A fost odată un om care avea o fată frumoasă, şi vedea cum toți băieții erau fermecați de frumuseţea ei. Într-o zi veniră doi băieţi care erau rivali, se prezentară fetii și-i spuseră: „Am venit la tine“. Ea îi întrebă: „Ce doriţi voi?“ Iar ei răspunseră: „Te iubim și am venit pentru tine“. Tînăra fată se scoală şi se duce la tatăl său și-i spune: „Iată, doi tineri au venit la mine“.
Tatăl îi vede pe cei doi băieţi şi-i întreabă: „Ce doriţi voi, fiilor, de aţi venit aici?
„Sîntem rivali şi am venit la fata ta, dorind s-o luăm în căsătorie.“ Tatăl ascultă și răspunse astfel: „Mergeţi să dormiți la voi acasă, în astă-noapte şi întoarceți-vă mîine; veţi vedea care din voi va avea pe fiica mea ca soție“. Băieţii ascultară de aceste cuvinte și se înapoiară să doarmă la ei acasă. Dar dis-de-dimineaţă, a doua zi, se scoală, revin la tatăl tinerei și-i spun: „lată-ne! Și, cum ne-ai spus ieri, am venit acum la tine.“ Tatăl îi ascultă și le spune: „Staţi aici și așteptați-mă, că mă duc să cumpăr o bucată de stofă la tîrg.“ Cei doi tineri ascultară cuvintele tatălui şi-l așteptară, iar acesta se ridică, luă banii și se duse la tîrg.
Soseşte în locul unde se vindeau stofele și cumpără o bucată, apoi se întoarce acasă. Îşi cheamă fata și spune tinerilor: „Fiilor, voi sînteţi doi şi eu nu am decît o singură fată. Căruia dintre voi trebuie s-o dau? Şi pe care dintre voi trebuie să-l înlătur? Iată aici o stofă, o voi rupe în două şi voi da cîte o bucată fiecăruia. Acela care va termina primul o haină din această stofă, va fi soțul fiicei mele.“
Tinerii croiesc haina, se grăbesc s-o coasă, în timp ce tatăl fetei îi privea lucrînd. Atunci el cheamă pe fiica sa la locul unde se aflau pețitorii, şi-i dă aţă, spunîndu-i: „Iată aţă, înnoad-o şi dă-o acestor tineri“. Ea ascultă pe tatăl său, ia aţa și se așează lîngă ei. Dar fata era șireată, lucru pe care nu-l știa nici tatăl său, nici tinerii. Ea singură ştia pe care dintre tineri îl iubea. Tatăl se duse în casa lui și aşteptă ca tinerii să coasă hainele, zicîndu-și: „Cel ce termină primul va fi soţul fiicei mele“.
Fata începu să facă nod la aţă și peţitorii își luară acele şi începură să coasă. Dar fata era tare şireată. Ea înnoda fire foarte scurte pentru acela pe care-l iubea și fire lungi din cale-afară pentru cel pe care nu-l iubea. lată însă că pînă la amiază tinerii n-au terminat de cusut. Ea continua să facă nod la aţă şi ei să lucreze de zor, iar pe înserate, tînărul care avea firul mai scurt termină cusutul, iar celălalt tînăr abia prididise1 să însăileze2 haina.
Cînd tatăl fetei veni, spuse tinerilor: „Aţi cusut pînă acum și n-aţi terminat hainele?“
Primul din ei se ridică și-i spuse: „Taică, iată, lucrul meu a fost terminat.“
Celălalt lăsă capul în jos, necăjit.
Tatăl îi privi și le spuse: „Dragi băieţi, cînd aţi venit amîndoi să mi-o cereţi pe singura mea fiică, eu nu știam pe care să-l aleg; de aceea am adus bucata de stofă, am dat-o în două și am chemat-o-pe fiica mea să vă facă nod la aţă, iar vouă spunîndu-vă: Faceţi aceste haine! Și aţi început să lucraţi. V-am mai spus: Acela care va termina primul va fi soţul fiicei mele“.
Tatăl însă habar n-avea că fiica sa, cînd înnoda aţa, alegea fire scurte pentru tînărul pe care-l iubea şi fire lungi pentru cel pe care nu-l voia. Nu știa deci că fiica sa își alesese de fapt singură bărbatul.
Tatăl gîndise în felul următor: „Dacă tînărul care a terminat mai repede de cusut va lua pe fiica mea, va lucra mai cu spor şi va putea s-o hrănească. Iar cel care nu va termina lucrul, înseamnă că nu va munci cu hărnicie şi deci nu va putea s-o hrănească pe nevasta lui“. Cei doi tineri se ridicară. Unul rămase cu fata, iar altul plecă de unde venise, fără să bănuiască şiretenia tinerei.