Un om, odată, mergea la treaba lui prin nişte munţi. Alăturea drumului aude un glas milogindu-se şi grăind: — Fă-ţi milă şi pomană, creştine, şi mă scapă de la pieire. — Cine eşti tu, şi unde te afli? — Ia, aici, aici, în văgăuna asta. Fă bine, aşa să trăieşti, şi dă la o parte…

Peste drum de palatul unui om bogat era odată bordeiul unui muncitor de pămînt. Cu cît casa bogatului sclipea de avuţie, cu atît bordeiul muncitorului sclipea de sărăcie. Stăpînul bordeiului avea şapte copii. Cinci băieţi şi două fete. Toţi mari, toţi ajunşi de însurat şi de măritat. Bogatul avea doi copilaşi. Copiii muncitorului rumeni şi…

Iarna sosise şi zloata, gerul, viscolele, ninsoarea, bruma, ceaţa, chiciura şi cîte nagode toate nu lipsiră. Grivei, într-una din acele zile în care seninul lasă să se vază faţa sfîntului soare, după ce se jucase cu cîţiva tovarăşi ce întîlni pe uliţă, după ce alergase în sus şi în jos, după ce sărise de atîtea…

În vremurile cele vechi, pe cînd blagoslovenia Domnului era pe pămînt, trăia un boier mare. În casa acestui boier desjugase norocul şi-şi făcuse culcuşul aci. Din pricina aceasta, orice făcea boierul îi ieşea înde bine; oriunde punea el mîna, punea şi Dumnezeu mila. Şi era bine văzut la curtea lui vodă. Nu că doară era…

Un ţap, voind să treacă într-o livede, fu silit să dea printr-o apă ce curgea între el şi acea livede. Şi fiindcă n-avea încotro, se lăsă în gîrlă şi începu să înoate. Cînd era pe la jumătatea gîrlei, se pomeneşte pe lîngă dînsul cu un şarpe că-i zice: — Măi, ţapule, ia-mă şi pe mine…

Un biet iepure odată, împuşcat de vînător şi nefiind atins de alice, ca să cază mort îndată, se tîrî el cum putu şi se ascunse într-un hăţiş de tufe. El socotea să scape cu viaţă; dar aci îl ajunse ceasul lui cel din urmă şi muri. Ariciul, sfredeluş cum l-a lăsat pe el Dumnezeu, dete…

Un om odată văduvise. El nu avea pe lume nici al nouălea neam. Îşi jeli nevasta ce-şi jeli, dară văzu că nu foloseşte nimic cu jelirea. Începu a-şi căuta de trebi. Ajuns însă la cărunteţe, nu se putea împăca el cu singurătatea. Pasămite omul trăise bine cu răposata, se îngăduiseră şi le mersese treaba înainte;…

Spun, măre, să fi fost în Ţara Românească un domn oarecînd, om drept, temător de Dumnezeu şi nepărtinitor. Cînd ieşea la judecată, şi ieşea cam des, apoi judecata lui era judecată, nu glumă. Toată lumea rămînea mulţumită de găsirile lui cu cale. Dreptatea o da celui ce o avea. La el hatîr nu încăpea. El…