(fragment)

Într-o zi Sfântul Petru îl însoţea pe bunul Dumnezeu într-o călătorie pe pământ. Merseră mai multă vreme alături în tăcere, când Sfântul Petru îl întrebă pe Domnul de ce umpluse lumea şi cu oameni buni, şi cu răi. Creatorul răspunse:

— Cei buni trebuie să trăiască pentru cei răi, iar cei răi pentru cei buni.

Mai umblară ei ce mai umblară şi văzură un om lucrând la câmp. Îi dădură bineţe şi Sfântul Petru îl întrebă:

— Ai să-ţi termini treaba azi?

Ţăranul se întoarse posac şi zise:

— Ce te priveşte pe tine treaba mea?

Văzând purtarea asta necioplită, bunul Dumneze se mânie şi-l bătu pe om cu dureri straşnice de burtă, astfel că fu silit să-şi întrerupă treaba şi vreme de opt zile nici să se mai poată gândi la a o continua. Când, în fine, se înzdrăveni şi-şi putu reîncepe lucrul, Domnul şi Apostolul său trecură din nou pe lângă acel ogor. Şi-l întrebară şi de astă dată dacă îşi va termina oare treaba azi, şi, iată, că, răspunse binevoitor:

— Cu ajutorul Domnului, oameni buni!