Category: Poveşti româneşti
-
Cei doi fraţi de cruce
Dacă nu pot să spun când şi unde, e totuşi adevărat că un împărat puternic, stăpânind peste o mare împărăţie, avea odată o singură fată. Aceasta rupea în fiecare noapte douăsprezece perechi de cizme care, cum se poate închipui, nu erau din cele mai proaste, de vreme ce aparţineau unei prinţese. Nici tatăl ei, nici…
-
Împăratul porcar
A fost odată un împărat a cărui putere era la vremea sa aproape fără pereche. Purtase războaie cu mulţi duşmani şi-i bătuse pe toţi, aşa încât vecinii săi îl socoteau, cu toţii, de neînvins. Dar, cum toate lucrurile au un sfârşit, aşa şi strălucirea acestui împărat puternic. Purtând odată, iarăşi, război cu unul din vecinii…
-
Povestea sărmanului Stanciu
Am auzit povestindu-se adesea, iar dacă aş fi un cărturar, v-aş dovedi şi cu ajutorul cărţilor, că trăia odată un om pe care îl chema Stanciu. N-avea decât un pogon de pământ, pe care îl semăna în fiecare an cu porumbul de care avea trebuinţă pentru gospodăria lui sărăcăcioasă. Odată, când porumbul tocmai începea să…
-
Dumnezeu ca naş
Ostenit de multă perindare prin lumea largă, Domnul Dumnezeu ajunse cu însoţitorul său Sfântul Petru într-o seară la un ţăran bogat căruia voi să-i ceară ospitalitate. Dar când vorbiră cu el şi-l rugară să le dea o cină şi un loc de odihnă, ţăranul îi alungă, iar la rugămintea lor de a le tăia o…
-
Oaia cu lâna de mătase sângerie
Un copil orfan, căruia îi muriseră tatăl şi mama, se tocmi la un om care avea cinci oi. Acesta îi dădu câte un galben de oaie ca să le păzească şi-i zise să caute în pădure un loc de păşune. Când avea să se întoarcă înapoi, la toamnă, avea să-i dea pentru fiecare nouă oaie…
-
Peripeţiile călătoriei lui Petru Săvoianţu
Întâmplările despre care vorbeşte această poveste sunt deosebit de ciudate, căci mă pun chezaş că sunt adevărate. Satul Ciuchici e destul de cunoscut şi acolo trăieşte încă feciorul celui care a trecut prin toate aceste peripeţii şi pe care l-am cunoscut şi eu foarte bine, pe numele său Petru Săvoianţu. Nu doar o dată ne-a…
-
Solia din cer
Un om sărac, nemaiştiind cum să se hrănească, îşi părăsi în ascuns casa, femeia şi copilul, lăsându-i în voia sorţii. După ce umblă încoace şi-ncolo o vreme, ajunse pentru prima oară de când trăia într-un oraş mare cu case înalte, bogate. Cu mâinile împreunate la spate, mergea încet pe străzi, fără să-şi desprindă privirea de…
-
Posturile Sfântului Petru
Sfântul Petru avea cândva de drăguţă o pescăriţă, căreia îi făcea tot soiul de hatâruri. Între altele, ea avu odată mare noroc la pescuit şi într-o noapte adună o imensă grămadă de peşte, pe care o duse apoi la piaţă. Deoarece însă îi era mai uşor să prindă peştele decât să scape de el, trebui…
-
Coborârea lui Cristos de pe cruce
În faţa crucii pe care era răstignit Mântuitorul lumii se aflau, printre alţii, un maghiar, un neamţ, un valah şi un rascian (slav ilir). Şi pe ei îi cuprinse o tristeţe adâncă, iar după ce Domnul îşi dădu duhul, voiră să-l înmormânteze. Deoarece soldaţii romani păzeau straşnic Golgota, nu ştiau cum să ajungă în posesia…
-
Cum şi-au pierdut ţiganii biserica
Ţiganii au avut odată pentru slujba lor o biserică frumoasă ridicată solid, în vreme ce valahii şi-au înălţat una din slănină şi şuncă. Ţiganii nu mergeau tocmai des la biserica lor şi, deoarece ei fuseseră dintotdeauna răi gospodari şi nu le plăcea să se îngrijească de ziua de mâine, se uitau adesea cu jind la…
-
Lumânarea ţiganului
Pe un drum desfundat şi mlăştinos, căruţa unui ţigan, în care acesta îşi încărcase întreaga familie, cortul şi bulendrele sale, intrase odată până la osie în noroi. În ciuda tuturor îndemnurilor din gură şi din bice, la care se pricep temeinic doar ovreii şi ţiganii, calul mărunţel, singurul tovarăş sârguincios din toată obştea nomadă, nu…
-
Soarele, luna şi vântul
În peregrinările sale, un ţigan zdrenţăros întâlni odată Soarele, Luna şi Vântul. Trecând pe lângă ei, le zise: — Ziua bună unuia dintre voi trei! Cei salutaţi râseră pe seama veselului flăcău tuciuriu, dar nu se putură dumiri ce era cu aceste bineţe ciudate. — E limpede, zise Luna, de obicei tăcută, că ţiganul la…
-
Calea laptelui
Calea laptelui, care se întinde noaptea pe cer ca o fâşie de ceaţă, nu e altceva decât o grămadă de paie risipite. Căci Sfânta Vineri le-a furat cândva din stogurile aflate în curtea Sfântului Petru şi, fugind în ascuns, le-a risipit pe multe dintre ele.
-
Originea muştelor golumbace
La o zi de mers în sus de Orşova, la poarta unde apele puternice ale fluviului Dunării, după ce străbat câmpiile maghiare, intră din nou în munte, se întind pe un mal stâncos străvechile cetăţi de la Golumbaci, azi în ruină. În jurul zidurilor lor se ridică recife muntoase uriaşe, despicate de peşteri adânci. Într-una…
-
Rândunica
După o legendă, a fost cândva o fată care se sfădea cu părinţii ei şi-i vorbea de rău pe alţii. De aceea a fost prefăcută sub chipul pe care îl are astăzi şi de-atunci trebuie să-şi facă cuibul în hornuri, expunându-se fumului care înnegreşte.
-
De ce nu mai e albina albă
Când Dumnezeu a făcut lumea asta, o trimise pe albină la diavol să-l întrebe cum e mai bine, să facă mai mulţi sori sau unul singur? Albina se duse, puse diavolului întrebarea şi se aşeză şiret pe capul lui. Necuratul cumpăni cum să răspundă înţelept la întrebare şi zise pentru sine: „Dacă ar fi mai…
-
Babacai
Chiar în faţa cetăţilor de la Golumbaci, se ridică în mijlocul apelor înspumate ale Dunării un con înalt de stâncă numit Babacai, ceea ce înseamnă căinţa babei, căci babă înseamnă mamă sau bătrână, iar cai, căinţă. După cum povestesc locuitorii din zonă, care sunt un amestec de valahi şi rascieni (slavi iliri), în acele locuri…
-
Jucăria uriaşului
Mai înainte pământul era locuit de uriaşi puternici. Un asemenea uriaş a găsit în timp ce ara câteva făpturi mici, aşa cum sunt astăzi oamenii; le luă din brazdă şi le duse ca pe o jucărie femeii sale acasă.
-
Retezatul
Pe patul de moarte, un stăpânitor puternic îşi lăsă copiilor săi, o fată şi un băiat, ţara împărţită pe din două. Când îşi luară în primire moştenirea, ca să o cuprindă cu privirea şi poate ca fiecare să măsoare partea celuilalt, cei doi se urcară pe cele mai mari înălţimi. Astfel băiatul se urcă pe…
-
Stânca fetei de la Luncani
La Luncani, nu departe de muntele Ruşiţa, în Almaş, se ridică stânca numită Stânca Fetei. Potrivit legendei, numele vine de la o fată care a fost necredincioasă iubitului ei şi peste care zeul iubirii, mânios, a prăvălit stânca.
-
Mânia lui Ilie
Sfântul Ilie era odată husar în slujba împăratului. Diavolul îl minţi că tatăl său bun se ţine cu nevastă-sa. Fire iute, Sfântul grăbi spre casă chiar în acea noapte şi găsi într-adevăr în pat un bărbat şi o femeie. Cuprins de o mânie oarbă, îi răpuse pe loc dar, mai apoi, aducând lumină, îşi recunoscu…
-
Călătoria lui Dumnezeu cu Sfântul Petru
(fragment) Într-o zi Sfântul Petru îl însoţea pe bunul Dumnezeu într-o călătorie pe pământ. Merseră mai multă vreme alături în tăcere, când Sfântul Petru îl întrebă pe Domnul de ce umpluse lumea şi cu oameni buni, şi cu răi. Creatorul răspunse: — Cei buni trebuie să trăiască pentru cei răi, iar cei răi pentru cei…
-
Frumoasa Lumii
Colecţii:
Apoi poveste, poveste, D-zeu la noi soseşte, că-nainte mult mai este. Era odată un vânător ş-avea trei copii şi era sărac-sărac, cât numai cu-atâta se ţinea, că-mpuşca câte-o păsăruică, o vindea ş-atâta era hrana lui, săracul. Acu era o pădure pe-acolo pe-aproape, de-i zicea Pădurea neagră. Ş-au apucat oamenii din satul cela a zice că…
-
Călin Nebunul
Colecţii:
Era odat-un împărat ş-avea trei fete şi erau aşa de frumoase, de la soare te puteai uita, da la dânsele ba. Acu, cele două erau cum erau, da cea mijlocie nici se mai povesteşte frumuseţea ei. Acu câţi feciori de-mpăraţi şi de ghinărari au cerut-o, împăratul n-a vrut să le-o deie. Acu-ntr-o seară au venit…
-
Făt-Frumos din lacrimă
Colecţii:
În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, — în vremea veche trăia un împărat întunecat şi gânditor ca miazănoaptea şi avea o împărăteasă tânără şi zâmbitoare ca miezul luminos al zilei. Cincizeci de…
-
Săracul şi dracul
A fost odată un om care, fiind bogat, se tot ruga lui Dumnezeu să-i dea şi lui un copil, doi, să aibă de ce se bucura, că bogăţia fără mulţumire sufletească la ce mi-e bună? Dar multă vreme s-a rugat în zadar. În vremea asta, omului i s-a întâmplat d-a căzut pe capul lui o…
-
Pici ramură din nuc
A fost într-o vreme, demult, pe când se potcovea puricele cu câte 99 de oca de fier şi cu câte 99 de oca de oţel la un picior, şi zbura în slava cerului şi se lăsa pe foaia teiului, de se spurca în gura grecoteiului, şi se lăsa pe foaia lipanului, de se spurca în…
-
Fata cu urechea roşie
A fost odată ş-altă dată n-a mai fost, adicătilea, de… împărat o mai fi fost şi altă dată, şi încă de multe ori, dar împărat să aibă fată aşa frumoasă ca ăsta, mai rar. Şi o iubea împăratul şi împărăteasa, nevoie mare; nici n-apuca să vrea ceva şi-i şi făceau. Când se făcu fata taman…
-
Şearpele moşului
A fost odată ca niciodată, a fost un unchiaş ş-o babă. Ăst unchiaş şi a babă n-aveau nici un copil, ş-ar fi dat, bieţii oameni, bieţi n-ar fi fost, mult cu multu, să aibă vrun pic de prăsilă; dar care o fi fost sterp, moşu or baba nu se ştie, ci se povesteşte numai că…
-
Ţiganul cu trei suflete
Cică ţiganul ar fi rămas odată de nu mai avea nici cu ce încălzi apa pentru mămăligă. Atunci plecă — vezi bine — la pădure să adune niscai surcele, or găteji, or… ce-o găsi, în sfârşit. Dar luă şi un toporaş cu el, să mai dea razna şi prin crăci mai zdravene, când i-o veni…