A fost odată ca niciodată etc. A fost odată un sîrb. El avea o spuză de copii şi era aşa de ţigănos, de-şi mînca de sub unghii, cum se zice. Cînd se ducea şi el, ca toţi ai lor, prin sate să cumpere grîu sau alte boabe, ca să facă negoţ, apoi nu era destul…

Un ţigan lăcătuş plecase, cu uneltele sale, după agoniseală din sat în sat. După ce umblă cît umblă, cînd fu să se întoarcă la sălaşul lui, îl apucă noaptea de mărginea unei păduri. Ce să facă el? Unde să mîie peste noapte? Şi fiindcă pădurea nu era aşa întinsă şi sălaşul lui nu prea departe,…

În vremea de demult, pe cînd şi dracii umblau pe pămînt şi-i cunoştea lumea, căci azi nu se mai cunosc oamenii din draci, în vremea de demult, zic, s-a întîlnit odată un neamţ cu un drac, şi se cam luară la colţ. Dracul zicea că el ştie să cînte un cîntec frumos şi lung. Neamţul…

Un mocan1 muncise şi se trudise, vai de lume, pînă ce-şi agonisise şi el o turmuliţă de oi. Ajuns stăpîn, îi veni şi lui poftă să ştie ce este biserica. Merse, deci într-o duminică şi el la biserica satului, lîngă care poposise cu oile. Din întîmplare, tocmai în ziua aceea se citea Cazania care tîlcuia…

Sîrbului îi murise muierea. — Şi-ţi pierduşi nevasta! Îi zise un prieten ce-l întîlni, ducîndu-se la moş popa ca să-l cheme să-i citească stîlpii. Bietul sîrb era aşa de trist încît îi pica din ochi lacrămile cît pumnul. — Aşa, frate, răspunse el. Şi ce mai cumaş1 de muiere era. Să întoarcă cineva lumea cu…

Un ţigan odată avea o iapă. Şi, nemaiavînd ce mînca nici el, nici iapa, vru să o schimbe pe bani. Mergînd la obor, întîlni un geambaş1 şi-i zise: — Mă nene geambaş, aşa te rog, mînca-te-aş, pune şi tu o vorbă bună pentru iapa mea cînd s-o arăta vrun muşteriu, că te cinstesc eu. —…

Un drac de muiere nurlie, care avea pe vino-ncoace, şi-i zbura ochii din om în om ca o păsărică din pom în pom, voia să puie coarne bărbatului. Acesta, cum simţi, puse în gînd să o vindece de patima iubitului, însă cu un cusur subţire, aşa ca să nu o dea tîrgului. Voia, vezi, să-i…

Un oarecare episcop de Buzău avea obicei de cerceta curtea pe furiş, asculta pe la ferestrele chiliilor şi bănuia pe călugări de fitece lucru de nimic. Într-una din zile un lăcătuş ţigan, d-alde lacăte direg, chemat fiind de către un călugăr spre a-i drege cheia de la o broască stricată, îşi aşezase nicovala în pămînt,…

— Măi ciobane, zise neamţul, nu vezi cît de ostenit ţi-e măgarul? După ce că tu eşti călare pe dînsul, apoi ai mai pus şi sedilele cu brînză. — Doară n-o să-ncalice el pe mine! răspunse ciobanul. — Nici eu nu zic aşa; însă ca să-l uşurezi, ia tu cobiliţa cu sedilele d-a spinare. —…

— Măi, teteo, zise dănciucul, dară la Blagovate să mănîncă lapte? — Ia, auzi, auzi, bătu-l-ar Dumnezeu şi toţi sfinţii de măgari! Da Filifiştenii nu poţi să zici, împieliţatule?

— Aide, mă danciule, la muncă! zicea isprăvnicelul. Logofătul a zis că mîine avem să mergem la arătura de la marginea satului despre rîu, iară azi să sfîrşim pe cea din deal. — Iaca nu merg, mă, nu merg. Astăzi nu sunt bun de doftă. — Nu se poate să nu mergi. Tu eşti cel…

Părinte, zicea un ţigan rob, în vîrstă ca de 70 de ani, văz că nu o să mai am zile multe de trăit. Roagă şi sînţia-ta pe boierul să mă ierte şi să-mi dea drumul. Mă voi bucura şi eu în bătrîneţele mele de două, trei zile albe, că mult am mai robit şi multe…

Popii de la RichiţeleToţi aveau ciubuce şi lulele;Numai biet popa StoianCu luleaua de cocean.Cînd mergeau la rugăciuneToţi luau cîte-un tăciune;Cînd era pe l-Aghios1Ieşea fumul gros;Iară cînd pe l-Axion2Nu se vedea om cu om.

Spun, măre, că D-zeu, după ce a urzit pămîntul cu ariciul, avu poftă să facă şi oameni. El şi-a împlinit pofta inimii tocmai pe tocmai. Făcu pe om şi se veseli o toană. Căţelul, cum este el linguşitor, tot făţîia din coadă şi se gudura pe lîngă Dumnezeu; iară Dumnezeu îl luase în nume de…

Un moşnean chiabur, plin de bucurie pentru că se întorsese fiu-său dinnăuntru, unde fusese să înveţe carte înaltă, pofti pe vecinii săi, toţi moşneni1 ca şi dînsul, într-o seară, ca să le înfăţişeze copilul; iară acesta să-şi arate procopseala. Ce e drept, băiatul învăţase carte pînă din sus de brîu, şi dascălii îl lăudau că…

Preotul Muşat, dintr-un sătucean,se dusese la o moară, cu paracliserul1, ca să macine cîţiva saci cu grîu şi cu porumb. Şi fiindcă nici în satul lor, nici în satele învecinate nu erau mori, preotul fusese nevoit să se ducă tocmai la al patrulea sat. Era în postul Paştelui. Înjugă boii la car, puse grăunţele într-însul…

— Cine era domnul acela care ieşi pe uşa din fund, nevastă, cînd am intrat aci? întrebă un bărbat pe femeia lui. — Ce om? bărbate, vino-ţi în fire, îi răspunse femeia. — Bre, nevastă, eu am văzut pe cineva ieşind d-aici pe uşa de din dos, cînd am intrat. Să-mi spui drept cine a…

Şi cu norocire! Trai bun şi viaţă lungă să vă dea Dumnezeu! Cu aceste vorbe de heretisire1 întîmpină pe moş Apeş un prieten vechi al său. — Să dea Dumnezeu la toată lumea, şi mie păcătosului, răspunse moşul. — Mi-a părut bine cînd am auzit că iar te-ai însurat, moş Apeş. Ştiu cît este de…

O ceată de români venise la un ţigan despre care auzise vorbindu-l de bine, şi îi zise: — Ştii la ce am venit la tine, danciule? — Ştiu, dacă mi-oţi spune, romanico, mînca-v-aş. — Uite, mă, vodă a murit. Noi am socotit să te alegem pe tine domn. — Ia nu mai glumiţi, oameni buni,…

Domnul nostru Isus Christos, în marea sa milostivire pentru neamul omenesc, merse odată în iad ca să cerceteze pe păcătoşii ce se munceau acolo, şi să vază de nu este vreunul care să-şi fi ispăşit păcatele şi să aibă parte de îndurarea sa cea mare, ca să-l ierte de osînda de veci. Domnul Christos era…

Un episcop odată plecase să cerceteze eparhia. Ajungînd la un sat, se supără foc cum de nu-i face priimirea ca la alte sate, trăgîndu-i din depărtare clopotele. După ce trase la gazdă, chemă pe preotul satului la dînsul. — Părinte, îi zise episcopul cu grai cam aspru, în toate satele pînă aci m-a primit ca…

Două prietene stau de vorbă la o răspîntie: — Aşa este, lele, greu o duce muierea cînd lipseşte stîlpul casei. Ce să facem, de, omenire suntem. Lasă că ţi-o trimite Dumnezeu mîngîiere dintr-altă parte. — Dumnezeu poate mult, leiculiţă. Dară ce mai om era răposatul! Pînă i-a ieşit sufleţelul m-a tot povăţuit ce să fac,…

Toamna, pe o noapte cu cerul senin,Un haitic de şarle1 droaie mi se ţinDupă o căţea,Care, rea din fire, pe cine-ntîlneaCa o-nfierbintată la toţi mîrîia. Locul era dosnic ş-un biet călătorC-un baston spre casă se-ntorcea de zor.Cînd în faţă iatăHaita cea turbată.Omu-ntoarce băţul şi se pregăteşteCa să dea din faţă cît mai voiniceşte. Fiindcă de…

Doi prieteni se întîlnesc; după ce-şi dară bună ziua: — Ia spune-mi, nenişorule, zise unul din ei, cum o duci tu cu femeia? — Foarte bine, răspunse el; în ziua cununiei chiar, cum am venit acasă, am luat un scaun, care mi se părea că-mi stă în cale, şi l-am trîntit aşa de tare, încît…

Doi creştini, întîlnindu-se, după ce se întrebară de ale sănătăţii, zise unul către celălalt: — Ştii că a să avem o nuntă în satul nostru? — Aşa să trăieşti! şi cine se însoară? — Iaca, se însoară Nevoie, ia pe Mînie şi-i cunună Urgia lui Dumnezeu.

Într-un sat oarecare trăia un tînăr cam nătăfleţ, căruia toţi îi zicea Gruia. Din Gruia nu-l mai scotea. El ajunsese de poveste din pricina stîngăciei lui la vorbă şi la lucru. Într-una din zile, sfară se dete în tot satul că Gruia se însoară. Pasămite i se aprinsese şi lui călcîile de dor şi se…

În grădina boierului D… de la moşie lucrau ca la treizeci de ţărani. Într-o zi cuconiţa boierului ieşise să se preumble prin grădină. Dumneaei era îmbrăcată ţărăneşte. Avea nişte fote lucrate numai cu mătase şi cu fluturaşi de argint. Iia era de borangic subţire cum este casa de păiangen, şi împodobită cu mătăsuri, fir şi…

Doi prieteni de copilărie mersese pe la şcoli în străinătate şi învăţase cartea până la brâu, adică se făcuse burduf de carte. După ce isprăviră de învăţat, se întorceau acasă cu gând ca să procopsească pe toată lumea. Unul era cititor de stele şi altul doctor. Dar fiindcă erau cam jerpeliţi, sfat făcură ei şi…

A fost o dată un boier. El avea, cum avea boierii p-atunci, şi ţigani robi şi scutelnici1 şi toate bunurile. Dintre toţi copiii de case, copii luaţi pe procopseală şi dintre toţi ţiganii, Dinu ţiganul îi căzuse tronc la inimă. Şi avea dreptate boierul. Dinu era un flăcăiandru isteţ, deştept, înfipt şi spirt, nu glumă.…

Răducu era om deştept şi păcălici în toată puterea cuvîntului. Un lucru îl cam strica. Îi plăcea pururea să-şi spele gîtul. Căci, zicea el, mă tem să nu-mi prinză gîtul rugină. Pe la lăsaturi de sec şi sărbători mari, săruta mai multe pahare pline cu apă de sapă. Dacă îl ţinea cineva de rău pentru…