A fost oarecând un om care la bătrâneţe rămăsese fără soţie, dar avea mângâierea celor trei fete ale sale. Într-o zi, tatăl şedea pe un stei de piatră proptit după casă şi, cum sta aşa cu mintea călătorindă, se pomeni cu fata cea mai în vârstă că-i zice: — Spune-mi, tată, de ce eşti aşa…

A fost odată un biet băiat bătut de nevoi, numit Mitruş, singurul sprijin al unor părinţi încovoiaţi de bătrâneţe. De lucrat, lucra el, dar nu-i mergea cum voia şi pace! Dacă văzu şi văzu că în zadar se trudeşte şi se zbate pe acasă, se socoti în sine: „Hai să primenesc aerul, să mă port…

Norocul și Mintea s-au întâlnit la casa unui om. Acesta i-a primit cu dragă inimă şi i-a rugat să lucreze fiecare cu ce poate: Norocul să-i care averi cu sacul, iar Mintea, isteţime cu carul. Şi aşa, în scurtă vreme, omul nostru întrecu în bogăţie chiar pe împărat, că avea argint cât stelele cerului şi…

Iată o poveste cum nu e alta, auzită şi povestită. A fost odată, cam de multişor, sunt ani de când trăia undeva o femeie din greu, singură şi neajutorată. Se frământa ziulica întreagă că nu are şi ea un copil, care să-i deschidă uşa, să nu fie singură cuc. Se scula şi se culca tot…

A fost odată un împărat care avea o fată neînchipuit de frumoasă: ochii ei albaştri erau ca azurul cerului, iar pletele ei străluceau ca razele soarelui. Fiind singură la părinţi, fusese crescută cu mare grijă şi pază. Aşa de mult se temea tatăl să nu i se întâmple ceva, să nu i-o fure careva, încât…

Într-o vreme îndepărtată, când umblau balaurii pe pământ, de-i întâlneau şi oamenii, a fost o femeie, poale lungi şi minte scurtă. Numele ei era Ţila. Într-una din zile, luându-şi curmeiul, porni în pădure după lemne. De şuie ce era, nu şi-l strânse frumuşel la subţioară, cum face toată lumea, ci-l tot târa pe jos. Şi…