Category: Poveşti nemuritoare vol. 26 din 1984

  • Supa de iepure

    Supa de iepure

    Un prieten al lui Afenti s-a întors de la o vînătoare şi i-a adus și lui un iepure. Afenti s-a bucurat foarte tare, a luat iepurele și l-a gătit. L-a invitat apoi pe prieten la cină. După o săptămînă, vreo cinci oameni s-au întîlnit şi, auzind de ospăţul lui Afenti, au vrut să-l cunoască. Ei…

  • Pentru nimic în lume nu dau mai mult de-o jumătate de ban!

    Pentru nimic în lume nu dau mai mult de-o jumătate de ban!

    Demult, demult, trăia un om atît de bogat, încît nimeni nu știa sigur cîtă avere avea. Într-o zi bogătașul a plecat cu fiul său la tîrg după cumpărături. Cînd erau pe punctul de a se întoarce acasă a pornit o ploaie torenţială. Apa rîului a crescut foarte mult, iar bogătaşul nu s-a îndurat să tocmească…

  • Pielea de Tigru

    Pielea de Tigru

    Era cîndva un om rău și atît de avar, încât nu era iubit de nimeni, în afara fiului său. Într-o zi, pe cînd se plimba prin pădure, un tigru l-a prins în gheare. Văzînd cum tigrul l-a înșfăcat pe tatăl său, fiul a luat repede un arc și săgeți și a alergat pe urma lor.…

  • Zgîrcitul şi cei trei calici

    Zgîrcitul şi cei trei calici

    Un zgîrcit avea trei fete. Cînd acestea ajunseră la vîrsta măritișului, zgîrcitul căută cîte un soț pentru fiecare din ele, alegîndu-i tot dintre zgîrciţii satului. În apropierea zilei sale de naştere, zgîrcitul îi adună pe gineri și le spuse cu voce prefăcută: — Copiii mei, nu cheltuiţi bani mulţi pe darurile ce aveţi a mi…

  • Turta pictată

    Turta pictată

    Trăiau odată doi bogătași zgîrciţi, care semănau atît de mult între ei încît au devenit și fraţi de cruce. Într-o zi fratele mai mic trebuind să plece la un drum mai lung, pentru negustorie, s-a gîndit să treacă pe la fratele mai mare să-și ia rămas bun. A luat cu el un coş frumos împletit…

  • Toate vorbele sînt adevărate

    Toate vorbele sînt adevărate

    Ca Să arate cît de mult îl interesează viața supușilor săi, împăratul s-a dus într-o zi acasă la Afenti. După ce a intrat în casă, împăratul spuse: — Du-mă să vizitez pămîntul pe care-l munceşti tu. — Care pămînt? Tot ceea ce se vede este al bogătaşului. — Arată-mi grînele! Unde ţii tu grînele, nu…

  • El are mai multă dreptate decît tine

    Mai demult erau doi fraţi care s-au dus la primărie să se judece pentru pămînt și avere. Fratele mai mare i-a dus primarului trei kilograme de argint și l-a rugat să-l ajute în cîștigarea procesului. Judecătorul i-a promis că o să-l ajute. Despre acest lucru a aflat fratele mai mic, care s-a dus repede la…

  • Unde merge acest drum?

    Într-o seară, un sclav trecea pe lîngă poarta lui Maolazhedin și s-a gîndit să-l întrebe pe acest atotștiutor unde merge drumul pe care călca el. — De cînd mă știu eu, acest drum a stat numai aici, nu a plecat nicăieri, dar noi mergem pe el!

  • Mutarea

    Într-o noapte în casa lui Afenti s-au furișat nişte hoți. Abia au ieşit din curte hoţii cînd Afenti, încet, încet, i-a urmat cu două bagaje în mîini. Hoţii nu le furaseră, fiind lucruri neînsemnate, dar zărindu-l pe urmele lor un hoţ s-a apropiat şi l-a întrebat: — Bună, Afenti, dar unde te duci în miezul…

  • Cum te ascunzi de hoţi

    Într-o zi în casa lui Afenti au venit hoţii. Speriat, Afenti s-a ascuns iute într-un cufăr. Hoţii au răscolit prin toate camerele, dar n-au găsit nimic de luat. Au deschis apoi cufărul și l-au zărit pe Afenti. Atunci hoţii l-au întrebat mirați: — Bine! Dar tu ce faci în cufăr? — Of, cum să vă…

  • Veşmintele la masă

    Odată Afenti s-a dus la o petrecere îmbrăcat cu o haină ponosită și nespălată. Gazda, îndată ce l-a văzut, i-a strigat revoltată: — Hei, tu, îmbrăcat atît de urît, ai îndrăznit să vii aşa la petrecerea mea? Zicînd astfel l-a dat pe ușă afară. Afenti s-a întors în fugă acasă și a rugat pe un…

  • La frizerie

    Într-o zi, Afenti a pus pe el o haină mai veche și ruptă, şi a plecat la frizerie. Acel frizer era, se vede treaba, începător în meserie, căci i-a crestat pielea capului în mai multe locuri. Înspăimîntat şi neavînd încotro i-a pus repede comprese cu vată. Afenti s-a ridicat nemulţumit și s-a privit în oglindă,…

  • Nu poate fi pierdut

    Odată un om a luat bani și un sac și-a pornit în tîrg să cumpere orez pentru casă. Nu se știe însă prin ce împrejurare a pierdut sacul. Cînd s-a întors acasă i-a spus soţiei: — Astăzi tîrgul era așa de aglomerat, oamenii se împingeau atît unul în altul, încît foarte mulţi și-au pierdut sacul…

  • Seiful închis

    A fost odată un om care-şi închidea banii într-un seif, iar atunci cînd pleca din casă își spunea liniștit: „Nimeni nu-mi va putea fura vreodată banii de-aici.“ Într-o zi omul nostru era la han şi bea vin. Deodată, vecinul lui veni foarte neliniștit şi grăbit şi-i spuse înspăimîntat: — Tu bei aici nepăsător, iar seiful…

  • Obişnuinţa

    Demult, demult, trăia un bucătar. Într-o zi, după ce s-a întors acasă de la lucru, la han, a început să discute cu soția sa ce mîncare să facă și pînă la urmă au hotărît să prepare jiaozi, un fel de colțunași cu carne. Soţia sa a cumpărat o jumătate de kilogram de carne. După ce…

  • Omul milostiv

    Un om milostiv hoinărea pe uliţa tîrgului. Tot mergînd el agale s-a întîlnit cu un negustor de peşte. Acesta ținea în cobiliță două coșuri. Fiecare coș era umplut jumătate cu apă, jumătate cu peşte. Peştii erau prinși din rîu, iar acum înotau înghesuiți în apă puţină. Milostivul, privind peştii, oftă, apoi spuse: — Sărmanii, așa…

  • Cum se scrie hieroglifa

    Demult, demult, trăia într-un cătun un moșier. Deşi era foarte înstărit, totuşi, nu cunoștea o iotă de carte. Acest bogătaș avea un fecior. Oamenii de vază din sat i-au dat sfaturi moșierului să caute un dascăl pentru fiul său, ca să-l înveţe să scrie hieroglifele. Moșierul s-a gîndit o vreme, apoi a început să caute…

  • Nu ştia să amestece tuşul

    Fiul unei familii înstărite, renumit în sat pentru lenea sa, în afară de cititul cărților, nu știa să facă absolut nimic. Învăța ca un papagal totul pe dinafară, dar nu înțelegea ce rost are fiecare frază și întîmplare din carte. Ajunse, în fine, la vîrsta cînd trebuia să-şi susţină examenele în oraș. Tatăl avea mare…

  • Un învăţat

    Un țăran îmbogățit de curînd era analfabet. Într-o zi a plecat pe corabie la niște rude, să le facă o vizită. În corabie, alături de el stătea un învățăcel. Tînărul citea cufundat o carte. Țăranul parvenit, plictisindu-se și totodată vrînd să arate că știe și el hieroglifele, a scos de la piept o carte și…

  • Merg eu, personal

    Un foarte bun prieten al boierului avea nevoie de un bou pentru o zi. A scris un bileţel și l-a trimis pe un om la boier, ca să-i împrumute boul cerut. În casa boierului era o petrecere. Stăpînul casei, deși nu cunoștea literele, adică hieroglifele, totuşi, în fața oaspeţilor, a vrut să demonstreze că este…

  • Şoricelul de aur

    Un mare demnitar avea o adevărată patimă pentru bani. Deși agonisise sume însemnate, totuşi, tot timpul se plîngea că nu-i ajung banii. De dimineaţa pînă seara își tot frămînta mintea, încercînd să găsească noi și noi tertipuri pentru a agonisi cît mai mulţi bani. El era din cale-afară de calic şi nu numai că storcea…

  • Prinţul Hatt, din adîncul pămîntului

    A fost odată, demult, un împărat care domnea peste o mare împărăție. El avea trei fiice şi toate trei erau nespus de frumoase. Dar dintre toate cea mai frumoasă era mezina. Era şi bună la inimă, gata oricînd să dea o mînă de ajutor. De aceea toți o îndrăgiseră, iar împăratului îi era dragă ca…

  • Bine faci, bine găsești

    Demult, tare demult, trăia un tînăr vînător, pe nume Ak-ol. El avea o iurtă din lemn de mesteacăn. În taiga vîna samuri negri, vidre, vulpi roșii şi rîşi pestriţi. Odată, la vînătoare, Ak-ol întîlni în cale un uliu cu aripile rănite. — Ajută-mă! Nu mă lăsa să pier! îl rugă uliul. De vei fi bun,…

  • Trei fraţi

    La poalele unui munte uriaș, trăia într-o iurtă albă bătrînul Tunet. El avea trei fii. Cel mai mare era Soarele cel luminos, fiul cel mijlociu era Focul cel curajos şi puternic, iar Prîslea era Luna cea frumoasă. Tatăl-Tunet se hotărî într-o zi să afle dacă îl iubesc sau nu fiii săi și pe cînd fraţii…

  • De ce bradul este verde şi iarna

    Demult, tare demult, pe vremea cînd bradul, pinul și cedrul încă dăruiau pămîntului veșmintele lor verzi, locuiau la poalele muntelui alb, într-o iurtă acoperită cu fîn, doi copii — un băiat și-o fată. Ei erau orfani. Băiatul era mai mic și se numea Ak Kiobek, iar sora lui — Soi Pelek. Se hrăneau precum veveriţele…

  • Povestea preafrumoasei Eliza

    Povestea preafrumoasei Eliza

    A fost odată un rege care avea multe lucruri cu care să se fălească şi de aceea era tare mîndru. Dar așa cum se întîmplă aproape totdeauna pe lume, avea regele nostru şi pricini ca să se necăjească. Pricina necazului, să nu vă miraţi, era tocmai fata lui. Nu că ar fi fost urîtă de…

  • Soţia pescarului

    Povestea pe care am auzit-o şi pe care vreau să v-o spun acum pare de necrezut, dar eu cred că şi poveştile ascund în ele un sîmbure de adevăr şi că dacă n-ar fi, nici nu s-ar povesti! Se spune că pe coasta dinspre Oceanul Atlantic, a Franţei, puteţi vedea pe hartă un sătuleţ, ai…

  • Două ferăstraie

    S-a dus odată un ţăran la iarmaroc. S-a oprit în dreptul unui negustor şi-i privea atent marfa. — la cumpără, cumetre, ceva de la mine! se adresă negustorul ţăranului. Uite, am tot ce doreşti! Nu dau scump și o asemenea marfă nu găseşti oriunde! — Cumetre, ici, cumetre, colo, spuse ţăranul, dar țăranii cu negustorii…

  • Podgoreanul cinstit

    Trăia odată într-un sat un tată cu mulți copii. N-avea nici pămînt, nici vite. Lucra la bogaţi, căci viaţa nu-i era ușoară. Cel mai mult a muncit la un bogat negustor de vinuri, care avea podgorii întinse. La început a muncit singur, iar mai apoi, după ce i-au crescut copiii, i-a luat cu el. Deşi…

  • Iacub lăudărosul

    Trăia odată într-un sat un țăran pe numele de Iacub. Nu-i plăcea să muncească, dar îi plăcea nespus de mult să se laude cu tot ce a crescut pe cîmp și pe lîngă casa lui. — Cumetre, grîul meu are niște spice aşa de mari, încît trei de ale tale nu fac cît unul de-al…