Omul nu cred să fi fost tare bătrân. Era încreţit la obraz şi sur la păr, de multe năcazuri pesemne. Umbla cu capu-n piept, parcă se furişa printre oameni, parcă-i era ruşine, că trăieşte. Numai când îşi ducea mârţoaga de căpăstru ş-o bătea c-o vargă1 noduroasă, numai atunci i se luminau ochii turburi. Atunci părea,…