Tag: Basme fantastice
-
Ce a păţit prima pisica la ţigani
Când prima pisică ajunse la ţigani — în ce fel n-a înţeles nimeni până azi, căci n-avea ce să caute şi să găsească acolo, n-avea ce să roadă şi ce să muşte — pe scurt, când prima pisică ajunse la ţigani, aceştia se speriară rău şi nu ştiură ce să facă cu ea. Căscau gura…
-
Istoria fracului
S-ar zice că nimeni nu poate să cânte atât de mult ca nemţii şi d-asta s-a supărat tare la vremea lui dracul. Se duse de aceea la un neamţ şi se prinse cu el care dintre ei doi avea să cânte mai mult. Neamţul făcu liniştit târgul şi-l luă pe drac în spinare pentru ca…
-
Ţiganul şi zmeul
O dată un ţigan se nimeri cu un zmeu (duh). Unii spun că a fost dracul; e posibil însă că acela să fi luat doar chipul acestuia, căci zmeul poate să facă şi aşa ceva. Stând ei astfel la sfat, ajunseră să vorbească despre care dintre ei e mai puternic. Cum fiecare dintre ei se…
-
Baovao, baovao! Pitpalac, pitpalac!
Într-un sat trăia odată o cârciumăriţă frumoasă care număra, fireşte, mulţi adoratori şi admiratori printre cei ce veneau să bea zilnic aici. Cârciumarul, bărbatul ei, se simţea, din pricini lesne de înţeles, onorat de asta şi îngăduia, ca şi cum n-ar fi băgat de seamă, să i se arunce nevesti-si priviri şi să i se…
-
Dumnezeu ca naş
Ostenit de multă perindare prin lumea largă, Domnul Dumnezeu ajunse cu însoţitorul său Sfântul Petru într-o seară la un ţăran bogat căruia voi să-i ceară ospitalitate. Dar când vorbiră cu el şi-l rugară să le dea o cină şi un loc de odihnă, ţăranul îi alungă, iar la rugămintea lor de a le tăia o…
-
Oaia cu lâna de mătase sângerie
Un copil orfan, căruia îi muriseră tatăl şi mama, se tocmi la un om care avea cinci oi. Acesta îi dădu câte un galben de oaie ca să le păzească şi-i zise să caute în pădure un loc de păşune. Când avea să se întoarcă înapoi, la toamnă, avea să-i dea pentru fiecare nouă oaie…
-
Peripeţiile călătoriei lui Petru Săvoianţu
Întâmplările despre care vorbeşte această poveste sunt deosebit de ciudate, căci mă pun chezaş că sunt adevărate. Satul Ciuchici e destul de cunoscut şi acolo trăieşte încă feciorul celui care a trecut prin toate aceste peripeţii şi pe care l-am cunoscut şi eu foarte bine, pe numele său Petru Săvoianţu. Nu doar o dată ne-a…
-
Solia din cer
Un om sărac, nemaiştiind cum să se hrănească, îşi părăsi în ascuns casa, femeia şi copilul, lăsându-i în voia sorţii. După ce umblă încoace şi-ncolo o vreme, ajunse pentru prima oară de când trăia într-un oraş mare cu case înalte, bogate. Cu mâinile împreunate la spate, mergea încet pe străzi, fără să-şi desprindă privirea de…
-
Posturile Sfântului Petru
Sfântul Petru avea cândva de drăguţă o pescăriţă, căreia îi făcea tot soiul de hatâruri. Între altele, ea avu odată mare noroc la pescuit şi într-o noapte adună o imensă grămadă de peşte, pe care o duse apoi la piaţă. Deoarece însă îi era mai uşor să prindă peştele decât să scape de el, trebui…
-
Coborârea lui Cristos de pe cruce
În faţa crucii pe care era răstignit Mântuitorul lumii se aflau, printre alţii, un maghiar, un neamţ, un valah şi un rascian (slav ilir). Şi pe ei îi cuprinse o tristeţe adâncă, iar după ce Domnul îşi dădu duhul, voiră să-l înmormânteze. Deoarece soldaţii romani păzeau straşnic Golgota, nu ştiau cum să ajungă în posesia…
-
Cum şi-au pierdut ţiganii biserica
Ţiganii au avut odată pentru slujba lor o biserică frumoasă ridicată solid, în vreme ce valahii şi-au înălţat una din slănină şi şuncă. Ţiganii nu mergeau tocmai des la biserica lor şi, deoarece ei fuseseră dintotdeauna răi gospodari şi nu le plăcea să se îngrijească de ziua de mâine, se uitau adesea cu jind la…
-
Lumânarea ţiganului
Pe un drum desfundat şi mlăştinos, căruţa unui ţigan, în care acesta îşi încărcase întreaga familie, cortul şi bulendrele sale, intrase odată până la osie în noroi. În ciuda tuturor îndemnurilor din gură şi din bice, la care se pricep temeinic doar ovreii şi ţiganii, calul mărunţel, singurul tovarăş sârguincios din toată obştea nomadă, nu…
-
Soarele, luna şi vântul
În peregrinările sale, un ţigan zdrenţăros întâlni odată Soarele, Luna şi Vântul. Trecând pe lângă ei, le zise: — Ziua bună unuia dintre voi trei! Cei salutaţi râseră pe seama veselului flăcău tuciuriu, dar nu se putură dumiri ce era cu aceste bineţe ciudate. — E limpede, zise Luna, de obicei tăcută, că ţiganul la…
-
Calea laptelui
Calea laptelui, care se întinde noaptea pe cer ca o fâşie de ceaţă, nu e altceva decât o grămadă de paie risipite. Căci Sfânta Vineri le-a furat cândva din stogurile aflate în curtea Sfântului Petru şi, fugind în ascuns, le-a risipit pe multe dintre ele.
-
Originea muştelor golumbace
La o zi de mers în sus de Orşova, la poarta unde apele puternice ale fluviului Dunării, după ce străbat câmpiile maghiare, intră din nou în munte, se întind pe un mal stâncos străvechile cetăţi de la Golumbaci, azi în ruină. În jurul zidurilor lor se ridică recife muntoase uriaşe, despicate de peşteri adânci. Într-una…
-
Rândunica
După o legendă, a fost cândva o fată care se sfădea cu părinţii ei şi-i vorbea de rău pe alţii. De aceea a fost prefăcută sub chipul pe care îl are astăzi şi de-atunci trebuie să-şi facă cuibul în hornuri, expunându-se fumului care înnegreşte.
-
De ce nu mai e albina albă
Când Dumnezeu a făcut lumea asta, o trimise pe albină la diavol să-l întrebe cum e mai bine, să facă mai mulţi sori sau unul singur? Albina se duse, puse diavolului întrebarea şi se aşeză şiret pe capul lui. Necuratul cumpăni cum să răspundă înţelept la întrebare şi zise pentru sine: „Dacă ar fi mai…
-
Babacai
Chiar în faţa cetăţilor de la Golumbaci, se ridică în mijlocul apelor înspumate ale Dunării un con înalt de stâncă numit Babacai, ceea ce înseamnă căinţa babei, căci babă înseamnă mamă sau bătrână, iar cai, căinţă. După cum povestesc locuitorii din zonă, care sunt un amestec de valahi şi rascieni (slavi iliri), în acele locuri…
-
Jucăria uriaşului
Mai înainte pământul era locuit de uriaşi puternici. Un asemenea uriaş a găsit în timp ce ara câteva făpturi mici, aşa cum sunt astăzi oamenii; le luă din brazdă şi le duse ca pe o jucărie femeii sale acasă.
-
Retezatul
Pe patul de moarte, un stăpânitor puternic îşi lăsă copiilor săi, o fată şi un băiat, ţara împărţită pe din două. Când îşi luară în primire moştenirea, ca să o cuprindă cu privirea şi poate ca fiecare să măsoare partea celuilalt, cei doi se urcară pe cele mai mari înălţimi. Astfel băiatul se urcă pe…
-
Stânca fetei de la Luncani
La Luncani, nu departe de muntele Ruşiţa, în Almaş, se ridică stânca numită Stânca Fetei. Potrivit legendei, numele vine de la o fată care a fost necredincioasă iubitului ei şi peste care zeul iubirii, mânios, a prăvălit stânca.
-
Mânia lui Ilie
Sfântul Ilie era odată husar în slujba împăratului. Diavolul îl minţi că tatăl său bun se ţine cu nevastă-sa. Fire iute, Sfântul grăbi spre casă chiar în acea noapte şi găsi într-adevăr în pat un bărbat şi o femeie. Cuprins de o mânie oarbă, îi răpuse pe loc dar, mai apoi, aducând lumină, îşi recunoscu…
-
Călătoria lui Dumnezeu cu Sfântul Petru
(fragment) Într-o zi Sfântul Petru îl însoţea pe bunul Dumnezeu într-o călătorie pe pământ. Merseră mai multă vreme alături în tăcere, când Sfântul Petru îl întrebă pe Domnul de ce umpluse lumea şi cu oameni buni, şi cu răi. Creatorul răspunse: — Cei buni trebuie să trăiască pentru cei răi, iar cei răi pentru cei…