Despre Keloglan s-au povestit multe, căci multe au fost şi isprăvile lui care o scoteau din răbdări pe bătrâna lui mamă. Se spune că, într-o bună zi, bătrâna îi puse în palmă zece părăluţe şi îi spuse: — Haide, Keloglan, flăcăule chipeș, du-te până la băcănie, ia de zece parale „nimic“ şi vino iute acasă!…

A fost odată ca niciodată. Pe când robi ai lui Allah erau mulţi, iar a vorbi mult şi a mânca mult se socotea a fi un păcat, trăia o femeie bătrână care avea doi feciori. Numele unuia era Hasan şi al celuilalt Keloglan, pentru că era pleşuv. Într-una din zile, bătrâna îi chemă la ea…