Faptul s-a petrecut într-un sat unde îşi avea reşedinţa un sarty (rege). Trei femei vorbeau îndreptându-se către un iaz:

— Ah! spunea prima, dacă regele m-ar lua de soţie, i-aşi dărui doi gemeni al căror buric ar fi de aur curat!

— Eu, spune a doua, dacă aş fi nevasta lui, un singur fir de pai mi-ar ajunge pentru a-i mătura toate încăperile!

Cea de a treia zise la rândul ei:

— Dacă regele m-ar alege de soţie, cu un singur bob de orez aş face atâta mâncare, încât toţi oamenii sartyului n-ar dovedi s-o mănânce!

O femeie bătrână, auzind ce vorbeau cele trei femei, se duse la sarty şi-i făgădui să-i spună ceva care-l va interesa, cu condiţia ca acesta să-i dea să mănânce carne fără os (ouă).

După ce-şi îndestulă pântecele, bătrâna repetă regelui discuţia celor trei femei.

Sartyul le luă de neveste pe toate trei şi toate îşi ţinură făgăduiala pe care o făcuseră; cea de-a treia, cu un singur bob de orez îl îndestulă îndată pe bărbatul ei, care mâncă pe săturate, fără să poată goli vasul; cea de-a doua, ştiu, cu un singur fir de pai, să măture curtea şi locuinţa regelui. În sfârşit, cea dintâi aduse pe lume doi gemeni cu buricul de aur curat.

În ziua când cea din urmă născu, femeia favorită a sartyului îi fură pe cei doi copii şi îi aruncă afară din tata (ograda împrejmuită). Puse în locul lor două şopârle, pe urmă alergă la rege să-l anunţe că nevasta lui adusese pe lume două animale respingătoare.

Sartyul furios o izgoni pe sărmana lehuză, luându-i până şi pagnesurile (şorţuri) de pânză pe care i le dăruise.

O femeie bătrână, care căuta pe lângă zidul de lângă tata ierburi ca să-şi facă o mâncare, văzu copiii, îi luă, îi aşeză sub ierburi în tigva pe care o avea cu ea şi se întoarse acasă. Gemenii crescură pe lângă ea.

Când copiii ajunseră mari, se duceau în fiecare zi la iaz şi le băteau pe femeile sartyului pe care le găseau scăldându-se:

— Voi sunteţi soţiile cele rele, tovarăşele mamei noastre, voi sunteţi, le spuneau ei, acelea care ne-aţi aruncat afară din tata! Şi le spărgeau toate tigvele.

Într-o zi, un griot (servitor) văzu o astfel de bătălie între gemeni şi femeile regelui. Se duse să-şi găsească stăpânul, căruia îi spuse:

— În sat sunt doi copii care-ţi seamănă leit. În toate zilele vin la baltă şi-ţi necăjesc femeile, susţinând că acestea i-au furat de la mama lor din gelozie.

Regele, curios la auzul acestei ştiri, îi chemă pe cei doi gemeni în faţa lui şi, când văzu cât de mult semănau cu el, îşi spuse: „Desigur, aceşti copii sunt ai mei! Dar cine poate fi mama lor?”

După ce chibzui îndelung, le porunci soţiilor sale să pregătească mâncarea ce-i plăcea cel mai mult fiecăreia dintre ele, neuitând să dea aceeaşi poruncă şi mamei celor doi gemeni, care trăia din mila oamenilor din sat.

Nevestele sartyului începură să pregătească diferite feluri: unele făceau mâncăruri cu orez; altele mâncăruri cu carne; altele cu fasole etc. Cerşetoarea, mama gemenilor, pregăti o mâncare din tărâţe de mei.

Când toate felurile fură gata, sartyul le spuse gemenilor:

— Duceţi-vă şi mâncaţi din mâncarea mamei voastre!

Copiii fugiră deîndată la tigva cu tărâţe şi o mâncară pe toată.

Regele îşi dete seama atunci de partea cui era adevărul. Pe intriganta care o ponegrise pe mama celor doi gemeni o ucise, iar capul i-l trimise cerşetoarei care, luând locul aceleia ce fusese cauza nenorocirilor ei, îl folosi drept scăunaş pe care se aşeză.

De atunci au femeile scăunaşe în locuinţa lor.