Scrie, logofete, scrie!

  • 3 minute
  • 451 cuvinte
  • 33 vizualizări

Era un boier poznaş, căruia nu prea putea să-i intre în voie fitecine. Odată, avînd trebuinţă boierul de un logofăt1, dete sfară printre logofeţi despre una ca aceasta.

De îndată droaia de logofeţi începu a merge la boierul, şi cu metanie plecată, cerea să fie priimit în slujbă. Boierul, care ştia că numai să arunce cu căciula şi va veni o spuză de logofeţi, ca părul din cap, se ţinea cam greu. Şi cum era şi de poznaş, pe fiecare din logofeţi cum venea, aşa îl trimetea să se plimbe.

Un potcaş2 de logofăt, însă, îi veni de hac. Cum se înfăţişă la boierul, nu ştiu ce făcu, nu ştiu ce drese, că boierului îi cam plăcu boiul, înfăţişarea şi vorbele lui, căci, ce e drept, erau hazlie şi ţanţoşe. După ce îi arătă hîrtie şi condei, îi zise şi lui, cum zisese şi la toţi ceilalţi logofeţi, care mai venise:

— Scrie, logofete!

— Scriu, boierule, răspunse el.

Şi după ce scrise aceste vorbe, stătu. Boierul, văzînd că aşteaptă şi nu mai scrie, îi zise iarăşi:

— Scrie, logofete, scrie!

— Scriu, boierule, scriu.

Astfel merse treaba pînă de vro cincisprezece, douăzeci de ori.

În cele de pe urmă, luă boierul să vază ce scrisese.

— Tu eşti de mine, por’-de-cîine, îi zise boierul şi de astăzi chiar să ştii că eşti în slujba mea.

— Mă cam bătea pe mine gîndul despre una ca asta, boierule, răspunse el zîmbind.

Apoi, luîndu-şi inima în dinţi, întrebă şi el pe boier, zicînd:

— Te rog, boierule, ia spune-mi de ce nu ţi-a plăcut scrisul de la nici unul din cîţi logofeţi s-a înfăţişat la d-ta?

— Să vezi, tu, mă, scrisul la mai mulţi mi-a plăcut, dar ceea ce scrisese nu mi-a plăcut. Unii îmi scria Tatăl nostru, sau Crezul pare că eu aş fi fost popă. Alţii îmi scriau la jelbi cu genuchi plecate şi cu lacrămi fierbinţi, de cît p-aci era să mă opărească. Iară alţii mizgăleau hîrtia cu nişte zapise şi cu nişte fleacuri de parcă le vîndusem vrodată brînză, şi d-aia le-am dat tutulor răvaş de drum. Tu însă n-ai scris aşa frumos cum unii din logofeţi scrisese; dară n-ai ieşit din cuvîntul meu. Şi să ştii, tot aşa să umbli cît vei fi la mine, c-apoi te aşteaptă falanga3.


  1. logofăt — secretar, scriitor într-o cancelarie. ↩︎
  2. potcaș — poznaș. ↩︎
  3. falangă — un fel de sul de lemn de care se legau, în Evul Mediu, picioarele celor condamnați să fie bătuți la tălpi. ↩︎