Înainte vreme, aşa ne spun bătrânii, umbla prin lume şi prin ţară o pereche de oameni. Unul era bătrân, cu barba albă, dar drept şi în putere. Avea nişte ochi ageri şi o facia blândă, din care puteai citi că acest om a suferit multe, dar că suferinţele nu l-au putut şi nu-l pot înfrânge.…

Un sătean, fiind de n-avea după ce bea apă, îşi luă toporul pe mână odată şi plecă la oraş, ca să vază de n-o putea găsi ceva de lucru, la tăiatul lemnelor, ori la altceva. Trecând pe lângă un heleşteu, văzu o mulţime de raţe sălbatice. El se ştia bun aruncător. Voi dar să cerce…

I Un flăcăiaş odată, întârziind prin sat, cătă să se adăpostească undeva, dar parcă era un făcut: unde năzuia, ori că găsea piţigoiul la uşă, ori că uşa era închisă tun; se fereau oamenii de dânsul ca de holeră ori ca de ciumă. Pasămite era îmbrăcat cu haine de slujitor de la Domnie. Şi se…

Un om avea odată un copil. Acesta ieşea adesea dimineaţa cu strachina cu lapte afară şi mânca. Lângă curtea acestui om era o grădină mare plină de hălăciugă1 şi nelucrată. În această grădină se pripăşise un şarpe. Într-una din zile şarpele se luă după mirosul laptelui şi veni până lângă copil. Copilul era încă micşor…

Spun să fi fost un boier mare moldovean, de pe timpul binişliilor1 şi al gugiumaniilor2, care să fi avut o nepoată. Cam trăinicică era făta: dar era nepoata boierului. Cînd trecea pe podul domnesc, alăturea unchiului, tinerii boiernaşi îşi dădeau coate. Boierul ajunsese la cărunteţe şi ar fi dorit, vedeţi D-voastră, să-şi mărite nepoata. Ea…

Un sălaş de ţigani se luase odată la ceartă. Şi fiindcă obiceiul lor este de a vorbi toţi deodată, mai cu seamă cînd se ceartă, de nu se mai pot înţelege, a rămas şi la români vorba de cînd văd cîte vreo ceartă ori gîlceavă printre ai lor zic că era o pălălaie ţigănească. Astfel…

Un cizmar odată, mergînd să se rază la un bărbier, rămase cu gura căscată şi uimit de plăcere, auzind o mulţime de păsărele ce cîntau de te credeai în rai. Din fiecare colivie, şi era cam încărcată prăvălia bărbierului de colivii cu păsărele, din fiecare colivie zisei, ieşea cîte o cîntare păsărească, ce nu se…

Preotul unui sat avea un fin ţigan. Dorind preotul ca finul să fie un bun creştin, îl luase pe lîngă dînsul şi cu mare chin îl învăţă să se închine şi să zică pe dinafară două, trei rugăciuni mici, precum şi Tatăl nostru. Nu se poate spune cîtă bucurie avu preotul cînd văzu că finul…

Hanţ, nume ce va să zică Ion, era un săsăloi voinic şi muncitor cât nu se poate spune. El se pomenise în curtea unui boier mare de-ai lor, căruia pe limba neamţului îi zice baron. Moşu-său, tată-său îmbătrânise slujind la curtea acestui baron. El însuşi, după ce se mări, ajunse a fi rândaşul curţii. Boierul…

Pe vremile acelea Vilara era tare şi mare. De boier, boier; de învăţat, învăţat; dar se pricepea la multe drăcii. Om bogat, el luase în otcup1 ocnele şi vămile ţării (aşa se zicea pe atunci arendăşia astor venituri ale ţării). El punea în pâine pe slujbaşii de la aceste două aşezământuri, el îi scotea. Şi…

Un ţigan, auzind că ban la ban trage, ce se gîndi el, ce plănui, că numai iacă îşi dezleagă chimirul. Şi, scoţînd o para, o legă cu o aţişoară şi se duse la vistierie. Rîzînd, ţiganul zicea: „„Dacă o fi adevărată zicătura, apoi are să mi se umple chimirul de bani“.” Atunci îşi aruncă paraua…

Prin nişte hăţişuri, într-o poiană, omul pusese mai multe curse pentru fiare sălbatece. Un biet cocor, nu ştiu cum se rătăci de stolul lui, că-l apucase seara pe drum. Lăsîndu-se jos, ce făcu el, ce drese, că numai clapc! dete într-o cursă d-ale omului. Vru el să scape; şi zbate-te în sus, zbate-te în jos,…

Ion era un om cinstit şi harnic, nevoie mare. Avea la mînă o adevărată brăţară de aur. Meşteşugul lui îi aducea din destul. Cînd se punea pe lucru, el scotea într-o săptămînă mai mult decît alţii într-o lună. Vezi, că era meşter bun şi dibaci. Unde punea el mîna punea şi Dumnezeu mila. Ieşea lucrul…

Un advocat limbut, şi unde s-a văzut advocat moale de gură? de cei adecă ce în viaţa lor nu fac altceva decît numai încurcă lumea, ajunse la ceasul morţii. Cît trăiesc, ei nu visează decît pledoarii, cestiuni prealabile şi escepţiuni, chichiţe şi clenciuri, paragrafe şi articoli combinaţi cu alţi articoli de cari au la îndemînă,…

A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un sîrb. El avea o spuză de copii şi era aşa de ţigănos, de-şi mînca de sub unghii, cum se zice. Cînd se ducea şi el, ca toţi ai lor, prin sate să cumpere grîu sau alte boabe, ca să facă negoţ, apoi nu era destul…

Un ţigan lăcătuş plecase, cu uneltele sale, după agoniseală din sat în sat. După ce umblă cît umblă, cînd fu să se întoarcă la sălaşul lui, îl apucă noaptea de mărginea unei păduri. Ce să facă el? Unde să mîie peste noapte? Şi fiindcă pădurea nu era aşa întinsă şi sălaşul lui nu prea departe,…

În vremea de demult, pe cînd şi dracii umblau pe pămînt şi-i cunoştea lumea, căci azi nu se mai cunosc oamenii din draci, în vremea de demult, zic, s-a întîlnit odată un neamţ cu un drac, şi se cam luară la colţ. Dracul zicea că el ştie să cînte un cîntec frumos şi lung. Neamţul…

Un mocan1 muncise şi se trudise, vai de lume, pînă ce-şi agonisise şi el o turmuliţă de oi. Ajuns stăpîn, îi veni şi lui poftă să ştie ce este biserica. Merse, deci într-o duminică şi el la biserica satului, lîngă care poposise cu oile. Din întîmplare, tocmai în ziua aceea se citea Cazania care tîlcuia…

Sîrbului îi murise muierea. — Şi-ţi pierduşi nevasta! Îi zise un prieten ce-l întîlni, ducîndu-se la moş popa ca să-l cheme să-i citească stîlpii. Bietul sîrb era aşa de trist încît îi pica din ochi lacrămile cît pumnul. — Aşa, frate, răspunse el. Şi ce mai cumaş1 de muiere era. Să întoarcă cineva lumea cu…

Un ţigan odată avea o iapă. Şi, nemaiavînd ce mînca nici el, nici iapa, vru să o schimbe pe bani. Mergînd la obor, întîlni un geambaş1 şi-i zise: — Mă nene geambaş, aşa te rog, mînca-te-aş, pune şi tu o vorbă bună pentru iapa mea cînd s-o arăta vrun muşteriu, că te cinstesc eu. —…

Un drac de muiere nurlie, care avea pe vino-ncoace, şi-i zbura ochii din om în om ca o păsărică din pom în pom, voia să puie coarne bărbatului. Acesta, cum simţi, puse în gînd să o vindece de patima iubitului, însă cu un cusur subţire, aşa ca să nu o dea tîrgului. Voia, vezi, să-i…

Un oarecare episcop de Buzău avea obicei de cerceta curtea pe furiş, asculta pe la ferestrele chiliilor şi bănuia pe călugări de fitece lucru de nimic. Într-una din zile un lăcătuş ţigan, d-alde lacăte direg, chemat fiind de către un călugăr spre a-i drege cheia de la o broască stricată, îşi aşezase nicovala în pămînt,…

— Măi ciobane, zise neamţul, nu vezi cît de ostenit ţi-e măgarul? După ce că tu eşti călare pe dînsul, apoi ai mai pus şi sedilele cu brînză. — Doară n-o să-ncalice el pe mine! răspunse ciobanul. — Nici eu nu zic aşa; însă ca să-l uşurezi, ia tu cobiliţa cu sedilele d-a spinare. —…

— Măi, teteo, zise dănciucul, dară la Blagovate să mănîncă lapte? — Ia, auzi, auzi, bătu-l-ar Dumnezeu şi toţi sfinţii de măgari! Da Filifiştenii nu poţi să zici, împieliţatule?

— Aide, mă danciule, la muncă! zicea isprăvnicelul. Logofătul a zis că mîine avem să mergem la arătura de la marginea satului despre rîu, iară azi să sfîrşim pe cea din deal. — Iaca nu merg, mă, nu merg. Astăzi nu sunt bun de doftă. — Nu se poate să nu mergi. Tu eşti cel…

Părinte, zicea un ţigan rob, în vîrstă ca de 70 de ani, văz că nu o să mai am zile multe de trăit. Roagă şi sînţia-ta pe boierul să mă ierte şi să-mi dea drumul. Mă voi bucura şi eu în bătrîneţele mele de două, trei zile albe, că mult am mai robit şi multe…

Popii de la RichiţeleToţi aveau ciubuce şi lulele;Numai biet popa StoianCu luleaua de cocean.Cînd mergeau la rugăciuneToţi luau cîte-un tăciune;Cînd era pe l-Aghios1Ieşea fumul gros;Iară cînd pe l-Axion2Nu se vedea om cu om.

Spun, măre, că D-zeu, după ce a urzit pămîntul cu ariciul, avu poftă să facă şi oameni. El şi-a împlinit pofta inimii tocmai pe tocmai. Făcu pe om şi se veseli o toană. Căţelul, cum este el linguşitor, tot făţîia din coadă şi se gudura pe lîngă Dumnezeu; iară Dumnezeu îl luase în nume de…

Un moşnean chiabur, plin de bucurie pentru că se întorsese fiu-său dinnăuntru, unde fusese să înveţe carte înaltă, pofti pe vecinii săi, toţi moşneni1 ca şi dînsul, într-o seară, ca să le înfăţişeze copilul; iară acesta să-şi arate procopseala. Ce e drept, băiatul învăţase carte pînă din sus de brîu, şi dascălii îl lăudau că…

Preotul Muşat, dintr-un sătucean,se dusese la o moară, cu paracliserul1, ca să macine cîţiva saci cu grîu şi cu porumb. Şi fiindcă nici în satul lor, nici în satele învecinate nu erau mori, preotul fusese nevoit să se ducă tocmai la al patrulea sat. Era în postul Paştelui. Înjugă boii la car, puse grăunţele într-însul…