Category: Scriitori, culegători, povestitori

  • Petru Firicel

    Petru Firicel

    Mama lui Petru Firicel muri înainte de vreme, iar tatăl său, însurându-se din nou, el se pomeni cu o mamă vitregă. Se purta rău cu Petru Firicel, iar el, ca să-şi mai verse necazul, o lua în derâdere. Ea se făcu astfel şi mai amarnică şi puse la cale să-l alunge cu orice preţ din…

  • Despre Împăratul Alb şi Împăratul Roşu

    Despre Împăratul Alb şi Împăratul Roşu

    Petru, singurul fecior al unui om foarte aspru, visă odată că va ajunge cândva mult mai sus decât tatăl său, ba chiar că va fi împărat. Când, în dimineaţa următoare, tatăl său îl întrebă pentru care pricină e atât de voios şi de zburdalnic, nu voi să spună, căci îşi cunoştea bine părintele şi ştia…

  • Copiii de aur

    Copiii de aur

    Un flăcău îmbrăcat în straie de nuntă stătea în faţa casei părinteşti. Privea tăcut în adâncul dimineţii ca şi cum nu s-ar fi gândit la nimic. Dar el se gândea că azi avea să se-nsoare, că mireasa nu era frumoasă, dar că-i aducea în schimb o zestre bună. Cum stătea el aşa, trecu pe-acolo o…

  • Dracul din canea

    Dracul din canea

    O prinţesă, fata celui mai puternic împărat, ajunsese la vârsta măritişului şi tatăl ei dorea ca ea să-şi aleagă un soţ. Au venit într-adevăr la curte mulţi prinţi şi domni aleşi ca s-o peţească pe chipeşa prinţesă. Dar aceasta era o jucătoare pătimaşă şi nu voia să ia de bărbat decât pe acela care ar…

  • Zilele babei

    Zilele babei

    În Almaş1 trăia odată o pereche tânără, care ar fi fost pe de-a-ntregul fericită, dacă mama bărbatului, o femeie haină, n-ar fi stăpânit peste casă şi împotriva căreia nu se puteau apăra cu tărie nici fiul, nici femeia lui, căci datorau ascultare babei. Aceasta îi dădea adesea nurorii ei munci aproape cu neputinţă de îndeplinit,…

  • Oglinda fermecată

    Oglinda fermecată

    O femeie foarte aleasă şi atât de frumoasă încât în ţara ei era fără pereche avea, printre felurite podoabe şi lucruri de preţ, o minunată oglindă fermecată care avea însuşirea ca, ori de câte ori stăpâna ei o întreba care e cea mai frumoasă femeie în ţară, să răspundă precis şi să numească pe femeia…

  • Fata de împărat păzitoare de gâşte

    Fata frumoasă a unui împărat se făcu mare şi mama ei vitregă îi zise atunci împăratului: — Fata noastră a crescut, s-o mărităm. Împăratul însă, care îşi iubea mult fata şi nu se despărţea bucuros de ea, nu se învoi, cu atât mai mult cu cât nici prinţesa n-avea chef de-aşa ceva. Dar pentru împărăteasa…

  • Fata de împărat în cocina de porci

    Pe un împărat, a cărui nevastă murise, îl bătu gândul cumplit de a se însura cu fata lui. Dar fata nu se învoi în ruptul capului şi găsi într-asta un sprijin în doica ei, căreia îi încredinţa toate tainele inimii sale. Când împăratul o încolţi iarăşi cu cererile lui, fata îi zise, la sfatul bătrânei,…

  • Mama zidită de vie

    Unui bătrân sărac, care toată viaţa se hrănise de pe urma îndeletnicirii sale de tăietor de lemne, dar care acum putea din ce în ce mai greu să găsească cele necesare traiului alor săi, i se făcuse lehamite de viaţă. Într-o zi, ducându-se la oraş să vândă lemnul pe care îl tăiase anevoie, luă funia…

  • Feciorul năzdrăvan al împărătesei

    Un împărat şi o împărăteasă care stăpâneau peste o mare împărăţie aveau trei fete nemaipomenit de frumoase. Făcându-se mari şi ieşind odată la plimbare, veni un balaur de negură şi o răpi pe cea mai mare din mijlocul lor. Pentru asta se făcu mare tulburare la palat, dar după o vreme nenorocirea se dădu uitării…

  • Insula păianjenilor

    La sud-est de insula Ceylon, în drumul corăbiilor europene spre Sumatra şi Java, se ridica acum două sute de ani „Insula păianjenilor”, pe seama căreia s-au iscodit cele mai fantastice şi ireale întâmplări, încât nu e de mirat dacă existenţa ei astăzi nu mai poate stărui în mintea celor mulţi, decât ca o născocire şireată…

  • Cei trei fraţi săraci

    Cei trei fraţi săraci

    A fost odată ca niciodată etc. A fost odată trei fraţi. Şi nerămâindu-le nimic de la părinţi, fiindcă şi ei fuseseră săraci, au plecat în lume ca să se căpătuiască. Mergând pe drum şi ajungând la un loc unde li se făcea calea în cruci, hotărâră să facă popas. Cel mai mic zise: — Iată,…

  • Împăratul cel fără-de-lege

    Împăratul cel fără-de-lege

    A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi nu s-ar mai povesti; de când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele; de când se băteau urşii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau înfrăţindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca…

  • Piciul ciobănaşul şi pomul cel fără căpătâi

    Piciul ciobănaşul şi pomul cel fără căpătâi

    A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un împărat mare care era lăudat de toată împărăţia lui, pentru că era om de treabă, cu frica lui Dumnezeu şi drept. El se bucura în domnia lui de pace şi de bilşug. Toţi împăraţii, vecinii lui, râvneau la fericirea sa şi a supuşilor săi. El…

  • Tăleruş

    Tăleruş

    A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un unchiaş ş-o babă. Unchiaşul avea un băiat de la nevasta dintâi, şi baba o fată de la bărbatul dintâi. Calul dracului de babă nu putea să vază în ochi pe băiatul unchiaşului. Într-o zi ea îi zise: — Bărbate! Dacă nu ţi-oi duce băiatul de…

  • Moş-Lăcustă

    Moş-Lăcustă

    A fost odată un unchiaş. El se chema Lăcustă. Din pricina lui se făcuse vestit satul în care şedea: sfară se dăduse în ţară că Moş-Lăcustă ghiceşte mai bine decât o vrăjitoare. El nu punea oala goală la foc, nuieluşe de alun nici că se pomenea pe la dânsul, el nu cetea pe stele şi…

  • Liliacul şi celelalte jigănii

    La apus de soare,Sfat de zburătoare,Pentru-al obştii bine mi s-a fost ţinut.Liliacu-n zbor,Vine la sobor.Unei coţofene, logofăt limbut,Astfel i-a şoptit,Mereu el oftîndŞ-aripi întinzînd:„Nu-i de socotit,Fiarele-n turbare, se gătesc vîrtos,Ca să ne stîrpească spre al lor folos,Un şoarec mi-a spus-o, d-un picior cam strîmb,Sobor cînd ţinură la un loc pe dîmb.”Iară coţofana raportă îndatăPrimejdia-aceasta l-adunarea toată.Păsărimea-n…

  • Hârtia albă şi hârtia vânătă

    La un colţ de drum,P-un vîrf de gunoi,Petici de hîrtie, afumate, scrum,Date prin noroi,S-aflau răvăşite. Două ruptureleMai mari dintre ele,Una albă; ş-una vînătă-fusese,Gîra,Mîra,Iată, la sfadă — ajunsese.„Chioambo, teşmenito! Îmi sporovoiaHîrtia cea albă şi se răţoia,Mie cutezat-ai să te potriveşti?Află că ţinut-am hrisoave domneşti.Pe mine se scrise cu slove-auriteDocumente sînte, legi cu legăturăDe cele lumeşti,Ori bisericeşti,Şi…

  • Ciocîrlanul şi mîrtanul

    Ciocîrlanu-aflaseDe p-unde umblaseCă berea îmbată.Un bob de orz cată,În apă mi-l lasă de se plămădeşte,Şi cu dînsa gura ades mi-şi clăteşte.Voind ca să facă el acum pe beatul,Coada şi-o pleoşteşte, cu capu-ntr-o parte,Aripa-şi tîrăşte, şiovai cu umblatul,Merge rîzînd foarte.Cînd, dodată, haţ!Dă ca într-un laţÎn ghiara pisicei. Treaz fiind din fire,Zice Ciocîrlanul:„E de dimineaţă şi din…

  • Mîrtanul şi şoricelul

    Un pisoi de rasă —Leit,Poleit,Mă-sa vînătoare,Mîţă jucătoare,Care-n unghii ce-apucă nimic viu nu lasă,Dînd d-un şoricelSe ia după el.Şoarecul, de frică, zbughind-o la fugă,Coti-n dreapta-n stînga şi, neavînd scăpare,Svîc! Într-un clondir.Cotoşmanul iute, pe clondir călare,O ghiară d-o parte, alta pe dincoace,Chiar ca din găoaceVrea-a scoate vînatS-aibă de mîncat.În deşert; căci ghiar’-i luneca în jos;De sticlă nu…

  • Piţigoiul şi scatiul

    Omul strigă, cînd îi pare c-oarecine-l asupreşte,Şi pe tot ce-l încongioară îndîrjit el mi-ţi robeşte.Una zice şi-alta faceŞi nu stă de loc în pace.Cînd el boul mi-ţi înjugă şi pe cal in chingi mi-ţi strînge,Păsări la-nchisoare ţine, pentru ce mi se mai plînge?Asuprirea-i este şcoala din a lui copilărie.Nici văzduh, nici foc, nici apă, împotriv-ai…

  • Ciobanul şi oglinda

    De printre stei de piatră, de munte văgăună,Ciobanul, ce trăise cu oile-mpreună,Ieşi să vază tîrgul. Nescos fiind la lume,Nedus pe la icoane; chiabur însă cu numeCăsca prin uliţi gura. El nu-şi putu da seamăDe ce-aşa zgomot mare? Ce e şi cum se cheamăPăpuşile spoiteCu părul ţurlu,Burlu,Cu feţe încreţite?De ce-s multe fiinţe ce-ascund dorinţi viclene?De ce…

  • Cîinele şi şarpele

    Odată rău un cîine de colică-apucatMergea în jos cu capul şi trupu-ncovoiat,Cu foalele de coaste lipite de durereŞi coada-ntre picere.P-o pajişte-nverzită, sub crîng în pădurice,Abia mişcînd, molatec, un Şarpe întîlneşteŞi-ndată se opreşte.„Ce vînt mi te aduce?” Lui Şarpele îi zice:„Ia, umblu în neştire de colică coprins”.„Mănîncă într-adins,Din felul cel de iarbă şi îţi va trece-ndată.Apoi…

  • Fluturele şi musca

    Pe lîngă o tulpină de trandafiri în floare,Gîngănii serta,Ferta,Îmi zbîrnîiau la soare.Un Fluture ş-o Muscă d-o parte p-un bobocSe jeluiau cu foc.„Păianjenii d-o vreme se înmulţesc şi-s groaznici.Noi, negreşit pieri-vom, fiindu-ne ispravnici.Destul nu era nouă a pasărilor goană?Mai trebui prăpădul de l-astă lighioană?”Zicea biet Fluturelui,Cu graiul blînd ca mielul.„Cică-s burdufi de carte, a Muscă îi…

  • Găina şi porumbiţa

    Fiind vecini p-aproape o dalbă PorumbiţăŞ-o Găinuşe ciuşe,Râvnea cum Porumbelul soţia îşi iubeşte,Şi cum o cuibăreşte,Sprijinitor fiindu-i, ca un arac la viţă.„Aşa mi-ar fi Cocoşul, viclean, zise găina,Mai des de mi-l voi duce prin cuib pe la vecina.”Şi ambele perechi o strânsă legăturăDe prietenii făcură.De cinci ori sântul soare blând vede trandafirulDe cinci ori cruda…

  • Muzicantul şi Vodă

    Un cîntăreţ vestit,De împăraţi cinstit,Mergînd cu muzicanţii, lui Vodă dezmierdareFăcu prin o cîntare.Acesta bucuros,Făgădui pe dată un dar foarte frumos.Viind apoi să-şi ceară dorita răsplătire,Cu gînd ca s-o păstreze ca dulce amintire,Păli cînd Vodă-i zise: „Urechea-mi desfătaşiCu sonuri drăgălaşi;De vei primi tu darul, te-alegi c-un bun folos;Din zgomotele tale, nimic eu nu am scos.Tu sunete…

  • Leul şi vulturul

    Un Leu, cu vizuina într-o pădure marePrieten c-o Maimuţă ajunse ca să fie.Ducîndu-se aceasta odată în primblare,La Leu ai săi puiendri în pază dă să-i ţie.Un Vultur cu seci foaie,Pe sus le dă tîrcoale,Şi-ndată-i şi răpiCum Leul adormi.Trezindu-se acesta, mîhnirea l-a lovitVăzînd în unghi la Vultur depozitu-i răpit.„Cumetre-i, zise Leul, noi suntem tariŞi mari:Tu, împărat…

  • Luna şi cîinii

    Luna şi cîinii

    În noaptea negurată a unei ierni geroase,La noi cum se găsesc,La Lună-ncep să latre potăi jegodioaseCe-n veci chelălăiesc.„De ce, o javră zice, acel ghem mic prin ceaţăAleargă, de se-nhaţăDe noi?” „De ce, alta răspunde,Pe hoţi călăuzeşte, şi-n umbră el ascundeP-acei tîlhari ce supăr ai noştri domni, şi paceNicicum nu dă el nouă?” „Noi alt n-avem…

  • Muzele

    Muzele

    Acum mare, dragii moşului, nepoţei şi nepoţele, spun că muzele erau nouă surori care de care mai frumoase, mai drăgălaşe şi mai înţelepte. Ele erau fete ale lui Joe, făcute cu Mnemosina, zeiţa aducerii aminte, şi cântau toată ziulica, se zbenguiau şi se dezmierdau în jocuri zglobii. Fiecare din ele îşi avea câte un dar…

  • Sabia lui Damocles. Urechea lui Dionisie

    Sabia lui Damocles. Urechea lui Dionisie

    Oraşul Siracuza din ostrovul Sicilia era odinioară un sătuleţ. Stăpânitorul din vechime al lui se numea tiranul Siracuzei. Unul din acei tirani s-a chemat Dionisie cel bătrân. Acest stăpânitor, cârtitor şi temător din firea lui, în fiecare din supuşii lui vedea câte un vrăjmaş. Şi atât de mult iubea el stăpânirea, încât socotea că lumea…