Category: Ţări şi regiuni
-
Friptura lui Su Tungpo
Într-un an, pe vremea cînd Su Tungpo era guvernator la Hangiou, acesta a dat ordin ca lacul Sihu să fie curățat și limpezit spre marea bucurie a celor care locuiau aici. De atunci localnicii nu au mai avut a se teme nici de secetă, nici de revărsări. În semn de mulţumire, de Anul Nou, locuitorii…
-
Judecata evantaielor
Su Tungpo fusese numit guvernator la Hangiou. Vestea se răspîndise în tot orașul, iar oamenii se îmbulzeau în fiecare zi, în fața prefecturii, să-l vadă pe noul guvernator. Dar degeaba așteptau oamenii că Su Tungpo nu se arăta. Într-una din zile doi oameni băteau de zor în poarta prefecturii, strigînd în gura mare să li…
-
Izvorul tigrilor
Trăiau odată doi frați: pe cel mare-l chema Tigrul cel Mare, pe cel mic — Tigrul cel Mic, şi li se dusese vestea pentru vitejia lor. Auzind de frumuseţile orașului Hangiou, cei doi frați au plecat spre acest loc. În drumul lor, au ajuns la poalele unui munte de lîngă Hangiou unde au dat de…
-
Peştele cumetrei Sung
Lîngă podul retezat din Hangiou se afla odată o colibă. Stăpînul colibei se prăpădise şi nu rămăsese decît soţia acestuia Sung U-Sou sau cumătra Sung și fratele lui mai mic, un băieţel de doisprezece-treisprezece ani Siao Şu. Sung U-Sou era tînără și arătoasă și toţi vecinii o îndemnau să-și refacă viața, dar ea nu putea…
-
Vasele Carului Mare
Pe muntele Împăratului de Jad se afla odată o peşteră denumită „Peștera Dragonului Zburător“, dat fiindcă în această peșteră trăia un dragon care din zece în zece zile ieșea din peșteră prin văzduh împrăștiind perle de foc. Acesta era un fel de joc al lui: scuipa perle de foc şi apoi zbura după ele ea…
-
Podul aşteptării
Era la Hangiou pe vremuri, în apropierea Turnului Ceasului, un mic pod de piatră lîngă care se aciuise un vraci tare priceput, dar cam ciudat, și care avea un picior mai lung și altul mai scurt. Își pusese o umbrelă lîngă pod şi mai așezase o lădiţă veche cu leacuri pe care ziua ședeau bolnavii,…
-
Monumentul cu prunişor
Cu mult timp înainte, la Hangiou trăia un meşter cioplitor de piatră foarte iscusit. Acesta, toată viața lui, pînă ce barba i s-a făcut colilie, a tot cioplit la piatră. Singura lui avere era măiestria braţelor cu care însuflețea piatra. Îmbătrînise meșterul, se adusese de spate şi vederea îl lăsase, dar tot urca muntele zi…
-
Ceaiul „Fîntîna Dragonului“
Cu mult timp înainte, pe locul numit Fîntîna Dragonului se întindea un cătun în care trăiau vreo zece familii. Locuitorii acestui cătun o duceau ca vai de lume; munceau de se speteau şi de abia aveau cu ce să-și ducă zilele. Într-o colibă prăpădită, la marginea cătunului, locuia o bătrînă, singură-singurică. Era aşa de bătrînă,…
-
De ce broscoii au pete pe spinare
Cu mult, mult timp în urmă, păsările s-au hotărît să se adune în înaltul cerului şi să dea o mare, mare petrecere. Vestea aceasta a purtat-o Libelula pe aripile ei smălțuite spre pampasul cel nesfîrşit, spre inima umbroasei selve, spre culmile înalte şi spre piscurile înzăpezite ale Anzilor. Toate păsările s-au împodobit cu cele mai…
-
Furnicuţa Juanita
Cu mulți ani în urmă furnicuța Juanita îşi construise o căsuţă la rădăcina unui arbore stufos. Îi plăcea să trăiască acolo ferită de celelalte vietăţi ale pădurii și chiar de suratele ei, furnicile. Într-o dimineaţă, pe cînd era în căutare de provizii pentru cămările sale, găsi o cireaşă mare și frumoasă, coaptă şi dulce ca…
-
Povestea dantelei
S-a întâmplat de mult, de mult, în selva Paraguayului. Căzuse o ploaie foarte puternică. Cupele arborilor străluceau proaspăt spălate, iar printre ierburi susurau pârîiașe vesele. Furnicile selvei, care sînt niște furnici foarte mari, cărau cu spor provizii de apă şi de hrană. Arañitas, păianjenii, priveau liniștiți firele argintii pe care le țesuseră în timpul nopţii…
-
Poveste (Prostia omenească)
A fost odată cînd a fost, că dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti. Noi nu sîntem de pe cînd poveştile, ci sîntem mai dincoace cu vreo două-trei zile: de pe cînd se potcovea puricele cu nouăzeci și nouă de ocă de fier la un picior și tot i se părea că-i ușor. Cică era…
-
Poveste năstruşnică
A fost odată un tată care avea trei feciori. Cât au fost mici, s-a ocupat singur de ei, căci mama lor pierise de la ultimul băiat născut. Dar când au mai crescut copiii, i-a lăsat pe fiecare să se ducă unde o vedea cu ochii, ca să-şi aleagă ce meserie ar fi vrut ei. Le-a…
-
Povestea duhului Mirloret
Se spune că a fost odată o bătrână tare curajoasă şi harnică, dar era săracă; neavând bordeiul ei, locuia în ruinele unui vechi castel; de aceea toţi o numeau bătrâna din castel. Oamenii se cam temeau de ea, fiindcă toţi ştiau că ruinele castelului erau bântuite de stafii şi totuşi bătrâna locuia fără frică acolo.…
-
Castelul din Ardeni
Cutreierând Ardenii — un masiv muntos de mică altitudine, însă plin de turbării — călătorul neatent poate cădea pradă câmpurilor mişcătoare de turbă, care-l înghit fără să lase vreo urmă. Pe vremuri, acolo, pe platoul cel mai înalt, se înălța un castel strălucitor de-ţi lua ochii. Stăpân pe acest castel era un nobil tare hain…
-
Braconierul şi mistrețul
Toată lumea ştie că Sfântul Hubert este protectorul vânătorilor şi că şi-a petrecut zilele lui de pustnic prin pădurile Ardenilor. De aceea nici nu ne mirăm când auzim tot felul de poveşti vânătoreşti de la locuitorii acestor regiuni, care au darul vânătorii şi al poveştilor. Vă închipuiţi că nu totdeauna vânătorii din partea locului au…
-
Ţăranul cel şiret din Mussot
Mussot era un cătun pierdut printre dealurile acoperite de vii ale regiunii Reims şi, acum vreo două-trei sute de ani, era renumit prin turmele lui de oi şi de vaci. Pe vremea aceea, trăia în Mussot un ţăran şiret, care ştia să se descurce aşa de bine, încât chiar din cea mai neînsemnată întâmplare el…
-
Cele trei dorinţe
Trăiau într-un sat un moş şi o babă, care trecuseră cam de multişor de şaptezeci de ani, dar erau sănătoşi şi încă în putere, aşa că n-aveau de ce să se plângă, mai ales că adunaseră şi ceva părăluţe în cei vreo cincizeci de ani cât îşi duseseră amarul împreună. Toţi oamenii din sat îi…
-
Dragoste de mamă
A fost odată o văduvă şi toată bucuria ei era o fetiţă de cinci ani, durdulie, frumoasă şi pe deasupra şi ascultătoare. Dimineaţa stătea cuminte în grădină şi se juca cu păpuşa, îngânând tot felul de cântece născocite de ea. După-masă căuta să-i dea mamei ei câte un ajutor la ce era şi ea în…
-
Patru fraţi năzdrăvani
Au fost odată patru fraţi gemeni. Şi fiecare era înzestrat cu câte un har. Primul putea înghiţi toată apa mării. Al doilea avea un gât de fier. Pe al treilea nu-l putea arde focul. Al patrulea îşi putea ţine la nesfârşit respiraţia. Adesea, primul se ducea la mare şi se întorcea cu o plasă uriaşă…
-
Fată frumoasă şi norocoasă
A fost odată, demult, o preafrumoasă fată. Şi toate au fost bune pentru ea cât timp a trăit mama ei cea bună. Când a rămas doar cu tatăl ei vitreg, viaţa ei a fost un chin. Dar fata le-a îndurat pe toate, gândindu-se că poate va veni vremea măritişului şi vreun tânăr cumsecade s-o opri…
-
Naiul fermecat
A fost odată un ţăran care avea un petec de pământ pe care toţi ceilalţi ţărani nu-l doriseră când se făcuse împărţeala de către rege. De ce nu l-a vrut nimeni? E lesne de înţeles. Fiindcă era pământ tare, nisipos, ce părea că nu avea să rodească niciodată. Dar s-a apucat bietul om să-l sape,…
-
Copacul vorbitor
A fost odată o regină, frumoasă ce-i drept, dar tare avară. Strânsese în palatul ei tot ce era mai rar în lume şi mai de preţ. Dar într-o bună zi, un prinţ străin, care venise de foarte departe numai ca să admire colecţia rară a reginei, îi spuse cu un aer de trufie: — Aveţi…
-
Prinţul înfumurat
A fost odată o împărăteasă bună şi frumoasă, mai frumoasă ca virtutea, dar avea un fiu rău şi urât, mai urât ca păcatul. Şi, cum ea era femeie, mai mult prinţul, fiul ei, se ocupa de treburile ţării. Şi acesta se purta atât de rău cu toţi curtenii şi cu cei din jurul lui, încât…
-
Cele trei brățări
A fost odată o văduvă care a rămas cu trei fete, frumoase şi harnice, numai bune de măritat. Şi într-o zi, pe când se afla văduva în pădure să adune vreascuri pentru foc, iată că în faţa ei apăru o bătrânică şi-i spuse: — A venit vremea ca fetele tale să-şi aleagă soarta. Soarta lor…
-
Rodiile de aur
Despre rodiile de aur străbunica i-a povestit bunicii, şi bunica, mamei şi mama, nepoatei ei. Şi povestea era despre un rege care avea în grădina palatului său, printre alţi pomi minunaţi, şi unul care-i făcea în fiecare an trei rodii de aur. Când se apropia vremea lor, el întărea paza zi şi noapte, ca să…
-
Tom Tit Tot
A fost ODATĂ o femeie care avea o fată. Într-o zi făcu ea cinci plăcinte şi, când le scoase din cuptor, văzu că le lăsase prea mult şi coaja era cam tare. Aşa că-i spuse fetei: — Fată, pune plăcintele astea pe policioară şi lasă-le acolo un pic. S-or face ele bune de mâncat. Vroia…
-
Rochiţă-de-muşchi
Trăia odată într-o colibă o văduvă săracă şi bătrână, care avea două fete. Cea mai mică, frumoasă ca soarele, n-avea mai mult de nouăsprezece sau douăzeci de ani. Maică-sa lucra de dimineaţă până seara să-i facă o rochie. Un negustor începu să-i facă curte mezinei. Venea mereu şi-i aducea tot felul de lucruri. Omul o…
-
Câinele cu dinţi mărunți
Odată, demult, trăia un negustor care străbătea lumea în lung şi-n lat. Într-una din călătorii îl atacară hoţii. l-ar fi luat ei şi viaţa şi banii, dacă nu-i sărea în ajutor un câine mare, care îi puse pe tâlhari pe fugă. După ce-i alungă pe răufăcători, câinele îl luă pe negustor acasă (şi avea câinele…
-
Zâna Verde
A fost odată un bătrân care avea două fete. Una era cuminte şi la locul ei, iar cealaltă, mândră şi îngâmfată de nu-i ajungeai cu prăjina la nas. Bătrânul însă pe ea o iubea cel mai mult şi ei îi dădea bucatele cele mai alese şi hainele cele mai frumoase. Într-o zi, fata cea cuminte…