Un prieten al lui Afenti1 s-a întors de la o vînătoare şi i-a adus și lui un iepure. Afenti s-a bucurat foarte tare, a luat iepurele și l-a gătit. L-a invitat apoi pe prieten la cină.
După o săptămînă, vreo cinci oameni s-au întîlnit şi, auzind de ospăţul lui Afenti, au vrut să-l cunoască. Ei s-au dus grăbiţi să-l caute, iar Afenti i-a întrebat, auzindu-i bătînd în poartă:
— Cine sînteţi voi?
— Noi sîntem prietenii prietenului care ți-a adus iepurele! Am vrea să te cunoaștem…
— A, bine, bine! Poftiți!
Afenti i-a servit pe noii prieteni doar cu supă de iepure.
După încă o săptămînă au venit la uşa lui Afenti vreo nouă oameni. Afenti i-a întrebat şi pe aceştia cine sînt, iar ei au răspuns:
— Noi sîntem prietenii prietenilor prietenului care ţi-a adus iepurele acum câtva timp în urmă.
— Foarte bine, foarte bine, poftiţi!
Afenti, politicos, i-a invitat pe musafiri în cameră, iar după puțin timp le-a adus o oală plină cu un lichid tulbure, de o culoare greu de ghicit.
— Ce poate fi asta? s-au mirat musafirii.
— Asta? Asta este supa supelor supei făcută de mine din iepurele adus de cel mai bun prieten al meu…
- Afenti — Un fei de Păcală. ↩︎