Tag: Petre Ispirescu

  • Cei trei fraţi săraci

    Cei trei fraţi săraci

    A fost odată ca niciodată etc. A fost odată trei fraţi. Şi nerămâindu-le nimic de la părinţi, fiindcă şi ei fuseseră săraci, au plecat în lume ca să se căpătuiască. Mergând pe drum şi ajungând la un loc unde li se făcea calea în cruci, hotărâră să facă popas. Cel mai mic zise: — Iată,…

  • Împăratul cel fără-de-lege

    Împăratul cel fără-de-lege

    A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi nu s-ar mai povesti; de când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele; de când se băteau urşii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau înfrăţindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca…

  • Piciul ciobănaşul şi pomul cel fără căpătâi

    Piciul ciobănaşul şi pomul cel fără căpătâi

    A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un împărat mare care era lăudat de toată împărăţia lui, pentru că era om de treabă, cu frica lui Dumnezeu şi drept. El se bucura în domnia lui de pace şi de bilşug. Toţi împăraţii, vecinii lui, râvneau la fericirea sa şi a supuşilor săi. El…

  • Tăleruş

    Tăleruş

    A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un unchiaş ş-o babă. Unchiaşul avea un băiat de la nevasta dintâi, şi baba o fată de la bărbatul dintâi. Calul dracului de babă nu putea să vază în ochi pe băiatul unchiaşului. Într-o zi ea îi zise: — Bărbate! Dacă nu ţi-oi duce băiatul de…

  • Moş-Lăcustă

    Moş-Lăcustă

    A fost odată un unchiaş. El se chema Lăcustă. Din pricina lui se făcuse vestit satul în care şedea: sfară se dăduse în ţară că Moş-Lăcustă ghiceşte mai bine decât o vrăjitoare. El nu punea oala goală la foc, nuieluşe de alun nici că se pomenea pe la dânsul, el nu cetea pe stele şi…

  • Leul şi vulturul

    Un Leu, cu vizuina într-o pădure marePrieten c-o Maimuţă ajunse ca să fie.Ducîndu-se aceasta odată în primblare,La Leu ai săi puiendri în pază dă să-i ţie.Un Vultur cu seci foaie,Pe sus le dă tîrcoale,Şi-ndată-i şi răpiCum Leul adormi.Trezindu-se acesta, mîhnirea l-a lovitVăzînd în unghi la Vultur depozitu-i răpit.„Cumetre-i, zise Leul, noi suntem tariŞi mari:Tu, împărat…

  • Muzele

    Muzele

    Acum mare, dragii moşului, nepoţei şi nepoţele, spun că muzele erau nouă surori care de care mai frumoase, mai drăgălaşe şi mai înţelepte. Ele erau fete ale lui Joe, făcute cu Mnemosina, zeiţa aducerii aminte, şi cântau toată ziulica, se zbenguiau şi se dezmierdau în jocuri zglobii. Fiecare din ele îşi avea câte un dar…

  • Sabia lui Damocles. Urechea lui Dionisie

    Sabia lui Damocles. Urechea lui Dionisie

    Oraşul Siracuza din ostrovul Sicilia era odinioară un sătuleţ. Stăpânitorul din vechime al lui se numea tiranul Siracuzei. Unul din acei tirani s-a chemat Dionisie cel bătrân. Acest stăpânitor, cârtitor şi temător din firea lui, în fiecare din supuşii lui vedea câte un vrăjmaş. Şi atât de mult iubea el stăpânirea, încât socotea că lumea…

  • Pegas

    Pegas

    După moartea Meduzei, zeii voiră să arate că pot face şi câte ceva bun dintr-un lucru rău. Pentru aceasta, din sângele cel mohorât şi murdar al Meduzei, ei plămădiră şi făptuiră un cal, pe care îl numiră Pegas. Atât   capul, atâta făcură. Acest telegar, mlădiţă de zeu, ca şi Meduza din al cărui sânge…

  • Capul Meduzei

    Capul Meduzei

    Capul Meduzei, şi mort şi tot al dracului era. Spun că Perseu, după ce a ucis pe Meduza, i-a luat capul şi până a nu-i da Minervei ca să-l aşeze la pieptul platoşei ei, a făcut multe izbânzi cu dânsul. Să vă povestesc una din aceste izbânzi. Perseu era şi el un piciu de zeu,…

  • Nodul Gordian

    Nodul Gordian

    A fost odată în vechime un neam de oameni, ce se numeau frigieni. În propăşire, în meşteşugul de a cânta din fluier şi în meserii, erau fruntaşi printre neamurile ce trăiau pe-atunci în lume. Obiceiurile lor erau fără multe marafeturi şi apucăturile lor paşnice. Scaunul domniei lor se lua prin moştenire. Poporimea îşi alegea domn…

  • Pânza Penelopei

    Pânza Penelopei

    A fost odată în vechime un viteaz mare, pe nume Odiseu. El avea de soţie o femeie anume Penelopa. Tineri fiind, le dărui şi lor Dumnezeu un copil, ce-i puse numele Telemac. Şi atâta îngăduială şi dragoste era în casa lor, încât toată lumea râvnea la dânşii. Iscându-se nişte neînţelegeri între crai, din pricina că…

  • Ioviţă, Făt-frumos

    Ioviţă, Făt-frumos

    A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un împărat şi o împărăteasă. Ei n-avuseră parte de cele trei fiice ale lor, căci li le răpiseră nişte zmei. Nu se poate spune mâhnirea ce avu acest împărat când auzi de prăpădul copilelor sale. Ridică oaste mare şi purcese să bată pe zmei, ca să-şi…

  • Fiul vânătorului

    Fiul vânătorului

    A fost odată ca niciodată. A fost odată un vânător foarte meşter. EI îşi pusese de gînd a scoate din fiul său un vânător de să se ducă vestea; dară n-avu parte să-şi împlinească pofta inimii, căci muri, rămâind fiu-său mic. După ce se făcu mai măricel fiul vânătorului, mumă-sa îl dete la carte şi…

  • Introducere [de B. P. Hasdeu]

    Sunt acum câţiva ani, d . I. C. Fundescu, editând o colecţiune de basme, adunate în diferite părţi ale Munteniei, mă rugase a o precede printr-o introducere asupra caracterului general al literaturei poporane a Românilor. Primisem cu plăcere invitaţiunea, precum primesc nu mai puţin astăzi o altă de aceeiaşi natură din partea d-lui P. Ispirescu,…

  • Prefaţă [de Petre Ispirescu]

    Încă de la 1862 parte din aceste Legende sau Basme, s-au dat la lumină prin foaia « Ţăranul Român ». S-au cules atunci din gura poporului şi s-au scris prin îndemnul D. I. Ionescu, redactorul şi proprietarul acelei foi. Primirea favorabilă ce a avut a doua ediţie, a făcut pe colectorul lor să nu înceteze…

  • Răvăşelul spânului

    Răvăşelul spânului

    A fost odată într-un sat un om, care avea un fecior. El în toate zilele şi în totdeauna, învăţa şi povăţuia pe fiul său, ca să se ferească cât va putea să nu aibă a face cu spânii. Fiu-său, un flăcăiandru, viu, ştii, ca spirtul şi deştept, învăţase toată treaba câmpului, şi lucra el în…

  • Întâmplările lui Păcală

    Întâmplările lui Păcală

    Păcală se însurase de aproape doi ani. Şi-a făcut şi el rândul ca oricare. În fine scăpase de ponosul de flăcău unguresc. Nu se mai temea că a să vie fetele să-i spargă oalele, a doua zi de lăsatul secului de brânză. Cum, cum, el era mulţumit de femeia lui. Cât pentru dânsa, vom vedea…

  • Bogdan viteazul

    Bogdan viteazul

    A fost o dată ca nici o dată, etc. A fost o dată un om, de meseria lui cizmar; el ştia să lucreze bine, dară era aşa de leneş încât tânjea pământul subt el. Acest cizmar se numea Nea Bogdan. Altminteri era deştept şi isteţ; pustia de sărăcie dejugase la casa lui, şi cucoana Lenea…

  • Baba cea înţeleaptă

    Baba cea înţeleaptă

    A fost odată ca niciodată, etc. A fost o dată un împărat; el avea o împărăteasă tânăra, şi frumoasă, frumoasă, ca un boboc de trandafir. Într-una din zile îi soseşte un sol pentru trebile împărăţiei, chiar fiul unui alt împărat arap. Acesta, văzând pe împărăteasa cea frumoasă se aprinse de dragoste pentru dânsa. El îi…

  • Bărbatul cel harnic

    Bărbatul cel harnic

    A fost odată un flăcău, singur la părinţi. Tot satul îl iubea pentru vrednicia şi isteţimea lui. Când îşi punea în gând să facă vreo treabă se făcea luntre şi punte şi trebuia să izbutească. Viindu-i şi lui vremea să se însoare, mumă-sa îl duse la o fată pe care i-o colăcise o peţitoare. Cum…

  • Sufletul

    Sufletul

    A fost odată ca niciodată, când ar fi nu s-ar mai povesti; etc. A fost odată doi muncitori. Prieteni din copilărie, orice găseau de muncă lucrau împreună, şi niciodată nu se despărţeau. Şi ca să nu şadă fără treabă, nu se codeau la niciun fel de muncă; puneau mâna şi la una şi alta, numai…

  • Împăratul şerpilor

    Împăratul şerpilor

    A fost o dată ca niciodată; că de n-ar fi nu s-ar mai povesti, etc. A fost un unchiaş şi o mătuşă. Ei ajunseseră la sărăcie, cheltuind tot ce aveau după sufletul lor, spre a dobândi un fiu, dară în deşert. Acum, la vreme de bătrâneţe, se hotărâră şi ei să iasă pe câmpie, şi…

  • Glasul morţii

    Glasul morţii

    A fost odată ca niciodată, etc. A fost o dată un om, şi el în toate zilele se ruga lui Dumnezeu ca să-i dea bogăţie. Rugăciunile sale cele multe şi dese, găsi pe Dumnezeu, într-una din zile, în toanele cele bune, şi-l ascultă. Ajuns bogat el dorea să nu mai moară; şi aşa hotărî să…

  • Fata de împărat şi pescarul

    Fata de împărat şi pescarul

    A fost odată ca niciodată, etc. A fost odată un pescar, nici prea, prea, nici foarte sărac; el era june, cu mustaţa răsucită, ştii, colea, şi chipeş. De câte ori trecea el cu peşte pe la curtea împărătească, fata împăratului trimitea să-l cheme, cumpăra de la el peşte şi îi dădea bani de zece ori…

  • Măzărel Împărat

    Măzărel Împărat

    A fost o dată ca niciodată, etc. A fost o dată un calindroi1. El era sărac lipit, de n-avea după ce bea apa. După ce umblase toate ţările, se întorsese acasă mai cu minte. Frecat prin multe nevoi în străinătate, el dase cu capul de pragul de sus, trecuse şi prin ciur şi prin dârmon2.…

  • Caiet de însemnări personale

    Caiet de însemnări personale

    Bucureşti, 22 august 1865 Un an este de cînd nu mai am mumă. Un an de rînd s-au aglomerat suferinţele de tot felul în bietul meu piept. Sărmană inimă! Răbdarea ta nu se poate descri. N-ai către cine să-ţi verşi focul. Tu taci, aştepţi în linişte, plină de speranţă că se vor termina suferinţele tale.…

  • Omul de piatră

    Omul de piatră

    A fost o dată un împărat şi o împărăteasă, amândoi tineri şi frumoşi, dar nu făceau copii. Într-o zi veni la împăratul un arap buzat şi-i zise: Să trăieşti luminate împărate! Am auzit că împărăteasa nu face copii şi am adus buruieni pe care cum le-o bea rămâne grea. Împăratul luă buruienile de la arap…

  • Copilul şi croncanul

    Copilul şi croncanul

    Zburdalnic Copilandrul mereu tot înjura La pasări ce zbura; O dată ia la goană Croncanul ce mîncare Îşi căuta pre lîngă un rîu prea larg şi care De ger ce se lăsase Pre margini îngheţase. Zbură bietul Croncan şi cît colea se puse, Iar neastîmpăratul îndată-acolo fuse. „Dă-mi pace, băieţele, Croncanul lui îi zice.Nimic eu…

  • Sania, calul şi trăsura

    Sania, calul şi trăsura

    Sub un şopron odatăO Sanie şinatăCa fulgul de uşoară,Şi o Butcă d-aleSlabă-n balamaleSe disputau să moară.„N-o veni a iarnă, cu lipsă de soare,Zise sănioara, cu ger şi ninsoare,Şi-o să vezi atuncea primblări ce-o să trag?Ca vîntul,Răsturnînd pămîntul,La şosea să mergŞi-ntr-o clipă iară înapoi s-alerg;Muşterii o sumă voi ca să-mi atrag.”„Ia, taci, talpejano, căruţ fără roate,Caleaşca…