— Fa nevastă, cam multe picioare sunt astă-seară în patul nostru. Număr şi văz că sunt şase.
— Vino-ţi în fire, bărbate, ia dă-te jos şi numără.
— Ai dreptate, nevastă, dar nu ştiu de ce cînd mă sui în pat găsesc şase picioare în loc de patru.
— Bărbate, tu eşti obrocit1. Trebuie să-ţi descînt.
Bărbatul priimi.
Descîntecul se făcu în următorul chip: puse în capul bărbatului o căldare mare, femeia cu două verge bate în căldare şi, zgomotul ce face loviturile, scapă din băgarea de seamă a bărbatului, cum învăţa femeia pe ibovnic de a se scula din pat, a trece în cămara de alături, unde-i sunt hainele, şi după ce se va îmbrăca să iasă prin uşa din fund, să dea prin cotitura de lîngă casă şi se va afla în uliţă.
După ce isprăvi de descîntat, bărbatul se suie în pat, lîngă femeia sa.
— Bine ai zis tu, nevastă, că eram obrocit. Acum număr şi nu găsesc decît patru picioare.
— Nu-ţi spuneam eu, bărbate?
- obrocit — fermecat, vrăjit. ↩︎