Un mocan¹ muncise şi se trudise, vai de lume, pînă ce-şi agonisise şi el o turmuliţă de oi. Ajuns stăpîn, îi veni şi lui poftă să ştie ce este biserica. Merse, deci într-o duminică şi el la biserica satului, lîngă care poposise cu oile.

Din întîmplare, tocmai în ziua aceea se citea Cazania care tîlcuia mai pe şart² judecata cea mai de apoi din Evangelie. Auzind mocanul de chinurile şi muncile ce au să paţă cei păcătoşi, după greutatea păcatelor lor, îl puse pe gînduri şi se posomorî, de nu mai semăna a el. Se vede că se ştia el cu ceva încurcat la sufletul său.

Ducîndu-se la tîrlă³, toţi ciobanii, cu baciul în cap, îl rugară să le spuie şi lor ce zisese moş popa.

— De va fi aşa cum a zis popa, răspunse el, apoi să ştiţi că are să ne ia dracul pe toţi.

---

1. mocan — locuitor (român) din regiunile muntoase (în special ale Transilvaniei), care posedă turme de oi. ↩︎
2. după șart — după o anumită rânduială, după obicei. ↩︎
3. tîrlă — loc neîmprejmuit și neacoperit unde se odihnesc vitele sau oile în timpul pășunatului. ↩︎