Un ţap, voind să treacă într-o livede, fu silit să dea printr-o apă ce curgea între el şi acea livede. Şi fiindcă n-avea încotro, se lăsă în gîrlă şi începu să înoate.

Cînd era pe la jumătatea gîrlei, se pomeneşte pe lîngă dînsul cu un şarpe că-i zice:

— Măi, ţapule, ia-mă şi pe mine să mă treci la uscat.

Ţapul, temător, îi răspunse:

— Tu vezi bine că abia pot să-mi duc părul de pe mine, şi tu mai ceri să te iau şi pe tine?

— Aşa o fi; dară iată că umblu să mă înec, şi atîta prietenie nu pot găsi la tine?

Ţapul îl lăsă să se urce pe dînsul, şi-şi puse toate puterile ca să înoate spre a ieşi cu bine dincolo.

Şarpele, dacă se văzu călare pe ţap, începu a se încolăci împregiurul gîtului şi a-l strînge ca să-l sugrume.

— Da’ ce faci, prietene? că, uite, nu mai pot răsufla şi o să ne înecăm amîndoi.

— Vezi că mie mi-e foame; acum eşti în mîna mea şi aş vrea să mi-o potolesc cu tine.

— Foame, foame; prieten, prieten; dară cu o mortăciune socoteşti tu să te îndestulezi? Aşteaptă niţel pînă să ieşim la margine şi acolo să-ţi arăţi prietenia. Acum mai slăbeşte-mă din dragoste, ca să pot înota.

Şarpelui îi plăcu vorbele ce auzi şi, mai slăbind pe ţap din chingi, acesta îşi puse toate puterile, mai înotă ce înotă şi ajunse la uscat cu şarpe cu tot.

Pe cînd încă înota, se gîndea la prietenia şarpelui şi începu a născoci la mijloace de a-şi mîntui viaţa. După ce ieşiră la uscat, ţapul prinse a zice:

— Şarpe, tu mi-ai cerut prietenia, eu ţi-am dat-o. M-am luptat cu primejdia şi am ieşit la uscat cu bine. Fă-mi şi tu hatîrul acum şi dă-te jos, ca să ne măsurăm, cine este mai lung? Apoi mă vei mînca în bună-voie.

— Ei, haide, de, să nu zici că nu ţi-am fost prieten! Şi dîndu-se jos de pe grumajii ţapului, aştepta să se măsoare cu dînsul.

Ţapul asta şi voia. Cum îl văzu jos, se răpezi cu coarnele de sfărîmă capul şarpelui şi-l strivi călcîndu-l cu copitele lui cele tari.

După ce îl văzu pus bine, întinzîndu-l cît era de lung, zise:

— Vezi aşa; mie îmi place prietenia, dară să fie dreaptă. Ce erau încolăciturile alea împregiurul grumazului meu? Piei acum cu prietenia ta cu tot, să-ţi auz de nume şi să te văz cînd mi-oi vedea ceafa!