Trăiau odată doi bogătași zgîrciţi, care semănau atît de mult între ei încît au devenit și fraţi de cruce.
Într-o zi fratele mai mic trebuind să plece la un drum mai lung, pentru negustorie, s-a gîndit să treacă pe la fratele mai mare să-și ia rămas bun. A luat cu el un coş frumos împletit din coceni de porumb, pentru a i-l face cadou fratelui, la despărţire. În casa fratelui mai mare nu o găsi decît pe cumnată, căreia îi zise:
— Vai, cumnată dragă, curînd am să plec la un drum lung, aşa că astăzi am venit la voi ca să-mi iau rămas bun de la tine și de la fratele mai mare. Îmi cer scuze însă că neștiind ce vă trebuie, v-am adus o mică atenţie în semn de despărţire: un coș și vă rog frumos să-l primiţi cu toată bucuria.
Nevasta bogătașului privind la coșul împletit din coceni de porumb se gîndea în sinea ei: „Ce fel de om o mai fi şi ăsta, de face asemenea daruri“, dar din gură rosti cele mai alese cuvinte:
— Vai, frăţioare, să cheltuieşti atîţia bani pentru noi, doar sîntem rude?! Aș vrea să-ţi mulţumesc în locul fratelui tău, care, regret că nu este azi acasă, să-ţi mulțumească pentru cadoul frumos ce ni l-ai făcut…
Cumnata se gîndea însă în sinea ei: „Indiferent ce mi-a adus, după tradiţie, dar și în virtutea politeții eu trebuie să-l opresc la masă. Dar cu ce să-l tratez?“ După ce chibzui un timp îşi zise : „Ah, am găsit soluţia!” și bucuroasă, cu glas tare, spuse cumnatului:
— O, frăţiorule, de astăzi ne despărţim și nu se ştie cînd ne vom mai revedea, aşa că te rog, nu pleca și fă-mi plăcerea de a rămîne la masă, chiar dacă fratele tău nu este acasă: nu mă poţi refuza, nu-i aşa?
Nu aşteptă răspunsul omului și așeză repede masa, punînd două perechi de beţișoare, două farfurii, iar în mijlocul mesei un platou mare. Scoase apoi o pensulă şi o hîrtie şi pictă în tuş o turtă mare rotundă, cu mult susan.
— Te rog, frate, spuse cumnata, serveşte cît e caldă şi proaspătă, dacă se răcește nu va mai fi atît de gustoasă.
— Da, cumnată, spuse frăţiorul, am să servesc cu plăcere.
Fratele se preface că mănîncă, şi duce beţişoarele la gură și mestecă, savurînd gustul turtei cu susan.
După un timp păru că s-a săturat, s-a ridicat de la masă şi-a plecat, luîndu-şi rămas bun de la cumnată.
N-a trecut mult timp şi s-a întors stăpînul casei. Soţia l-a întîmpinat şi i-a spus repede bărbatului:
— Ghici cine a trecut astăzi pe la noi? Fratele tău, care a venit să-și ia rămas bun de la noi și bineînțeles nu a venit cu mîna goală, a adus şi un coș de porumb împletit. Cum a terminat de spus i-a și arătat bărbatului darul primit, de la fratele lui de cruce.
— Vai, nevastă, fratele a adus un cadou, tu nu l-ai oprit la masă?
— Cum de nu, l-am omenit cum se cuvine.
— Ce-aţi mîncat?
— Turtă, vezi bine, hai să-ți arăt!
Soţul s-a dus repede la masă și văzînd turta pictată în farfurie, a oftat adînc, zicînd:
— Dacă eram eu acasă nu-i dădeam o turtă atît de mare și atît de frumoasă, în semn de despărțire!