Demult, demult, trăia într-un cătun un moșier. Deşi era foarte înstărit, totuşi, nu cunoștea o iotă de carte. Acest bogătaș avea un fecior. Oamenii de vază din sat i-au dat sfaturi moșierului să caute un dascăl pentru fiul său, ca să-l înveţe să scrie hieroglifele.
Moșierul s-a gîndit o vreme, apoi a început să caute un dascăl, considerînd că fiul e bine să cunoască scrierea. După o perioadă de timp, a găsit un dascăl bătrîn, s-a tocmit cu el şi apoi s-au înţeles să vină acasă la moșier să-l înveţe pe fiul său să scrie. Bătrînul dascăl s-a gîndit să-și înceapă orele cu ce este mai uşor, ca să nu-l sperie pe bietul băiat de la început. L-a învăţat pe copil să țină pensula în mînă şi a tras apoi o linie orizontală, spunîndu-i băiatului că aceasta semnifică cifra 1. A tras încă o linie, explicîndu-i că asta este cifra 3. Fiului i-a părut totul foarte uşor şi nespus de mulțumit a aruncat pensula din mînă, alergînd la tatăl său.
— Am învăţat, am învăţat, n-am știut că este atît de ușor să scrii hieroglife. Tată dragă, eu zic că ar îi bine să-l trimiţi pe bătrînul dascăl acasă, de ce să stea la noi, să ne mănînce mîncarea și apoi să-i mai şi plătim, din moment ce nu mai avem nevoie de el.
Bucuria bogătașului fu și mai mare decît a fiului, asa că pe loc îl concedie pe bătrînul dascăl.
A trecut un timp şi nimeni n-a mai pomenit de învăţătură. Într-o zi, stăpînul casei a vrut să invite un prieten cu numele Wan1 şi a trimis pe unul din slujitori la fiul său, să-l roage să se scoale mai devreme în acea dimineaţă, pentru a scrie o invitaţie prietenului său Wan.
A doua zi, s-a sculat și bătrînul mai devreme, curios fiind cum va scrie fiul său invitaţia. A băut ceaiul, a fumat o ţigară, a mai aşteptat pînă ce soarele a trecut de prînz, dar fiul nu apărea cu invitaţia. Curios, bătrînul a trimis un slujitor să-l grăbească puţin pe fiul său. Slujitorul s-a întors și l-a înștiințat pe bătrîn că fiul scrie de zor. Nemaiavînd răbdare, s-a dus el personal. Văzînd însă că fiul scrie pe jos, înşirînd o sumedenie de linii pe hîrtie, a spus:
— Hai, fiule, grăbește-te puţin!
Atunci copilul s-a înfuriat şi a răspuns:
— Tată dragă, tu nu ştii cît este de greu să scrii și mai şi vorbeşti! Iar prietenul ăsta al tău, ce naiba și-a ales un nume de familie atît de greoi. Nu putea să se cheme Bai (adică 100) sau Qian (adică 1.000)! M-am sculat cu noaptea în cap, dar pînă acum abia am ajuns la 500!
- Numele Wan se pronunţă la fel ca cifra 10.000. ↩︎