Category: Ţări şi regiuni
-
Nobilul şi ţăranul
De mult de tot, pe vîrful unui deal, se ridica un castel cu şaptesprezece turnuri, cu creneluri şi cu ferestre atît de mici, de ai fi crezut că lumina nu iscat niciodată-n sălile lui. În vale însă, la poalele dealului, se odihnea ca-ntr-un culcuş o căsuţă sărăcăcioasă, în care locuia un biet ţăran, rob pe…
-
Frumoasa din pădurea adormită
Când s-a născut prinţesa, despre care va fi vorba în acest basm, tatăl ei, împăratul, stăpânul împărăţiei de la miazăzi, era tare fericit. Dăduse porunci să se ţină mari serbări în toată ţara, cu cântece şi jocuri şi cu mese îmbelşugate, la care fuseseră invitaţi toţi supuşii săi. La curtea împărătească, fuseseră invitaţi la ospăţ…
-
Povestea celor şapte fraţi eschimoşi
Opt fraţi eschimoşi locuiau pe o insulă în ţinuturile lor nordice, unde e veşnic zăpadă şi frig. Şase dintre ei se duceau cu caiacul pe mare, să vîneze balene pentru hrană. Ceilalţi doi, fratele cel mai mare şi mezinul nu plecau niciodată la vînătoare. Cel mai mare nu mergea, fiindcă era atît de mătăhălos, încît…
-
Regele Rîului de Aur
În Stiria, într-un colţ de ţară uitat de lume, unde munţii erau atotstăpînitori, se-ntindea demult de tot e vale mănoasă cum nu era alta pe pămînt. Din toate părţile o-nconjurau stînci abrupte şi piscuri semeţe, pe care domneau zăpezile veşnice. Din stîncile-astea ţîşneau nişte rîuri ce-o porneau năvalnic, sărind din cascadă-n cascadă. Una din ele…
-
Jack şi vrejul de fasole
A fost odată ca niciodată o văduvă sărmană care avea un fecior. Ea şi Jack, căci aşa-l chema pe băiat, stăteau amândoi într-o căsuţă. Jack era cam găgăuţă, cam nechibzuit, dar altfel avea un suflet de aur. Fusese o iarnă grea şi-n primăvară biata maică-sa zăcuse de friguri. Jack nu era încă destul de mare…
-
De ce iepuraşul are urechile lungi
A fost odată un iepuraş frumos, rotund şi alb ca un ghem de vată; şi avea nişte urechiuşe ca două petale mătăsoase. Dar faptul că era atît de mic şi atît de pufos nu-i era deloc pe plac şi cînd întîlni o Zînă bună, plutind pe un nouraş, îi spuse: — Zînă bună, de ce…
-
Muntele Speranţei
Vă voi povesti acum o legendă veche-veche, o legendă pe care locuitorii ţinutului de la gurile fluviului Mi o ştiau dintotdeauna şi o transmiteau din tată-n fiu. Se spune că dintr-un sătuc de pescari, un sătuc sărăcăcios, pitit sub o creastă de deal, ca toate satele de pe acolo, au plecat într-o dimineaţă la pescuit…
-
Ginerele şoricelului
Povestea noastră s-a petrecut demult-demult, pe vremea cînd oamenii şi animalele trăiau laolaltă, în cea mai bună înţelegere, bucurîndu-se deopotrivă de darurile naturii şi agonisindu-şi hrana fără ca nimeni să supere sau să păgubească pe altul. În acele îndepărtate timpuri trăia în beciul unui han, printre saci, lăzi şi butoaie cu vin, o familie de…
-
Bogatul cel lacom
Trăia demult, într-un sat din nordul Coreei, un om care avea doi feciori. Aceştia se deosebeau atît de mult unul de altul, încît nici n-ai fi zis că sînt fraţi. Cel mare era zgîrcit, stăpînit de patima înavuţirii şi apuca totul cu japca. Cel mai mic, în schimb, muncea mai mult de dragul muncii. Îndrăgea…
-
Povestea cîinelui credincios
Trăiau odată doi fraţi care se deosebeau atît de mult unul de altul, încît nici n-ai fi zis că se trag amîndoi din aceiaşi părinţi. Stăteau împreună în casa bătrînească, unde cel mare îşi adusese şi nevasta, dar nu semănau unul cu altul cum nu seamănă un om de-aici cu unul de la capătul pămîntului.…
-
Podul pisicii
Trăia pe o străduţă în Hangiou, Iîngă un pod, un bătrîn cizmar. Acesta, fiind singur, crescuse o pisică care n-avea nici un fir de păr pe ea. Era aşa de urîtă, că-ţi era teamă să te uiţi la ea. Şi era leneşă cum nu s-a mai văzut: nu prindea şoareci şi îi era lene chiar…
-
Friptura lui Su Tungpo
Într-un an, pe vremea cînd Su Tungpo era guvernator la Hangiou, acesta a dat ordin ca lacul Sihu să fie curăţat şi limpezit spre marea bucurie a celor care locuiau aici. De atunci localnicii nu au mai avut a se teme nici de secetă, nici de revărsări. În semn de mulţumire, de Anul Nou, locuitorii…
-
Judecata evantaielor
Su Tungpo fusese numit guvernator la Hangiou. Vestea se răspîndise în tot oraşul, iar oamenii se îmbulzeau în fiecare zi, în faţa prefecturii, să-l vadă pe noul guvernator. Dar degeaba aşteptau oamenii că Su Tungpo nu se arăta. Într-una din zile doi oameni băteau de zor în poarta prefecturii, strigînd în gura mare să li…
-
Izvorul tigrilor
Trăiau odată doi fraţi: pe cel mare-l chema Tigrul cel Mare, pe cel mic — Tigrul cel Mic, şi li se dusese vestea pentru vitejia lor. Auzind de frumuseţile oraşului Hangiou, cei doi fraţi au plecat spre acest loc. În drumul lor, au ajuns la poalele unui munte de lîngă Hangiou unde au dat de…
-
Peştele cumetrei Sung
Lîngă podul retezat din Hangiou se afla odată o colibă. Stăpînul colibei se prăpădise şi nu rămăsese decît soţia acestuia Sung U-Sou sau cumătra Sung şi fratele lui mai mic, un băieţel de doisprezece-treisprezece ani Siao Şu. Sung U-Sou era tînără şi arătoasă şi toţi vecinii o îndemnau să-şi refacă viaţa, dar ea nu putea…
-
Vasele Carului Mare
Pe muntele Împăratului de Jad se afla odată o peşteră denumită „Peştera Dragonului Zburător“, dat fiindcă în această peşteră trăia un dragon care din zece în zece zile ieşea din peşteră prin văzduh împrăştiind perle de foc. Acesta era un fel de joc al lui: scuipa perle de foc şi apoi zbura după ele ea…
-
Podul aşteptării
Era la Hangiou pe vremuri, în apropierea Turnului Ceasului, un mic pod de piatră lîngă care se aciuise un vraci tare priceput, dar cam ciudat, şi care avea un picior mai lung şi altul mai scurt. Îşi pusese o umbrelă lîngă pod şi mai aşezase o lădiţă veche cu leacuri pe care ziua şedeau bolnavii,…
-
Monumentul cu prunişor
Cu mult timp înainte, la Hangiou trăia un meşter cioplitor de piatră foarte iscusit. Acesta, toată viaţa lui, pînă ce barba i s-a făcut colilie, a tot cioplit la piatră. Singura lui avere era măiestria braţelor cu care însufleţea piatra. Îmbătrînise meşterul, se adusese de spate şi vederea îl lăsase, dar tot urca muntele zi…
-
Ceaiul „Fîntîna Dragonului“
Cu mult timp înainte, pe locul numit Fîntîna Dragonului se întindea un cătun în care trăiau vreo zece familii. Locuitorii acestui cătun o duceau ca vai de lume; munceau de se speteau şi de abia aveau cu ce să-şi ducă zilele. Într-o colibă prăpădită, la marginea cătunului, locuia o bătrînă, singură-singurică. Era aşa de bătrînă,…
-
De ce broscoii au pete pe spinare
Cu mult, mult timp în urmă, păsările s-au hotărît să se adune în înaltul cerului şi să dea o mare, mare petrecere. Vestea aceasta a purtat-o Libelula pe aripile ei smălţuite spre pampasul cel nesfîrşit, spre inima umbroasei selve, spre culmile înalte şi spre piscurile înzăpezite ale Anzilor. Toate păsările s-au împodobit cu cele mai…
-
Furnicuţa Juanita
Cu mulţi ani în urmă furnicuţa Juanita îşi construise o căsuţă la rădăcina unui arbore stufos. Îi plăcea să trăiască acolo ferită de celelalte vietăţi ale pădurii şi chiar de suratele ei, furnicile. Într-o dimineaţă, pe cînd era în căutare de provizii pentru cămările sale, găsi o cireaşă mare şi frumoasă, coaptă şi dulce ca…
-
Povestea dantelei
S-a întâmplat de mult, de mult, în selva Paraguayului. Căzuse o ploaie foarte puternică. Cupele arborilor străluceau proaspăt spălate, iar printre ierburi susurau pârîiaşe vesele. Furnicile selvei, care sînt nişte furnici foarte mari, cărau cu spor provizii de apă şi de hrană. Arañitas, păianjenii, priveau liniştiţi firele argintii pe care le ţesuseră în timpul nopţii…
-
Poveste (Prostia omenească)
A fost odată cînd a fost, că dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti. Noi nu sîntem de pe cînd poveştile, ci sîntem mai dincoace cu vreo două-trei zile: de pe cînd se potcovea puricele cu nouăzeci şi nouă de ocă de fier la un picior şi tot i se părea că-i uşor. Cică era…
-
Poveste năstruşnică
A fost odată un tată care avea trei feciori. Cât au fost mici, s-a ocupat singur de ei, căci mama lor pierise de la ultimul băiat născut. Dar când au mai crescut copiii, i-a lăsat pe fiecare să se ducă unde o vedea cu ochii, ca să-şi aleagă ce meserie ar fi vrut ei. Le-a…
-
Povestea duhului Mirloret
Se spune că a fost odată o bătrână tare curajoasă şi harnică, dar era săracă; neavând bordeiul ei, locuia în ruinele unui vechi castel; de aceea toţi o numeau bătrâna din castel. Oamenii se cam temeau de ea, fiindcă toţi ştiau că ruinele castelului erau bântuite de stafii şi totuşi bătrâna locuia fără frică acolo.…
-
Castelul din Ardeni
Cutreierând Ardenii — un masiv muntos de mică altitudine, însă plin de turbării — călătorul neatent poate cădea pradă câmpurilor mişcătoare de turbă, care-l înghit fără să lase vreo urmă. Pe vremuri, acolo, pe platoul cel mai înalt, se înălţa un castel strălucitor de-ţi lua ochii. Stăpân pe acest castel era un nobil tare hain…
-
Braconierul şi mistreţul
Toată lumea ştie că Sfântul Hubert este protectorul vânătorilor şi că şi-a petrecut zilele lui de pustnic prin pădurile Ardenilor. De aceea nici nu ne mirăm când auzim tot felul de poveşti vânătoreşti de la locuitorii acestor regiuni, care au darul vânătorii şi al poveştilor. Vă închipuiţi că nu totdeauna vânătorii din partea locului au…
-
Ţăranul cel şiret din Mussot
Mussot era un cătun pierdut printre dealurile acoperite de vii ale regiunii Reims şi, acum vreo două-trei sute de ani, era renumit prin turmele lui de oi şi de vaci. Pe vremea aceea, trăia în Mussot un ţăran şiret, care ştia să se descurce aşa de bine, încât chiar din cea mai neînsemnată întâmplare el…
-
Cele trei dorinţe
Trăiau într-un sat un moş şi o babă, care trecuseră cam de multişor de şaptezeci de ani, dar erau sănătoşi şi încă în putere, aşa că n-aveau de ce să se plângă, mai ales că adunaseră şi ceva părăluţe în cei vreo cincizeci de ani cât îşi duseseră amarul împreună. Toţi oamenii din sat îi…
-
Dragoste de mamă
A fost odată o văduvă şi toată bucuria ei era o fetiţă de cinci ani, durdulie, frumoasă şi pe deasupra şi ascultătoare. Dimineaţa stătea cuminte în grădină şi se juca cu păpuşa, îngânând tot felul de cântece născocite de ea. După-masă căuta să-i dea mamei ei câte un ajutor la ce era şi ea în…