Ca Să arate cît de mult îl interesează viața supușilor săi, împăratul s-a dus într-o zi acasă la Afenti1. După ce a intrat în casă, împăratul spuse:
— Du-mă să vizitez pămîntul pe care-l munceşti tu.
— Care pămînt? Tot ceea ce se vede este al bogătaşului.
— Arată-mi grînele! Unde ţii tu grînele, nu ai hambar?
— Toate grînele sînt duse la Curte, înălţimea ta.
— Casa ta de ce nu are acoperiș?
— Marea Familie a avut nevoie de el și l-a scos.
— Dar mobila din camera ta unde e?
— Cîte una, cîte una s-au mutat la casa bogatului.
— Unde ţi-e fiul?
— A fost omorît de demnitarul districtului…
— Dar nevasta?
— S-a ascuns, îi e frică să nu cumva s-o chemaţi la nuntă.
— Tu, supusul meu, cum poţi rosti numai minciuni? spuse împăratul mînios din cale-afară.
— O, nu, toate vorbele mele sînt adevărate, spuse Afenti, dacă erau minciuni, atunci de ce te-ai fi înfuriat atît de rău?!
- Afenti — Un fei de Păcală. ↩︎