Odată ţara Maoschami rămăsese fără căpetenie.

Atunci trăia acolo un om, care se numea Kombe. El avea multe fiice, dar nici un fiu. Mai avea vite multe, că era vrednic nevoie mare. De invidie, ceilalţi rîdeau de el şi-i ziceau:

— Cine o să te moştenească? Şi adăugau: — Halal fericire, numai cu fiice!

Mai tîrziu însă i se născu un fiu, care fu numit Muro. El îi făcu un brîu împodobit ca brîul fetelor, iar pizmuitorii săi crezură că e tot fată, aşa că nu încetau să rîdă de el şi să-l batjocorească.

Cînd copilul fu înţărcat, tatăl său îl luă şi-l ascunse în tribul vecin. Acolo rămase el pînă crescu mare.

Într-o zi, pe înnoptat, fiul veni să-şi vadă tatăl. Acesta îşi privi fiul şi văzu că devenise un tînăr puternic. De aceea, îi porunci să se întoarcă la tribul vecin, chiar în timpul nopţii, să nu fie recunoscut de duşmanii săi. Apoi, tatăl culese banane multe, o grămadă să facă o băutură pentru cine ştia el. Cu bananele coapte omul nostru pregăti o tărie straşnică.

După ce pregăti băutura, îl duse pe fiul său şi-l ascunse noaptea în casă. Mai apoi, cugetînd bine, încheie prietenie cu Kasenge, căpetenia unui trib puternic, iar acela, la rugămintea lui, îi dădu o lance. În vremurile de demult, oamenii nu aveau lănci, se luptau numai cu ciomege.

După ce aduse lancea o ascunse în casă. În următoarele zile, tăie o mulţime de vite şi pofti pe toţi pizmuitorii şi vrăjmaşii ţinutului Ia el.

La vremea prînzului, cînd soarele era la zenit, după ce împărţi mesenilor carne şi băutură şi toţi erau sătui şi beţi turtă, el se rugă de ei:

— Veniţi să mă ajutaţi să scot vitele din staul!

Ei însă se codiră, rîseră de el şi-i ziseră:

— Spune-le fiicelor tale să meargă să-ţi strunească boii. Noi nu mai plecăm de aici pînă nu-ţi mîncăm toate vitele.

Toţi rîdeau de el şi nu se învoiră să-l ajute. El se rugă mai departe de alţi oameni şi aceştia îl ajutară să scoată vitele din staul.

Pe urmă veni şi-i numără pe vrăjmaşii care-şi bătuseră joc de el şi cînd ajunse la cel din urmă, înfipse în locul acela un băţ.

Apoi se duse în casă, vorbi cu fiul lui şi-i spuse :

— Cînd ajungi la locul unde am înfipt băţul, începi să-i străpungi pe toţi cu lancea; dar de restul oamenilor să nu te atingi!

Cînd boii fură scoşi din staul, oamenii îi înconjurară şi jucară în jurul lor.

În acest timp, fiul lui Kombe merse cu lancea în mînă, împresură pe cei din casă şi-i ucise pe toţi cei care-şi bătuseră joc de tatăl lui.

După ce-i omori pe toţi, oamenii ceilalţi întrebară în cor:

— Al cui fiu eşti tu?

— Sînt fiul lui Kombe.

Şi lumea care era acolo se mira şi nu credea că e fiul lui Kombe, căci ei ştiau că nu are nici un fiu.

După ce fiul lui Kombe isprăvi de omorît pe cei răi, el se făcu stăpînul întregului ţinut şi ajunse o mare căpetenie.