La început toate animalele vorbeau. Lăcustele locuiau la cîmpie și maimuţele au venit să le ceară locul, zicîndu-le:

— Voi sînteţi mici, trebuie să locuiţi în munţi, noi sîntem mari, trebuie să locuim la cîmpie.

Lăcustele ziseră atunci:

— Strămoșii noștri au locuit la cîmpie, de aceea și noi locuim la cîmpie, nu ne mutăm în munţi.

— Bine! ziseră maimuţele, nu ne daţi ascultare. Să ne batem şi cine este mai puternic va locui în cîmpie.

Neavînd încotro, lăcustele încuviinţară.

— Dacă vreţi să ne batem, veniţi mîine după-amiază.

A doua zi, cum se lumină de ziuă, maimuţele, fiecare cu cîte o bîtă, coborîră din munţi.

Cînd ajunseră la cîmpie, strigară:

— Lăcustelor, unde sînteţi? Veniţi repede!

Lăcustele răspunseră:

— E prea multă rouă, nu ne batem, să așteptăm să iasă soarele.

În curînd a ieşit soarele și de îndată ce roua de pe corpul lăcustelor s-a uscat, lăcustele au chemat maimuţele.

Maimuţele au umplut cîmpia şi au strigat:

— Hai să ne batem!

Lăcustele le-au răspuns:

— Bine!

Lăcustele le-au sărit maimuţelor pe vîrful nasului. O maimuţă a spus prietenei sale:

— Dragă, pe vîrful nasului tău stă o lăcustă, te rog să nu te miști, aşteaptă s-o omor.

Spunînd așa şi-a ridicat bîta și a lovit nasul prietenei, iar lăcusta a sărit repede.

Maimuţa care primise lovitura a murit pe loc.

Lăcustele săreau de colo-colo, iar maimuţele, în urmărirea lor, loveau în toate părțile și se omorau unele pe altele.

Nici o lăcustă nu a fost rănită. Pînă la urmă a rămas numai o maimuţă.

— Unde vrei să locuiești, în munţi sau la cîmpie? La urma urmelor, cine este mai puternic?

Maimuţa a răspuns cu amărăciune:

— Mi-e teamă de voi, nu vreau să mai cobor din munți.

Lăcustele au întrebat-o iar:

— Vrei să locuieşti în munţi sau la cîmpie?

Atunci maimuța le zise răspicat:

— Am pierdut, nu voi locui la cîmpie.