Tag: Poveşti text

  • Cum şi-au pierdut ţiganii biserica

    Ţiganii au avut odată pentru slujba lor o biserică frumoasă ridicată solid, în vreme ce valahii şi-au înălţat una din slănină şi şuncă. Ţiganii nu mergeau tocmai des la biserica lor şi, deoarece ei fuseseră dintotdeauna răi gospodari şi nu le plăcea să se îngrijească de ziua de mâine, se uitau adesea cu jind la…

  • Lumânarea ţiganului

    Pe un drum desfundat şi mlăştinos, căruţa unui ţigan, în care acesta îşi încărcase întreaga familie, cortul şi bulendrele sale, intrase odată până la osie în noroi. În ciuda tuturor îndemnurilor din gură şi din bice, la care se pricep temeinic doar ovreii şi ţiganii, calul mărunţel, singurul tovarăş sârguincios din toată obştea nomadă, nu…

  • Soarele, luna şi vântul

    În peregrinările sale, un ţigan zdrenţăros întâlni odată Soarele, Luna şi Vântul. Trecând pe lângă ei, le zise: — Ziua bună unuia dintre voi trei! Cei salutaţi râseră pe seama veselului flăcău tuciuriu, dar nu se putură dumiri ce era cu aceste bineţe ciudate. — E limpede, zise Luna, de obicei tăcută, că ţiganul la…

  • Calea laptelui

    Calea laptelui, care se întinde noaptea pe cer ca o fâşie de ceaţă, nu e altceva decât o grămadă de paie risipite. Căci Sfânta Vineri le-a furat cândva din stogurile aflate în curtea Sfântului Petru şi, fugind în ascuns, le-a risipit pe multe dintre ele.

  • Originea muştelor golumbace

    La o zi de mers în sus de Orşova, la poarta unde apele puternice ale fluviului Dunării, după ce străbat câmpiile maghiare, intră din nou în munte, se întind pe un mal stâncos străvechile cetăţi de la Golumbaci, azi în ruină. În jurul zidurilor lor se ridică recife muntoase uriaşe, despicate de peşteri adânci. Într-una…

  • Rândunica

    După o legendă, a fost cândva o fată care se sfădea cu părinţii ei şi-i vorbea de rău pe alţii. De aceea a fost prefăcută sub chipul pe care îl are astăzi şi de-atunci trebuie să-şi facă cuibul în hornuri, expunându-se fumului care înnegreşte.

  • De ce nu mai e albina albă

    Când Dumnezeu a făcut lumea asta, o trimise pe albină la diavol să-l întrebe cum e mai bine, să facă mai mulţi sori sau unul singur? Albina se duse, puse diavolului întrebarea şi se aşeză şiret pe capul lui. Necuratul cumpăni cum să răspundă înţelept la întrebare şi zise pentru sine: „Dacă ar fi mai…

  • Babacai

    Chiar în faţa cetăţilor de la Golumbaci, se ridică în mijlocul apelor înspumate ale Dunării un con înalt de stâncă numit Babacai, ceea ce înseamnă căinţa babei, căci babă înseamnă mamă sau bătrână, iar cai, căinţă. După cum povestesc locuitorii din zonă, care sunt un amestec de valahi şi rascieni (slavi iliri), în acele locuri…

  • Jucăria uriaşului

    Mai înainte pământul era locuit de uriaşi puternici. Un asemenea uriaş a găsit în timp ce ara câteva făpturi mici, aşa cum sunt astăzi oamenii; le luă din brazdă şi le duse ca pe o jucărie femeii sale acasă.

  • Retezatul

    Pe patul de moarte, un stăpânitor puternic îşi lăsă copiilor săi, o fată şi un băiat, ţara împărţită pe din două. Când îşi luară în primire moştenirea, ca să o cuprindă cu privirea şi poate ca fiecare să măsoare partea celuilalt, cei doi se urcară pe cele mai mari înălţimi. Astfel băiatul se urcă pe…

  • Stânca fetei de la Luncani

    La Luncani, nu departe de muntele Ruşiţa, în Almaş, se ridică stânca numită Stânca Fetei. Potrivit legendei, numele vine de la o fată care a fost necredincioasă iubitului ei şi peste care zeul iubirii, mânios, a prăvălit stânca.

  • Mânia lui Ilie

    Sfântul Ilie era odată husar în slujba împăratului. Diavolul îl minţi că tatăl său bun se ţine cu nevastă-sa. Fire iute, Sfântul grăbi spre casă chiar în acea noapte şi găsi într-adevăr în pat un bărbat şi o femeie. Cuprins de o mânie oarbă, îi răpuse pe loc dar, mai apoi, aducând lumină, îşi recunoscu…

  • Călătoria lui Dumnezeu cu Sfântul Petru

    (fragment) Într-o zi Sfântul Petru îl însoţea pe bunul Dumnezeu într-o călătorie pe pământ. Merseră mai multă vreme alături în tăcere, când Sfântul Petru îl întrebă pe Domnul de ce umpluse lumea şi cu oameni buni, şi cu răi. Creatorul răspunse: — Cei buni trebuie să trăiască pentru cei răi, iar cei răi pentru cei…

  • Regele Andrianombe şi nevasta lui, care n-aveau copii (Antankarana)

    Într-o zi, regele Andrianombe îşi chemă nevasta şi, cu tristeţe, îi spuse: — E multă vreme de când suntem căsătoriţi şi nu avem nici măcar un copil. Cum se poate întâmpla asta? Dacă vrei, draga mea soţie, vom merge să găsim pe cineva care are ody (leacuri) să ne dea şi tu să devii mamă!…

  • Şarpele cu şapte capete (Betsimisaraka)

    Doi soţi aveau, se spune, trei copii, dintre care o fiică măritată într-un sat foarte îndepărtat. După plecarea surorii lui, unul dintre fii se transformă în Fananimpitoloha (şarpe cu şapte capete) şi îi mâncă pe toţi locuitorii satului, şi pe părinţii lui. Mult timp după aceea, fiicei măritate departe i s-a făcut dor de tatăl…

  • Vaca fără coarne (Malgaş)

    Această vacă misterioasă, fără coarne, nu avea nici stăpân, nici familie; ea trăia singură de tot, ca o văduvă, într-o colibă; ştia să împletească rogojini, să ţeasă stofe, şi vorbea ca o fiinţă omenească; avea chiar şi un pat în care se culca. Dacă cineva se strecura în taină în coliba ei, găsea toate mobilele…

  • Ramanungabato (Tanala)

    Au fost odată, se spune, trei fraţi: pe cel mai tânăr îl chema Ramanungabato (Acela-care-ridică-pietrele) sau i se mai spunea Ifaralahy-ma-hery (Voinicul-cel-din-urmă-născut). S-a întâmplat ca cei trei fraţi să audă vorbindu-se de neobişnuita frumuseţea unei tinere fete numită Iranonamaitsoaitso; toţi trei doreau s-o ia de soţie. Ea era fiica lui Itsivalanorano, regele care locuieşte sub…

  • Prinţul care nu voia de soţie o femeie cu niase (Hausa)

    A fost odată o mare căpetenie, care avea patima vânătorii. Cel mai mare dintre fiii regelui nu voia să se căsătorească decât cu o femeie care să nu aibă niase (tatuaj prin inciziuni) pe trup. Băiatul era la vârsta când trebuia să se căsătorească. Ca şi tatăl său, acest prinţ era un mare vânător. Într-o…

  • Poveste (Popo)

    Dan-Aido-Uedo, zeul Curcubeului, avea obiceiul să vină în fiecare an şi să fure din mijlocul unui oraş mare bărbaţi şi femei pe care-i ducea la el acasă. Zeul, aflând că regele ţării avea o fată foarte frumoasă, care trebuia să se mărite în cursul anului, veni în timpul nopţii şi o răpi. Regele dădu de…

  • Orfană de mamă (Hausa)

    Un om avea două neveste şi fiecare i-a născut câte o fată. Când prima din femei muri, soţul i-o încredinţă pe fiica ei, încă mică, celei de-a doua soţii. Numai că soţia a doua se arătă grozav de haină faţă de sărmana copilă. O punea să toace mei, o trimitea să culeagă lemne din pădure…

  • Logodnica Yblis (Kado)

    Fiul unui rege nu dorea să aibă de soţie decât o fată de yblisi (draci). Ca s-o găsească, cutreieră multe ţări. Într-o zi, ajunse în sfârşit la coliba unui yblis. Intră înăuntru şi găsi două fete tinere, dintre care una de vârsta măritişului. Când aceasta din urmă îl zări îi strigă: — Omule! pleacă îndată…

  • Inelul turturicii (Kado)

    Un băiat, care se numea Segue Karanmbe, era un prinzător de păsări norocos. De fiecare dată când îşi cerceta pitialele (capcane) găsea în ele nenumărate păsări. Prinsese în capcanele sale toate păsările din lume, afară de turturica cu guşa neagră, din soiul pe care peuhlii îl numesc kurkumdudoru şi bambara buruntubakanfi. Această turturea se ferise…

  • Diula şi iepurele (Hausa)

    Un sărman diula (vânzător ambulant indigen), călătorind împreună cu nevasta lui, întâlni un vânător care ţinea în braţe un iepure viu: — Vânătorule, îi spuse el, vinde-mi mie iepurele. — Dă-mi în schimb povara pe care o duci, şi iepurele va fi al tău, răspunse vânătorul. Diula se pregătea să facă schimbul, când femeia lui…

  • Povestea lui Mamadu şi a Antei Guinea (Uluf)

    Era odată un gurghi (băiat, bărbat) ce se numea Mamadu şi care plecase în căutarea unei şcoli, ca să înveţe. Părăsi Ualo (provincie a Senegalului) şi merse până la Kyor. Rămase în acest ţinut până când învăţă să citească şi să scrie. La sering (savant musulman), profesorul său, avea tovarăş de învăţătură un guineu (duh,…

  • Amadu Kekediuru, salvatorul alor săi (Kado)

    Doi fraţi plecau în călătorie. Sora for, care era însărcinată, dorea să-i însoţească. Ei însă se împotriviră. După ce fraţii plecară, copilul, care se afla încă în burta mamei, îi spuse acesteia: — Mamă! Naşte-mă! Şi mama îi răspunse: — Un copil care vorbeşte în burta mamei sale trebuie să se şi nască singur. Atunci…

  • Coada de Ybumbuni (Gurmanti)

    Trei zile după naşterea lui, micul Diandia îi spuse tatălui său, Tangari: — Dă-mi un arc cu coarda foarte rezistentă! Tatăl lui îi dădu unul a cărui coardă era împletită din piele de căprioară. Copilul îl încercă. Îl întinse şi coarda se rupse pe loc. Tatăl lui îi aduse pe rând un arc cu coarda…

  • Cele trei femei ale lui Sarty (Hausa)

    Faptul s-a petrecut într-un sat unde îşi avea reşedinţa un sarty (rege). Trei femei vorbeau îndreptându-se către un iaz: — Ah! spunea prima, dacă regele m-ar lua de soţie, i-aşi dărui doi gemeni al căror buric ar fi de aur curat! — Eu, spune a doua, dacă aş fi nevasta lui, un singur fir de…

  • Njinkona (Gurmanti)

    În timpul foametei, un crescător de pui mergea în fiecare zi să descopere movile de furnici pentru hrana păsărilor sale, şi locul unde se ducea era mereu acelaşi. De fiecare dată când mergea găsea o njinkona (gogoaşă din făină de mei), care niciodată nu uita să-i spună: — Crescătorule, fugi după mine şi, dacă mă…

  • Falsa logodnică (Malinke)

    Un fama (rege) ceru unui alt fama să-i dea pe fiica sa, Dede, în căsătorie şi acesta consimţi. În momentul plecării logodnicei, care se ducea la casa soţului ei, tatăl acesteia îi dădu o griotă (supusă) ca tovarăşă de călătorie. Cele două femei plecară la drum. Fiind în plină secetă, căldura devenise înăbuşitoare. Cum satele…

  • Djinul peşte (Berber)

    Un pescar sărman a plecat la pescuit cu fiul său, în vârstă de doisprezece ani. Era foarte sărac, şi în ziua aceea era mai trist şi mai îngrijorat ca niciodată, pentru că femeia lui adusese pe lume o fată pe care cu greu ar fi putut s-o crească. Când aruncă prima oară plasa, aduse la…