În vremea cea străveche
Se zice că o Streche
Legînd prietenie cu un drăcos Dihor,
Voiau ca să trăiască ca frate cu o sor’.
Moş Barbu, om cu minte,
Chemat fu să stea faţă cum facu-şi jurăminte.
Întors fiind la sat
Băieţii l-a-ntrebat:
„De ce astă-njosire, să mergi să fii tu martor
La astfel de-alianţă
Murdară ca o treanţă?”
Iar moşul încercat
Acest răspuns a dat:
„Dihorul ca un tartor
Te muşcă-nveninat,
Pîrdalnica de streche
Turbată te înghimpă de ustură-n ficat;
Ia pas, dacă-ţi dă mîna, să nu dai ascultare
Cînd ai vro învitare
De l-astfel de păreche.”