Category: Scriitori, culegători, povestitori
-
Imamul şi mîncarea de dovlecei
Într-un sat se statornicise, odată, un imam care, nici mai mult nici mai puţin, cerea de la binecredincioşii musulmani să-l hrănească cu rîndul. Într-o zi de vineri, urcat la amvonul geamiei, imamul, în predica sa, îi povăţui aşa: — Trebuie să ne stăvilim pornirile noastre prea pămînteşti spre lăcomie, fraţilor. Să nu nesocotim prin dispreţul…
-
Vînătorul cu noroc la vînat
A fost odată ca niciodată. Multe sînt zilele norocoase în viaţa omului! Uită-te la mine, ce om cu noroc mi-s eu: într-o zi, m-am dus la baia de aburi, şi-acolo, nici urmă de apă caldă sau măcar de tas cu care să-mi torn apă pe mine, ca să mă spăl… Într-altă zi, găsesc un inel…
-
Mărturia vulpii
A fost odată ca niciodată. Odinioară, hăt, în vremi departe tare, trăia un agă. Cum venea primăvara, îşi aduna toate mioarele şi mieii şi îi pornea la păscut. Aşa făcu şi de data asta, dar un măgar bătrîn, o oaie beteagă şi un cîine rîios nu fură în stare să ţină pas cu turma şi…
-
Negustorul necinstit
De mult de tot vieţuia în Istanbul un negustor care, pentru că fusese cîndva în pelerinaj la Mecca şi devenise astfel hagiu, izbutise să-şi facă faimă de om bun şi drept, dobîndind astfel încrederea tuturora. Un biet ţăran necăjit, care se smulsese dintr-ai lui şi venise la Istanbul cu gîndul să muncească din răsputeri pe…
-
Legenda maimuţelor
Este mult de atunci, foarte mult de cînd maimuţele locuiau într-un sat, ca oamenii şi vorbeau ca ei. lată însă ce s-a întîmplat: într-o zi oamenii făcuseră o mare sărbătoare. Se auzise, „tam-tam“-ul, ziua, iar noaptea se dansă şi se bău cu nemiluita. Vinul de palmier era din belşug, mai marele satului orînduise să-l puie…
-
Leopardul şi cîinele
Într-o bună zi leopardul îşi încredinţează cei trei pui ai săi cîinelui, făgăduindu-i în schimb să-i procure o cantitate atît de mare de carne, încît să nu mai aibă nevoie să roadă oase. Merg lucrurile bine cîtăva vreme, dar cîinele s-apucă o dată să fărîme un os cu dinţii şi-o bucată din el loveşte pe…
-
Fata cea şireată
A fost odată un om care avea o fată frumoasă, şi vedea cum toţi băieţii erau fermecaţi de frumuseţea ei. Într-o zi veniră doi băieţi care erau rivali, se prezentară fetii şi-i spuseră: „Am venit la tine“. Ea îi întrebă: „Ce doriţi voi?“ Iar ei răspunseră: „Te iubim şi am venit pentru tine“. Tînăra fată…
-
Trei portocale
Trăiau odată un împărat şi o împărăteasă, care nu aveau copii. Şi ce n-ar fi dat să aibă un fecior. Stînd aşa, necăjiţi, împăratul zise într-o zi: — Dacă aş avea un băiat, aş face în faţa palatului o fîntînă din care aş lăsa să curgă vin, în loc de apă. — Iar eu, spuse…
-
Cea mai frumoasă nevastă
Un ţăran avea trei băieţi. De cei doi mai mari era mulţumit, căci erau harnici şi-l ajutau la orice muncă. Cu cel mai mic însă nu se împăca nicidecum, fiindcă nu făcea nimic. Stătea toată ziua pe cuptor şi nu se clintea de acolo. Tatăl celor trei băieţi, simţindu-se tot mai bătrîn şi lipsit de…
-
Nobilul şi ţăranul
De mult de tot, pe vîrful unui deal, se ridica un castel cu şaptesprezece turnuri, cu creneluri şi cu ferestre atît de mici, de ai fi crezut că lumina nu iscat niciodată-n sălile lui. În vale însă, la poalele dealului, se odihnea ca-ntr-un culcuş o căsuţă sărăcăcioasă, în care locuia un biet ţăran, rob pe…
-
Frumoasa din pădurea adormită
Când s-a născut prinţesa, despre care va fi vorba în acest basm, tatăl ei, împăratul, stăpânul împărăţiei de la miazăzi, era tare fericit. Dăduse porunci să se ţină mari serbări în toată ţara, cu cântece şi jocuri şi cu mese îmbelşugate, la care fuseseră invitaţi toţi supuşii săi. La curtea împărătească, fuseseră invitaţi la ospăţ…
-
Povestea celor şapte fraţi eschimoşi
Opt fraţi eschimoşi locuiau pe o insulă în ţinuturile lor nordice, unde e veşnic zăpadă şi frig. Şase dintre ei se duceau cu caiacul pe mare, să vîneze balene pentru hrană. Ceilalţi doi, fratele cel mai mare şi mezinul nu plecau niciodată la vînătoare. Cel mai mare nu mergea, fiindcă era atît de mătăhălos, încît…
-
Regele Rîului de Aur
În Stiria, într-un colţ de ţară uitat de lume, unde munţii erau atotstăpînitori, se-ntindea demult de tot e vale mănoasă cum nu era alta pe pămînt. Din toate părţile o-nconjurau stînci abrupte şi piscuri semeţe, pe care domneau zăpezile veşnice. Din stîncile-astea ţîşneau nişte rîuri ce-o porneau năvalnic, sărind din cascadă-n cascadă. Una din ele…
-
Jack şi vrejul de fasole
A fost odată ca niciodată o văduvă sărmană care avea un fecior. Ea şi Jack, căci aşa-l chema pe băiat, stăteau amândoi într-o căsuţă. Jack era cam găgăuţă, cam nechibzuit, dar altfel avea un suflet de aur. Fusese o iarnă grea şi-n primăvară biata maică-sa zăcuse de friguri. Jack nu era încă destul de mare…
-
De ce iepuraşul are urechile lungi
A fost odată un iepuraş frumos, rotund şi alb ca un ghem de vată; şi avea nişte urechiuşe ca două petale mătăsoase. Dar faptul că era atît de mic şi atît de pufos nu-i era deloc pe plac şi cînd întîlni o Zînă bună, plutind pe un nouraş, îi spuse: — Zînă bună, de ce…
-
Muntele Speranţei
Vă voi povesti acum o legendă veche-veche, o legendă pe care locuitorii ţinutului de la gurile fluviului Mi o ştiau dintotdeauna şi o transmiteau din tată-n fiu. Se spune că dintr-un sătuc de pescari, un sătuc sărăcăcios, pitit sub o creastă de deal, ca toate satele de pe acolo, au plecat într-o dimineaţă la pescuit…
-
Ginerele şoricelului
Povestea noastră s-a petrecut demult-demult, pe vremea cînd oamenii şi animalele trăiau laolaltă, în cea mai bună înţelegere, bucurîndu-se deopotrivă de darurile naturii şi agonisindu-şi hrana fără ca nimeni să supere sau să păgubească pe altul. În acele îndepărtate timpuri trăia în beciul unui han, printre saci, lăzi şi butoaie cu vin, o familie de…
-
Bogatul cel lacom
Trăia demult, într-un sat din nordul Coreei, un om care avea doi feciori. Aceştia se deosebeau atît de mult unul de altul, încît nici n-ai fi zis că sînt fraţi. Cel mare era zgîrcit, stăpînit de patima înavuţirii şi apuca totul cu japca. Cel mai mic, în schimb, muncea mai mult de dragul muncii. Îndrăgea…
-
Povestea cîinelui credincios
Trăiau odată doi fraţi care se deosebeau atît de mult unul de altul, încît nici n-ai fi zis că se trag amîndoi din aceiaşi părinţi. Stăteau împreună în casa bătrînească, unde cel mare îşi adusese şi nevasta, dar nu semănau unul cu altul cum nu seamănă un om de-aici cu unul de la capătul pămîntului.…
-
Podul pisicii
Trăia pe o străduţă în Hangiou, Iîngă un pod, un bătrîn cizmar. Acesta, fiind singur, crescuse o pisică care n-avea nici un fir de păr pe ea. Era aşa de urîtă, că-ţi era teamă să te uiţi la ea. Şi era leneşă cum nu s-a mai văzut: nu prindea şoareci şi îi era lene chiar…
-
Friptura lui Su Tungpo
Într-un an, pe vremea cînd Su Tungpo era guvernator la Hangiou, acesta a dat ordin ca lacul Sihu să fie curăţat şi limpezit spre marea bucurie a celor care locuiau aici. De atunci localnicii nu au mai avut a se teme nici de secetă, nici de revărsări. În semn de mulţumire, de Anul Nou, locuitorii…
-
Judecata evantaielor
Su Tungpo fusese numit guvernator la Hangiou. Vestea se răspîndise în tot oraşul, iar oamenii se îmbulzeau în fiecare zi, în faţa prefecturii, să-l vadă pe noul guvernator. Dar degeaba aşteptau oamenii că Su Tungpo nu se arăta. Într-una din zile doi oameni băteau de zor în poarta prefecturii, strigînd în gura mare să li…
-
Izvorul tigrilor
Trăiau odată doi fraţi: pe cel mare-l chema Tigrul cel Mare, pe cel mic — Tigrul cel Mic, şi li se dusese vestea pentru vitejia lor. Auzind de frumuseţile oraşului Hangiou, cei doi fraţi au plecat spre acest loc. În drumul lor, au ajuns la poalele unui munte de lîngă Hangiou unde au dat de…
-
Peştele cumetrei Sung
Lîngă podul retezat din Hangiou se afla odată o colibă. Stăpînul colibei se prăpădise şi nu rămăsese decît soţia acestuia Sung U-Sou sau cumătra Sung şi fratele lui mai mic, un băieţel de doisprezece-treisprezece ani Siao Şu. Sung U-Sou era tînără şi arătoasă şi toţi vecinii o îndemnau să-şi refacă viaţa, dar ea nu putea…
-
Vasele Carului Mare
Pe muntele Împăratului de Jad se afla odată o peşteră denumită „Peştera Dragonului Zburător“, dat fiindcă în această peşteră trăia un dragon care din zece în zece zile ieşea din peşteră prin văzduh împrăştiind perle de foc. Acesta era un fel de joc al lui: scuipa perle de foc şi apoi zbura după ele ea…
-
Podul aşteptării
Era la Hangiou pe vremuri, în apropierea Turnului Ceasului, un mic pod de piatră lîngă care se aciuise un vraci tare priceput, dar cam ciudat, şi care avea un picior mai lung şi altul mai scurt. Îşi pusese o umbrelă lîngă pod şi mai aşezase o lădiţă veche cu leacuri pe care ziua şedeau bolnavii,…
-
Monumentul cu prunişor
Cu mult timp înainte, la Hangiou trăia un meşter cioplitor de piatră foarte iscusit. Acesta, toată viaţa lui, pînă ce barba i s-a făcut colilie, a tot cioplit la piatră. Singura lui avere era măiestria braţelor cu care însufleţea piatra. Îmbătrînise meşterul, se adusese de spate şi vederea îl lăsase, dar tot urca muntele zi…
-
Ceaiul „Fîntîna Dragonului“
Cu mult timp înainte, pe locul numit Fîntîna Dragonului se întindea un cătun în care trăiau vreo zece familii. Locuitorii acestui cătun o duceau ca vai de lume; munceau de se speteau şi de abia aveau cu ce să-şi ducă zilele. Într-o colibă prăpădită, la marginea cătunului, locuia o bătrînă, singură-singurică. Era aşa de bătrînă,…
-
De ce broscoii au pete pe spinare
Cu mult, mult timp în urmă, păsările s-au hotărît să se adune în înaltul cerului şi să dea o mare, mare petrecere. Vestea aceasta a purtat-o Libelula pe aripile ei smălţuite spre pampasul cel nesfîrşit, spre inima umbroasei selve, spre culmile înalte şi spre piscurile înzăpezite ale Anzilor. Toate păsările s-au împodobit cu cele mai…
-
Furnicuţa Juanita
Cu mulţi ani în urmă furnicuţa Juanita îşi construise o căsuţă la rădăcina unui arbore stufos. Îi plăcea să trăiască acolo ferită de celelalte vietăţi ale pădurii şi chiar de suratele ei, furnicile. Într-o dimineaţă, pe cînd era în căutare de provizii pentru cămările sale, găsi o cireaşă mare şi frumoasă, coaptă şi dulce ca…