădu duhul, voiră să-l înmormânteze. Deoarece soldaţii romani păzeau straşnic Golgota, nu ştiau cum să ajungă în posesia…

Ţiganii au avut odată pentru slujba lor o biserică frumoasă ridicată solid, în vreme ce valahii şi-au înălţat una din slănină şi şuncă. Ţiganii nu mergeau tocmai des la biserica lor şi, deoarece ei fuseseră dintotdeauna răi gospodari şi nu le plăcea să se îngrijească de ziua de mâine, se uitau adesea cu jind la…

Pe un drum desfundat şi mlăştinos, căruţa unui ţigan, în care acesta îşi încărcase întreaga familie, cortul şi bulendrele sale, intrase odată până la osie în noroi. În ciuda tuturor îndemnurilor din gură şi din bice, la care se pricep temeinic doar ovreii şi ţiganii, calul mărunţel, singurul tovarăş sârguincios din toată obştea nomadă, nu…

În peregrinările sale, un ţigan zdrenţăros întâlni odată Soarele, Luna şi Vântul. Trecând pe lângă ei, le zise: — Ziua bună unuia dintre voi trei! Cei salutaţi râseră pe seama veselului flăcău tuciuriu, dar nu se putură dumiri ce era cu aceste bineţe ciudate. — E limpede, zise Luna, de obicei tăcută, că ţiganul la…

Calea laptelui, care se întinde noaptea pe cer ca o fâşie de ceaţă, nu e altceva decât o grămadă de paie risipite. Căci Sfânta Vineri le-a furat cândva din stogurile aflate în curtea Sfântului Petru şi, fugind în ascuns, le-a risipit pe multe dintre ele.

După o legendă, a fost cândva o fată care se sfădea cu părinţii ei şi-i vorbea de rău pe alţii. De aceea a fost prefăcută sub chipul pe care îl are astăzi şi de-atunci trebuie să-şi facă cuibul în hornuri, expunându-se fumului care înnegreşte.

Când Dumnezeu a făcut lumea asta, o trimise pe albină la diavol să-l întrebe cum e mai bine, să facă mai mulţi sori sau unul singur? Albina se duse, puse diavolului întrebarea şi se aşeză şiret pe capul lui. Necuratul cumpăni cum să răspundă înţelept la întrebare şi zise pentru sine: „Dacă ar fi mai…

Chiar în faţa cetăţilor de la Golumbaci, se ridică în mijlocul apelor înspumate ale Dunării un con înalt de stâncă numit Babacai, ceea ce înseamnă căinţa babei, căci babă înseamnă mamă sau bătrână, iar cai, căinţă. După cum povestesc locuitorii din zonă, care sunt un amestec de valahi şi rascieni (slavi iliri), în acele locuri…

Mai înainte pământul era locuit de uriaşi puternici. Un asemenea uriaş a găsit în timp ce ara câteva făpturi mici, aşa cum sunt astăzi oamenii; le luă din brazdă şi le duse ca pe o jucărie femeii sale acasă.

Pe patul de moarte, un stăpânitor puternic îşi lăsă copiilor săi, o fată şi un băiat, ţara împărţită pe din două. Când îşi luară în primire moştenirea, ca să o cuprindă cu privirea şi poate ca fiecare să măsoare partea celuilalt, cei doi se urcară pe cele mai mari înălţimi. Astfel băiatul se urcă pe…

La Luncani, nu departe de muntele Ruşiţa, în Almaş, se ridică stânca numită Stânca Fetei. Potrivit legendei, numele vine de la o fată care a fost necredincioasă iubitului ei şi peste care zeul iubirii, mânios, a prăvălit stânca.

Sfântul Ilie era odată husar în slujba împăratului. Diavolul îl minţi că tatăl său bun se ţine cu nevastă-sa. Fire iute, Sfântul grăbi spre casă chiar în acea noapte şi găsi într-adevăr în pat un bărbat şi o femeie. Cuprins de o mânie oarbă, îi răpuse pe loc dar, mai apoi, aducând lumină, îşi recunoscu…

(fragment) Într-o zi Sfântul Petru îl însoţea pe bunul Dumnezeu într-o călătorie pe pământ. Merseră mai multă vreme alături în tăcere, când Sfântul Petru îl întrebă pe Domnul de ce umpluse lumea şi cu oameni buni, şi cu răi. Creatorul răspunse: — Cei buni trebuie să trăiască pentru cei răi, iar cei răi pentru cei…