Tag: Poveşti turcești
-
Nerecunoscător e omul…
A fost odată un om de neam. Pe lângă avuţii nenumărate, mai fusese înzestrat de Allah şi cu un suflet de aur: conacul său era deschis oricui. Oricine poposea la el, găsea miluire… Dar, de la o vreme, omul ăsta bun şi milos a fost atins de o boală neîndurătoare. Atunci şi-a pierdut încrederea în…
-
Keloglan cumpără „nimic“
Despre Keloglan s-au povestit multe, căci multe au fost şi isprăvile lui care o scoteau din răbdări pe bătrâna lui mamă. Se spune că, într-o bună zi, bătrâna îi puse în palmă zece părăluţe şi îi spuse: — Haide, Keloglan, flăcăule chipeș, du-te până la băcănie, ia de zece parale „nimic“ şi vino iute acasă!…
-
Keloglan şi fratele său
A fost odată ca niciodată. Pe când robi ai lui Allah erau mulţi, iar a vorbi mult şi a mânca mult se socotea a fi un păcat, trăia o femeie bătrână care avea doi feciori. Numele unuia era Hasan şi al celuilalt Keloglan, pentru că era pleşuv. Într-una din zile, bătrâna îi chemă la ea…
-
Mezina şi mărul de aur
Ascultă povestea unei preafrumoase fete. Nu va fi tristă povestea ei, căci celor frumoşi, şi mai ales buni, nu le e rea ursita… Amarul şi plânsul să fie hărăzite celor urâţi şi răi… De pătimit, pătimeşte multe omul, că aşa-i şartul vieţii… Uite, şi eu, câte n-am mai pătimit în zilele mele! M-am făcut spoitor,…
-
Fiul tăietorului de lemne
A fost odată un tăietor de lemne. În fiecare zi pleca la pădure, aduna vreascuri sau tăia crengi mai groase de copac, mergea la tîrg cu o sarcină de lemne, o vindea și cu gologanii luaţi își ducea cu ai săi traiul sărac de azi pe mîine. Într-o zi, întîlni pe drum, strînși lîngă o…
-
O poveste cu tîlc
De mult de tot trăia într-un ținut îndepărtat, spre soare-răsare, un împletitor de nuiele. Trudea cu tragere de inimă la meşteşugul său şi izbutind să facă lucruri pe cît de frumoase, pe atît de trainice, dobîndise faimă şi trăia mulţumit, alături de nevasta şi de fiica sa. Într-o zi, un paşă, trecînd călare, cu suita,…
-
Cămila şi şarpele
Se spune că un şarpe întîlni odată o cămilă. Se uită la ea, se uită, apoi îi spuse: — Ce soi de animal mai eşti şi tu! Mai mare ruşinea să ai un gît atît de lung şi de încovoiat! Cămila nu-şi pierdu cumpătul. — Sărăcuţul de tine, frate dragă! Oricît te-aş privi, nu găsesc…
-
Judecata „dreaptă“
Doi țărani se odihneau niţel într-o zi de vară, după trudnica muncă a cîmpului, cînd, deodată, se auziră neasemuitele triluri ale unei privighetori poposite chiar pe creștetul copacului sub care ședeau. — Auzi ce frumos cîntă pasărea asta minunată! De unde-o fi ştiut ea cît de mult îmi place s-o ascult? spuse unul dintre ei.…
-
Imamul și mîncarea de dovlecei
Într-un sat se statornicise, odată, un imam care, nici mai mult nici mai puţin, cerea de la binecredincioşii musulmani să-l hrănească cu rîndul. Într-o zi de vineri, urcat la amvonul geamiei, imamul, în predica sa, îi povăţui aşa: — Trebuie să ne stăvilim pornirile noastre prea pămînteşti spre lăcomie, fraţilor. Să nu nesocotim prin dispreţul…
-
Vînătorul cu noroc la vînat
A fost odată ca niciodată. Multe sînt zilele norocoase în viaţa omului! Uită-te la mine, ce om cu noroc mi-s eu: într-o zi, m-am dus la baia de aburi, şi-acolo, nici urmă de apă caldă sau măcar de tas cu care să-mi torn apă pe mine, ca să mă spăl… Într-altă zi, găsesc un inel…
-
Mărturia vulpii
A fost odată ca niciodată. Odinioară, hăt, în vremi departe tare, trăia un agă. Cum venea primăvara, își aduna toate mioarele şi mieii și îi pornea la păscut. Așa făcu și de data asta, dar un măgar bătrîn, o oaie beteagă şi un cîine rîios nu fură în stare să țină pas cu turma şi…
-
Negustorul necinstit
De mult de tot vieţuia în Istanbul un negustor care, pentru că fusese cîndva în pelerinaj la Mecca şi devenise astfel hagiu, izbutise să-şi facă faimă de om bun şi drept, dobîndind astfel încrederea tuturora. Un biet ţăran necăjit, care se smulsese dintr-ai lui şi venise la Istanbul cu gîndul să muncească din răsputeri pe…