Fiul unei familii înstărite, renumit în sat pentru lenea sa, în afară de cititul cărților, nu știa să facă absolut nimic. Învăța ca un papagal totul pe dinafară, dar nu înțelegea ce rost are fiecare frază și întîmplare din carte.

Ajunse, în fine, la vîrsta cînd trebuia să-şi susţină examenele în oraș. Tatăl avea mare încredere în cunoştinţele fiului, crezînd că numai el merita primul loc. În ziua cînd s-au afișat rezultatele, spre uimirea tatălui, fiul său nu se afla pe lista celor trecuţi. Mîniat din cale-afară, bătrînul bogătaş s-a dus la primăria orașului și i-a chemat pe toți dregătorii examinatori, certîndu-i.

— Cum s-a întîmplat că tocmai fiul meu să nu fie admis la examene?

Examinatorii aveau multe argumente, dar nu aveau cui să vorbească, aşa că au scos teza fiului și au arătat-o bogătașului.

— Noi n-am putut înțelege nimic din ce scrie în teză, au explicat ei.

Bogătașul luă teza, dar nu văzu nimic, doar din loc în loc urme de hieroglife și pete de tuș. S-a întors acasă și, foarte dezamăgit, întreabă pe fiul său:

— Cum de ai putut serie în aşa hal, încît nu se poate desluși mai nimic?

— Nu te supără, tată dragă, răspunse fiul, dar în sala de examen nimeni nu a vrut să vină să-mi amestece tuşul, şi atunci, neavînd încotro, am pus apa în tuşieră și am început să scriu tot ce am știut.

---