Pleiadele

Iacă şi istoria grădinei Esperidelor: spune la cărţile păgîneşti, dragii moşului nepoţi şi nepoate, că la nunta lui Joe cu Junona fu mare tămbălău, în ostrovul Creta, din ţara elinească sau grecească, unde se cununară ei. Toţi zeii fură martori la însoţirea lor.

Mai spune iarăşi că Joe lua de nevastă pe Junona fără voia părinţilor ei. Poate că unde erau fraţi, şi încă fraţi gemeni.

Cum cam se vede treaba, nici ea nu-l prea vrea, căci Joe numai prin viclenie o putu îndupleca, şi iată cum:

De multă vreme Joe umbla după Junona, bătîndu-i capul şi spuindu-i că moare de dragoste pentru dînsa. Ea nu-l făcea haz, şi totdauna îl lăsa cu buzele umflate. De ce Joe se aprindea mai mult de dragoste pentru dînsa, d-aia Junona nu-l băga în seamă şi fugea de el.

Nu mai ştia ce să facă teşmenitul de Joe, ca să moaie inima tiranei de Junona. Într-o zi el o zări cum se plimba cam razna de curtencele sale, şi cum, ostenindu-se, se pusese jos ca să se odihnească. Atunci el trimise asupra locului o vijelie şi o ploaie de turna cu ciutura. Pe cînd încă ploua, Joe se făcu un cuc şi căzu la picioarele Junonei, ud leoarcă şi tremurînd de frig, ca şi cînd vijelia l-ar fi luat şi l-ar fi aruncat acolo.

Junonei i se făcu milă de biata păsărică; vezi că ea, măre, nu cunoştea viclenia lui Joe. Se îndura, deci, o lua de jos şi o băga în sîn.

Atîta îi trebui şi lui Joe, căci făcîndu-se la loc zeu cum era el, după ce se dezmierdase în sînul cel fără de moarte al zeiţei, se bucura şi de îmbrăţişările ei. Ea, văzîndu-se amăgită, n-avu încotro, îi făgădui că îl va lua de bărbat, şi prin urmare nunta se făcu după legea zeilor celor mari, faţă fiind toată leaota lor zeiască. Între alte lucruri bune ce Junona aduse de zestre bărbatului său, fură şi nişte pomi ce făceau mere de aur, şi pe cari şi ea le dobîndise în dar de la mumă-sa. Joe, ca să-i fie pomii la bună păstrare şi să nu se atingă nici pui de pasăre de dînşii, îi răsădi într-o grădină ce era tocmai la marginea lumei, despre apus, sub muntele Atlante, de unde iese noaptea.

Grădina era a unor fete ce se numeau Esperide, după numele tatălui lor Esperu. Ele erau mai multe la număr, tot una şi una de frumoase, harnice şi deştepte. Aceste fete aşa de bine îngrijeau de grădina lor încît să fi dat mult cu multul nu găseai prin ea nici firicel de pălămidă, ori de pir, sau altă buruiană urîcioasă.

Ţi-era dragă lumea să priveşti la o grădină aşa de cu amăruntul căutată. Se dusese vestea în lume despre dînsa, şi toţi cu totul ziceau că nu este alta ca grădina Esperidelor de frumoasă. Tocmai pentru aceia şi Joe alese această grădină în care îşi răsădi el pomii lui ce făceau mere de aur şi îi dete sub îngrijirea acestor fete.

Şi ca să fie şi mai bine păziţi de vreo hrăpire, dete fetelor pentru grădină un paznic neadormit. Acest paznic era un balaur cu o sută de capete de care nu se atingea somnul. Şi ce e dreptul că bine le păzi, pînă ce Ercule îi veni şi lui de hac.

Mai tîrziu, pentru slujbele lor cele credincioase, Joe aşeză pe aceste fete în cer, printre stele, drept răsplătire, şi le dete numele de pleiade, adică, cum le zicem noi pre limba şi în legea noastră cea românească: Cloşca cu pui.

Şi fiindcă ele toate la un loc alcătuiesc o adunare de stele frumos aşezate pe cer, învăţaţii de azi dau numirea de pleiadă la o mînă de oameni aleşi cari se deosebesc prin faptele sau prin scrierile lor cele frumoase, zicînd: pleiada poeţilor, pleiada erudiţilor; sau cum le-am zice noi pre limba noastră: înfrăţirea la un loc a celor mai aleşi făcători de versuri sau de învăţaţi.