A fost odată un om care avea o fată frumoasă, şi vedea cum toţi băieţii erau fermecaţi de frumuseţea ei. Într-o zi veniră doi băieţi care erau rivali, se prezentară fetii şi-i spuseră: „Am venit la tine“. Ea îi întrebă: „Ce doriţi voi?“ Iar ei răspunseră: „Te iubim şi am venit pentru tine“. Tînăra fată se scoală şi se duce la tatăl său şi-i spune: „Iată, doi tineri au venit la mine“.

Tatăl îi vede pe cei doi băieţi şi-i întreabă: „Ce doriţi voi, fiilor, de aţi venit aici?

„Sîntem rivali şi am venit la fata ta, dorind s-o luăm în căsătorie.“ Tatăl ascultă şi răspunse astfel: „Mergeţi să dormiţi la voi acasă, în astă-noapte şi întoarceţi-vă mîine; veţi vedea care din voi va avea pe fiica mea ca soţie“. Băieţii ascultară de aceste cuvinte şi se înapoiară să doarmă la ei acasă. Dar dis-de-dimineaţă, a doua zi, se scoală, revin la tatăl tinerei şi-i spun: „lată-ne! Şi, cum ne-ai spus ieri, am venit acum la tine.“ Tatăl îi ascultă şi le spune: „Staţi aici şi aşteptaţi-mă, că mă duc să cumpăr o bucată de stofă la tîrg.“ Cei doi tineri ascultară cuvintele tatălui şi-l aşteptară, iar acesta se ridică, luă banii şi se duse la tîrg.

Soseşte în locul unde se vindeau stofele şi cumpără o bucată, apoi se întoarce acasă. Îşi cheamă fata şi spune tinerilor: „Fiilor, voi sînteţi doi şi eu nu am decît o singură fată. Căruia dintre voi trebuie s-o dau? Şi pe care dintre voi trebuie să-l înlătur? Iată aici o stofă, o voi rupe în două şi voi da cîte o bucată fiecăruia. Acela care va termina primul o haină din această stofă, va fi soţul fiicei mele.“

Tinerii croiesc haina, se grăbesc s-o coasă, în timp ce tatăl fetei îi privea lucrînd. Atunci el cheamă pe fiica sa la locul unde se aflau peţitorii, şi-i dă aţă, spunîndu-i: „Iată aţă, înnoad-o şi dă-o acestor tineri“. Ea ascultă pe tatăl său, ia aţa şi se aşează lîngă ei. Dar fata era şireată, lucru pe care nu-l ştia nici tatăl său, nici tinerii. Ea singură ştia pe care dintre tineri îl iubea. Tatăl se duse în casa lui şi aşteptă ca tinerii să coasă hainele, zicîndu-şi: „Cel ce termină primul va fi soţul fiicei mele“.

Fata începu să facă nod la aţă şi peţitorii îşi luară acele şi începură să coasă. Dar fata era tare şireată. Ea înnoda fire foarte scurte pentru acela pe care-l iubea şi fire lungi din cale-afară pentru cel pe care nu-l iubea. lată însă că pînă la amiază tinerii n-au terminat de cusut. Ea continua să facă nod la aţă şi ei să lucreze de zor, iar pe înserate, tînărul care avea firul mai scurt termină cusutul, iar celălalt tînăr abia prididise¹ să însăileze² haina.

Cînd tatăl fetei veni, spuse tinerilor: „Aţi cusut pînă acum şi n-aţi terminat hainele?“

Primul din ei se ridică şi-i spuse: „Taică, iată, lucrul meu a fost terminat.“

Celălalt lăsă capul în jos, necăjit.

Tatăl îi privi şi le spuse: „Dragi băieţi, cînd aţi venit amîndoi să mi-o cereţi pe singura mea fiică, eu nu ştiam pe care să-l aleg; de aceea am adus bucata de stofă, am dat-o în două şi am chemat-o-pe fiica mea să vă facă nod la aţă, iar vouă spunîndu-vă: Faceţi aceste haine! Şi aţi început să lucraţi. V-am mai spus: Acela care va termina primul va fi soţul fiicei mele“.

Tatăl însă habar n-avea că fiica sa, cînd înnoda aţa, alegea fire scurte pentru tînărul pe care-l iubea şi fire lungi pentru cel pe care nu-l voia. Nu ştia deci că fiica sa îşi alesese de fapt singură bărbatul.

Tatăl gîndise în felul următor: „Dacă tînărul care a terminat mai repede de cusut va lua pe fiica mea, va lucra mai cu spor şi va putea s-o hrănească. Iar cel care nu va termina lucrul, înseamnă că nu va munci cu hărnicie şi deci nu va putea s-o hrănească pe nevasta lui“. Cei doi tineri se ridicară. Unul rămase cu fata, iar altul plecă de unde venise, fără să bănuiască şiretenia tinerei.

1. a prididi — a fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru; a birui, a învinge într-o luptă. ↩︎
2. a însăila — a coase în mod provizoriu cu împunsături depărtate; a prinde cu un fir de ață (albă) locurile pe unde se va coase apoi definitiv. ↩︎