Category: Petre Ispirescu
-
Gazda norocului
Colecţii:
În vremurile cele vechi, pe cînd blagoslovenia Domnului era pe pămînt, trăia un boier mare. În casa acestui boier desjugase norocul şi-şi făcuse culcuşul aci. Din pricina aceasta, orice făcea boierul îi ieşea înde bine; oriunde punea el mîna, punea şi Dumnezeu mila. Şi era bine văzut la curtea lui vodă. Nu că doară era…
-
Ţapul şi şarpele
Colecţii:
Un ţap, voind să treacă într-o livede, fu silit să dea printr-o apă ce curgea între el şi acea livede. Şi fiindcă n-avea încotro, se lăsă în gîrlă şi începu să înoate. Cînd era pe la jumătatea gîrlei, se pomeneşte pe lîngă dînsul cu un şarpe că-i zice: — Măi, ţapule, ia-mă şi pe mine…
-
Ariciul şi vulpea
Colecţii:
Un biet iepure odată, împuşcat de vînător şi nefiind atins de alice, ca să cază mort îndată, se tîrî el cum putu şi se ascunse într-un hăţiş de tufe. El socotea să scape cu viaţă; dar aci îl ajunse ceasul lui cel din urmă şi muri. Ariciul, sfredeluş cum l-a lăsat pe el Dumnezeu, dete…
-
Copilul cel isteţ
Colecţii:
Un om odată văduvise. El nu avea pe lume nici al nouălea neam. Îşi jeli nevasta ce-şi jeli, dară văzu că nu foloseşte nimic cu jelirea. Începu a-şi căuta de trebi. Ajuns însă la cărunteţe, nu se putea împăca el cu singurătatea. Pasămite omul trăise bine cu răposata, se îngăduiseră şi le mersese treaba înainte;…
-
Ispravnicul pocăit
Colecţii:
Spun, măre, să fi fost în Ţara Românească un domn oarecînd, om drept, temător de Dumnezeu şi nepărtinitor. Cînd ieşea la judecată, şi ieşea cam des, apoi judecata lui era judecată, nu glumă. Toată lumea rămînea mulţumită de găsirile lui cu cale. Dreptatea o da celui ce o avea. La el hatîr nu încăpea. El…
-
Multe meşteşuguri nu folosesc totdauna
Colecţii:
Prin nişte hăţişuri, într-o poiană, omul pusese mai multe curse pentru fiare sălbatece. Un biet cocor, nu ştiu cum se rătăci de stolul lui, că-l apucase seara pe drum. Lăsîndu-se jos, ce făcu el, ce drese, că numai clapc! dete într-o cursă d-ale omului. Vru el să scape; şi zbate-te în sus, zbate-te în jos,…
-
Statornicie beţivească
Colecţii:
Ion era un om cinstit şi harnic, nevoie mare. Avea la mînă o adevărată brăţară de aur. Meşteşugul lui îi aducea din destul. Cînd se punea pe lucru, el scotea într-o săptămînă mai mult decît alţii într-o lună. Vezi, că era meşter bun şi dibaci. Unde punea el mîna punea şi Dumnezeu mila. Ieşea lucrul…
-
Advocatul gonit din rai
Colecţii:
Un advocat limbut, şi unde s-a văzut advocat moale de gură? de cei adecă ce în viaţa lor nu fac altceva decît numai încurcă lumea, ajunse la ceasul morţii. Cît trăiesc, ei nu visează decît pledoarii, cestiuni prealabile şi escepţiuni, chichiţe şi clenciuri, paragrafe şi articoli combinaţi cu alţi articoli de cari au la îndemînă,…
-
Câtea-n varză
Colecţii:
A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un sîrb. El avea o spuză de copii şi era aşa de ţigănos, de-şi mînca de sub unghii, cum se zice. Cînd se ducea şi el, ca toţi ai lor, prin sate să cumpere grîu sau alte boabe, ca să facă negoţ, apoi nu era destul…
-
Inimoşia ţiganului Lăcătuş
Colecţii:
Un ţigan lăcătuş plecase, cu uneltele sale, după agoniseală din sat în sat. După ce umblă cît umblă, cînd fu să se întoarcă la sălaşul lui, îl apucă noaptea de mărginea unei păduri. Ce să facă el? Unde să mîie peste noapte? Şi fiindcă pădurea nu era aşa întinsă şi sălaşul lui nu prea departe,…
-
Tararaua nemţească
Colecţii:
În vremea de demult, pe cînd şi dracii umblau pe pămînt şi-i cunoştea lumea, căci azi nu se mai cunosc oamenii din draci, în vremea de demult, zic, s-a întîlnit odată un neamţ cu un drac, şi se cam luară la colţ. Dracul zicea că el ştie să cînte un cîntec frumos şi lung. Neamţul…
-
Mocanul nedus pe la biserică
Colecţii:
Un mocan1 muncise şi se trudise, vai de lume, pînă ce-şi agonisise şi el o turmuliţă de oi. Ajuns stăpîn, îi veni şi lui poftă să ştie ce este biserica. Merse, deci într-o duminică şi el la biserica satului, lîngă care poposise cu oile. Din întîmplare, tocmai în ziua aceea se citea Cazania care tîlcuia…
-
Sîrbul nemingîiat de pierderea muierii
Colecţii:
Sîrbului îi murise muierea. — Şi-ţi pierduşi nevasta! Îi zise un prieten ce-l întîlni, ducîndu-se la moş popa ca să-l cheme să-i citească stîlpii. Bietul sîrb era aşa de trist încît îi pica din ochi lacrămile cît pumnul. — Aşa, frate, răspunse el. Şi ce mai cumaş1 de muiere era. Să întoarcă cineva lumea cu…
-
Iapa ţiganului
Colecţii:
Un ţigan odată avea o iapă. Şi, nemaiavînd ce mînca nici el, nici iapa, vru să o schimbe pe bani. Mergînd la obor, întîlni un geambaş1 şi-i zise: — Mă nene geambaş, aşa te rog, mînca-te-aş, pune şi tu o vorbă bună pentru iapa mea cînd s-o arăta vrun muşteriu, că te cinstesc eu. —…
-
Muierea vindecată de boala iubitului
Colecţii:
Un drac de muiere nurlie, care avea pe vino-ncoace, şi-i zbura ochii din om în om ca o păsărică din pom în pom, voia să puie coarne bărbatului. Acesta, cum simţi, puse în gînd să o vindece de patima iubitului, însă cu un cusur subţire, aşa ca să nu o dea tîrgului. Voia, vezi, să-i…
-
Mare zăpăceală
Colecţii:
Un oarecare episcop de Buzău avea obicei de cerceta curtea pe furiş, asculta pe la ferestrele chiliilor şi bănuia pe călugări de fitece lucru de nimic. Într-una din zile un lăcătuş ţigan, d-alde lacăte direg, chemat fiind de către un călugăr spre a-i drege cheia de la o broască stricată, îşi aşezase nicovala în pămînt,…
-
Cum neamţul n-are parte de cuvînt
Colecţii:
— Măi ciobane, zise neamţul, nu vezi cît de ostenit ţi-e măgarul? După ce că tu eşti călare pe dînsul, apoi ai mai pus şi sedilele cu brînză. — Doară n-o să-ncalice el pe mine! răspunse ciobanul. — Nici eu nu zic aşa; însă ca să-l uşurezi, ia tu cobiliţa cu sedilele d-a spinare. —…
-
Blagovatele
Colecţii:
— Măi, teteo, zise dănciucul, dară la Blagovate să mănîncă lapte? — Ia, auzi, auzi, bătu-l-ar Dumnezeu şi toţi sfinţii de măgari! Da Filifiştenii nu poţi să zici, împieliţatule?
-
Cum poate să-şi calce ţiganul jurămîntul
Colecţii:
— Aide, mă danciule, la muncă! zicea isprăvnicelul. Logofătul a zis că mîine avem să mergem la arătura de la marginea satului despre rîu, iară azi să sfîrşim pe cea din deal. — Iaca nu merg, mă, nu merg. Astăzi nu sunt bun de doftă. — Nu se poate să nu mergi. Tu eşti cel…
-
Ţiganul iertat de Dumnezeu de la robie
Colecţii:
Părinte, zicea un ţigan rob, în vîrstă ca de 70 de ani, văz că nu o să mai am zile multe de trăit. Roagă şi sînţia-ta pe boierul să mă ierte şi să-mi dea drumul. Mă voi bucura şi eu în bătrîneţele mele de două, trei zile albe, că mult am mai robit şi multe…
-
Popii de la Richiţele
Colecţii:
Popii de la RichiţeleToţi aveau ciubuce şi lulele;Numai biet popa StoianCu luleaua de cocean.Cînd mergeau la rugăciuneToţi luau cîte-un tăciune;Cînd era pe l-Aghios1Ieşea fumul gros;Iară cînd pe l-Axion2Nu se vedea om cu om.
-
Facerea muierii
Colecţii:
Spun, măre, că D-zeu, după ce a urzit pămîntul cu ariciul, avu poftă să facă şi oameni. El şi-a împlinit pofta inimii tocmai pe tocmai. Făcu pe om şi se veseli o toană. Căţelul, cum este el linguşitor, tot făţîia din coadă şi se gudura pe lîngă Dumnezeu; iară Dumnezeu îl luase în nume de…
-
Păcăliciul păcălit
Colecţii:
Un moşnean chiabur, plin de bucurie pentru că se întorsese fiu-său dinnăuntru, unde fusese să înveţe carte înaltă, pofti pe vecinii săi, toţi moşneni1 ca şi dînsul, într-o seară, ca să le înfăţişeze copilul; iară acesta să-şi arate procopseala. Ce e drept, băiatul învăţase carte pînă din sus de brîu, şi dascălii îl lăudau că…
-
Neajunsurile socotelii cu bobii
Colecţii:
Preotul Muşat, dintr-un sătucean,se dusese la o moară, cu paracliserul1, ca să macine cîţiva saci cu grîu şi cu porumb. Şi fiindcă nici în satul lor, nici în satele învecinate nu erau mori, preotul fusese nevoit să se ducă tocmai la al patrulea sat. Era în postul Paştelui. Înjugă boii la car, puse grăunţele într-însul…
-
Varza roşie
Colecţii:
— Cine era domnul acela care ieşi pe uşa din fund, nevastă, cînd am intrat aci? întrebă un bărbat pe femeia lui. — Ce om? bărbate, vino-ţi în fire, îi răspunse femeia. — Bre, nevastă, eu am văzut pe cineva ieşind d-aici pe uşa de din dos, cînd am intrat. Să-mi spui drept cine a…
-
Moş Apeş
Colecţii:
Şi cu norocire! Trai bun şi viaţă lungă să vă dea Dumnezeu! Cu aceste vorbe de heretisire1 întîmpină pe moş Apeş un prieten vechi al său. — Să dea Dumnezeu la toată lumea, şi mie păcătosului, răspunse moşul. — Mi-a părut bine cînd am auzit că iar te-ai însurat, moş Apeş. Ştiu cît este de…
-
Alegerea ţiganului de domn
Colecţii:
O ceată de români venise la un ţigan despre care auzise vorbindu-l de bine, şi îi zise: — Ştii la ce am venit la tine, danciule? — Ştiu, dacă mi-oţi spune, romanico, mînca-v-aş. — Uite, mă, vodă a murit. Noi am socotit să te alegem pe tine domn. — Ia nu mai glumiţi, oameni buni,…
-
Planul Sfântului Petru
Colecţii:
Domnul nostru Isus Christos, în marea sa milostivire pentru neamul omenesc, merse odată în iad ca să cerceteze pe păcătoşii ce se munceau acolo, şi să vază de nu este vreunul care să-şi fi ispăşit păcatele şi să aibă parte de îndurarea sa cea mare, ca să-l ierte de osînda de veci. Domnul Christos era…
-
O vorbă care desluşeşte tot
Colecţii:
Un episcop odată plecase să cerceteze eparhia. Ajungînd la un sat, se supără foc cum de nu-i face priimirea ca la alte sate, trăgîndu-i din depărtare clopotele. După ce trase la gazdă, chemă pe preotul satului la dînsul. — Părinte, îi zise episcopul cu grai cam aspru, în toate satele pînă aci m-a primit ca…
-
Muierea ce ascultă de poveţele bărbatului său răposat
Colecţii:
Două prietene stau de vorbă la o răspîntie: — Aşa este, lele, greu o duce muierea cînd lipseşte stîlpul casei. Ce să facem, de, omenire suntem. Lasă că ţi-o trimite Dumnezeu mîngîiere dintr-altă parte. — Dumnezeu poate mult, leiculiţă. Dară ce mai om era răposatul! Pînă i-a ieşit sufleţelul m-a tot povăţuit ce să fac,…