Odată Afenti1 s-a dus la o petrecere îmbrăcat cu o haină ponosită și nespălată. Gazda, îndată ce l-a văzut, i-a strigat revoltată:
— Hei, tu, îmbrăcat atît de urît, ai îndrăznit să vii aşa la petrecerea mea? Zicînd astfel l-a dat pe ușă afară.
Afenti s-a întors în fugă acasă și a rugat pe un vecin să-i împrumute o haină nouă, iar pe cap și-a înfășurat un turban frumos. Cum termină să se gătească el plecă din nou la petrecere. Văzîndu-l, gazda imediat l-a poftit în camera oaspeţilor de vază și i-a spus curtenitoare:
— Te rog să servești, dragul meu prieten!
Afenti și-a apropiat mîneca hainei de farfurie și i-a spus încet:
— Hai, mănîncă te rog, haina mea!
Văzîndu-l ce face, gazda a rămas foarte uimită şi l-a întrebat ce înseamnă toate acestea.
Afenti i-a răspuns, surîzînd:
— Dacă dumneavoastră aţi preferat haina mea nouă la masă şi nu pe mine, atunci să invităm haina cea nouă la acest ospăț ales.
- Afenti — Un fei de Păcală. ↩︎