Despre rodiile de aur străbunica i-a povestit bunicii, şi bunica, mamei şi mama, nepoatei ei. Şi povestea era despre un rege care avea în grădina palatului său, printre alţi pomi minunaţi, şi unul care-i făcea în fiecare an trei rodii de aur. Când se apropia vremea lor, el întărea paza zi şi noapte, ca să nu-i dispară fructele acelea atât de preţioase. În fiecare zi, apoi, el însuşi veghea asupra arbustului.
Se duse într-o bună dimineaţă în grădină, se uită să vadă cele trei rodii de aur, dar rodiile nicăieri. ÎI strigă imediat pe paznic.
— Paznic necredincios, vei plăti cu capul nepăsarea ta! Unde sunt rodiile mele de aur?
— Preamărite rege, nu sunt eu de vină. Un canar afurisit a venit şi s-a aşezat în pom şi a cântat într-un anume fel, încât auzindu-l simţeam că abia îmi puteam ţine ochii de somn. Eu cred că m-a vrăjit. Când m-am trezit, dispăruseră toate cele trei rodii de aur.
Peste măsură de mâhnit, regele, dând crezare bietului paznic, nu i-a tăiat capul, ci anul viitor, când aveau să se coacă din nou rodiile, el avea de gând să-l lase de pază pe propriul său fiu.
Zis şi făcut. De pază a stat însuşi fiul regelui.
Dar şi el a fost vrăjit de acelaşi canar cu cântecul lui încântător şi a doua zi, când să vină regele să culeagă rodiile de aur… ia-le de unde nu-s, dispăruseră şi acestea trei. Se gândi regele ca anul următor să păzească el însuşi, dar după aceea se răzgândi şi i se păru mai firesc să dea sfoară în ţară că va da orice acelui supus al său care-i va aduce viu şi nevătămat canarul cel cântăreţ, care i-a furat în două rânduri rodiile de aur. Dar trei zile şi trei nopţi nu i se înfăţişă nimeni la palat. Ci doar a patra zi, iată că se arătă un biet ţăran, îmbrăcat tare sărăcăcios, deşi chipeş, cu canarul în mână în fața palatului, cerând să vorbească regelui.
— Ţi-am adus canarul, slăvite rege. Facem târgul? îl întrebă apoi, fără să-l mai ia pe ocolite.
— Bine, îţi mulţumesc. Câte pungi de galbeni vrei în schimb? îl întrebă regele.
— Nu-l dau pe pungi de galbeni, oh, rege, ci, după cum ai dat sfoară în ţară că îi dai orice aceluia care-ţi va aduce canarul, eu îţi cer mâna fetei tale.
— Ei nu, că asta ar fi prea de tot. Eu spun să te mulţumeşti cu zece pungi de galbeni şi să-mi laşi fata în pace.
— Chiar dacă eu mă mulţumesc cu zece pungi de galbeni, dacă nu-mi dai fata, să vezi că în primul rând tu n-ai să te mulţumeşti numai cu canarul care nu-ţi va putea da el singur rodiile de aur înapoi.
Şi spunându-i acestea, luă pungile şi dispăru ca prin farmec, lăsându-l buimăcit pe rege.
Şi ţăranul a avut dreptate, deoarece când regele a rămas singur cu canarul şi l-a întrebat: „Unde sunt rodiile mele de aur?“, el i-a răspuns:
— Doar cel ce m-a adus ştie cuvintele magice cu care ai putea intra în grota unde stau ascunse rodiile tale.
Şi regele a priceput înţelesul spuselor ţăranului. Aşadar, a doua zi a trimis după el. Şi țăranul a venit din nou la palat.
— Dă-mi mâna fetei tale şi vei afla cuvintele magice care deschid grota unde sunt ascunse rodiile de aur.
— Ei bine, îţi făgăduiesc mîna fetei mele, numai spune-mi imediat care sunt cuvintele magice?
— Şi-ţi vei ține cuvântul?
— Mai încape vorbă? Cuvântul unui rege îl mai poţi pune la îndoială?
Şi, încrezător, ţăranul îi spuse cuvintele magice prin care să i se deschidă grota: „Uşă minunată, deschide-te îndată!“
De cum a auzit regele, l-a luat în mînă pe canar şi i-a poruncit:
— Du-mă chiar acum la grota unde sunt rodiile mele de aur!
— Ai aflat cuvintele magice? întrebă canarul.
— Am aflat, desigur. Un rege poate tot ce vrea!
— Asta înseamnă că ai făgăduit pe fata ta drept mireasă ţăranului care m-a adus.
— Am făgăduit-o, dar nu i-o voi da, fii tu sigur.
— Atunci cum o să-ţi poţi lua rodiile de aur?
— Deocamdată, tu du-mă la grotă, şi pe urmă vedem noi! îi tăie vorba regele.
Şi au ajuns la grotă şi regele a rostit tare:
— Uşă minunată, deschide-te îndată!
Şi iată că din stânca din faţa lor se croi o uşiţă, şi rege şi canar intrară înăuntru. Mai-mai să orbească regele de câte bogății erau îngrămădite acolo. Până să dea el de rodiile de aur, deocamdată îşi umplu buzunarele cu diamantele care străluceau peste tot. Dar tot căutând cu privirea, iată că văzu şi cele şase rodii de aur. Le luă iute şi zbură din grotă cu canar cu tot, în culmea fericirii.
Când s-a văzut la palat, cu buzunarele doldora de diamante şi cu rodiile de aur pe masă, nu mai putea de bucurie. Dar în aceeaşi clipă se pomeni în faţa lui cu ţăranul căruia îi făgăduise mâna fetei sale. Năucit de fericire, regele aproape că uitase de ţăran şi mai ales de ceea ce-i făgăduise, aşa că-l întrebă uimit:
— Ce e cu tine la palat?
— Aştept ca regele să-şi țină cuvântul dat.
— Ce cuvânt? Ce ţi-am făgăduit?
— Mi-ai făgăduit mâna fetei tale dacă te ajut să-ţi recapeţi rodiile de aur. Acum le ai pe masă, aştept să-ţi ţii vorba.
— Tocmai pentru că le am pe masă, sunt gata să-ţi dau şi ţie un pumn de diamante şi alte zece pungi de galbeni, dar pe fată tot nu ţi-o dau!
— O să-ţi pară rău, rege, că m-ai păcălit! îl ameninţă ţăranul şi dispăru ca prin farmec.
În aceeaşi clipă, diamantele se prefăcură în pietricele obişnuite şi cele şase rodii de aur în şase rodii coapte, numai bune de mâncat.
Regele se făcu negru de mânie. Ceru să-i fie adus legat burduf ţăranul. Dar degeaba cutreierară în lung şi în lat prin regat solii regelui, nici că au dat de urma lui.
După zile şi nopţi de suferinţă, iată că regelui îi veni în minte să-l întrebe pe canar unde-l poate găsi pe ţăranul acela afurisit. Şi acum începu canarul să se tocmească, în locul ţăranului, cu regele.
— Dacă nu eşti hotărât să-i dai fata de soţie, nici tu nu vei fi fericit niciodată, nici rodiile nu ţi le vei recăpăta şi nici linişte în palat nu vei avea.
— Bine, canarule, adu-l aici şi jur să-mi ţin cuvântul dat şi să încheiem cu bine toată povestea asta!
Şi canarul dispăru şi în locul lui apăru tânărul chipeş, îmbrăcat ca de nuntă, cu o pungă de argint în mână, în care erau cele şase rodii de aur, spre bucuria regelui care nu mai şovăi să-şi țină cuvântul dat. Şi când îl văzu şi frumoasa prinţesă ce mândru şi ce tânăr era, se arătă tare încântată să-i fie soţie. Şi astfel se încheie toată povestea cu bine, cum şi-a dorit regele şi cum ar fi dorit oricare dintre noi.